x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje Herăstrău-i frate cu chinezul. Nu-i mai băgaţi în seamă, că vine aici toată China şi ne ia tot peştele!

Herăstrău-i frate cu chinezul. Nu-i mai băgaţi în seamă, că vine aici toată China şi ne ia tot peştele!

de Toma Roman Jr    |    30 Oct 2011   •   21:00
Herăstrău-i frate cu chinezul. Nu-i mai băgaţi în seamă, că vine aici toată China şi ne ia tot peştele!

Subtitlul poate duce pe cineva cu gandul la faptul ca am fost la o partida de pescuit cu galeria echipei de fotbal Pe­­trolul Ploiesti. Ei bine, nu e vorba de microbistii prahoveni, ci de zeci de chi­nezi care ies zilnic la pescuit "in hai­ta", pe marginea lacului Heras­trau.

Cum tot ne-am mutat cu redactia in Baneasa, intr-o zi, ametit de zgomotele din noua locatie de hala, m-am decis sa ma plimb prin partea de Herastrau care incepe de la pod, zona pe unde nu mai fusesem de multa vreme. Am pornit-o catinel, urmand linia malului lacului.

"Tomn"
Neatent, am trecut pe langa un grup de cinci-sase persoane care pescuiau. Abia dupa ce i-am depasit am avut senzatia ca era ceva deosebit cu ele. Am ajuns la un al doilea grup si am observat ca toti au ochii oblici, sunt mici de statura si vorbesc gutural. Daca ar fi fost verzi, probabil erau extraterestri, dar cum aveau tenul galben, am concluzionat ca sunt chinezi. Am simtit nevoia sa vad ce e cu ei si am sunat in redactie, sa cer un fotograf. M-am apropiat de ei si unul, prietenos, mi-a aratat intr-o galeata galbena un peste maricel, cu mustati si mi-a zis: "Asta tomn! Bun peste Lomania, facut foc!". Am dedus ca mustaciosul o sa fie prajit. Cum, dupa putin timp, a aparut si colega Karina sa-i pozeze si am atras atentia asupra noastra, un autohton cu fes, la vreo 50 de ani, care manipula o lanseta cativa metri mai incolo, s-a apropiat de noi si a zis plin de ciuda: "Nu-i mai bagati in seama, ca vine aici toata China si e multi, miliarde, ne ia tot pestele!".

Putina istorie
Prin 2009, aproximativ 300 de muncitori chinezi au fost lasati cu ochii in soare de firma de constructii la care lucrau si isi facusera un soi de culcusuri prin zona podului din He­rastrau aflat in proximitatea Am­basadei Chinei. Saracii, ramasi fara sursa de venit, nu faceau altceva decat sa pescuiasca, toata ziua, ca sa aiba ce sa manance. Au stat in parc apro­ximativ doua luni, dupa care au fost repatriati, timp in care cazul a fost mediatizat destul de intens. Nu stiu daca de atunci au tras concluzia si alti chinezi ca se pot hrani gratis din lac, dar dupa plecarea tepuitilor, co­mu­nitatea a inceput sa se stranga pe malul lacului din parc. Majoritatea pes­carilor sunt muncitori in construc­tii, care lucreaza la ridicarea vilelor din Baneasa si Pipera, dar si vanzatori la angrourile din Bucuresti. Cum castiga putin, pana in 200 de dolari pe luna, iar mancarea oferita, pe langa cazare in conditii dubioase, de catre patroni, este neindes­tu­la­toare, facuta in general din orez si car­tofi, se bucura la fiecare oblete prins.

Secretomanie
Cu toate ca unii dintre ei pricep romaneste, uita brusc limba cand ii intrebi despre conditiile in care locuiesc si ce primesc de mancare. Se tem sa nu fie concediati. Suporta sa stea aici in orice fel de conditii si sa se intoarca la ei in tara cu 2-3.000 de dolari, suma care in anumite zone ale Chinei poate reprezenta o avere de magnat. Multi dintre chinezii care stau cu lanseta in mana au refuzat, cu gesturi ferme, sa se lase fotografiati de catre Karina.

Domnul Li
Cum pescarii galbeni stau grupati pe criteriul zonei din China din care provin, pana la urma am reusit sa ne lipim de un grup originar din zona Shanghai. Am scos de la ei ca lucreaza la "tacut case". Cel mai batran dintre ei s-a recomandat cu un nume lung, pe care nu l-am inteles, asa ca l-am botezat domnul Li si nu s-a suparat. A venit prima oara in Romania acum 16 ani, munceste aici un an dupa care are doi ani de pauza, in China. Mi-a spus, mandru, ca a avut si zile in care a prins cinci-sase kilograme de peste in Herastrau, dar ca au fost si dati cand i-au picat in undita numai cateva fate. Ziua in care l-am intalnit nu era dintre cele mai bune. Dadea la peste si cu rame si cu mamaliga, dar nu avea langa el decat vreo patru pestisori mici. Ne-a zis: "Inc doi si avut mancare cu apa, foc si sola!". Dupa ce am dedus ca sola e sare, ne-am dat seama ca incerca sa scoata de-o ciorba.

A fost sunat, a scos telefonul din buzunar si a inceput sa vorbeasca rastit, pe chinezeste. In timpul conversatiei, plutele au inceput sa trepideze. A aruncat telefonul, a tras una din undite si a scos doi pesti prinsi in acelasi ac. Se pare ca ii adusesem noroc. Bucuros, a inceput sa-si stranga sculele. A venit sa il ia un alt chinez, cu aer intelectual, care purta ochelari.

Cum ochelaristul ducea cu el un geamantan mare, m-a purtat gandul, fara nici o legatura cu pescuitul, la vestitele crime cu "chinezii din va­lize", petrecute la prin anii ’90.

×