In cautarea caramelelor bulgaresti si a cefei groase

Mamaliga, mititeii, sarmalele, sa moara si capra vecinului. Multi rezuma astfel poporul roman. Bulgarii au si ei elemente bine inradacinate: siesta de dupa-amiaza - „malkata pocivka", salata bulgareasca - „sopska salata", parfumul de trandafiri. si nu numai...

Romanii i-au gratulat de-a lungul timpului pe bulgari cu diverse apelative: „bulgaroi cu ceafa groasa", „caposi"...

Bulgarii nu prea le-au pus porecle romanilor. Ei doar te intreaba, timizi, atunci cand li se iveste ocazia: „Sunt romanii diferiti de bulgari?" In fata acestei intrebari copilaresti, ce nu te poate obliga decat la raspunsuri politicoase, ramai dezarmat. Parca-parca iti vine sa le raspunzi tot cu o intrebare, directa si de neinteles pentru ei: „Tu vrei sa-ti demonstrez ca ardeleanul e superior regateanului? Atunci, desigur, tu vrei de asemenea sa-ti demonstrez ca neamtul e superior turcului sau indianului?"

Ca jurnalisti romani aflati in scurt periplu prin Bulgaria, dorim sa aflam specificul acestei tari atat de surprinzatoare.

Obsesia caramelelor

Totul a inceput cu caramelele bulgaresti. Cativa jurnalisti din grup au pornit sa scotoceasca prin magazinele cu profil alimentar dupa dulcele carat cu sacii de romani in tara prin anii ’70 - ’80.

Carmelele bulgarilor sunt una din amintirile placute ale copilariei mele. Parca le vad: in cutii viu colorate, sau varsate, imi provocau placeri gustative si neplaceri stomatologice. Acum bulgarii fac ochii mari cand ii intrebi de caramele: „Ce? Caramele bulgaresti? N-avem", suna invariabil raspunsul vanzatorilor. „Daca vreti d’astea", si iti arata pungile cu caramele turcesti sau elvetiene. Cu putin efort, o colega de breasla gaseste la o alimentara de cartier, din Ruse, caramelele devenite obsesie. Toata lumea sare: „Unde le-ai gasit?" Ghidul bulgar, exasperat, pune intrebarea ce il chinuia de ore bune: „Ce caramele vreti, fratilor? A, a, din astea... Daca-mi spuneati de la inceput, va aduceam de la alimentara din fata blocului meu zece kilograme, ca sa va linistiti...".

Asa s-a pornit si jocul nostru nevinovat, dar atat de periculos....Ce joc? Sa cautam specificul national al bulgarilor. Sa studiem ce mananca. Sa le scotocim privirile, gesturile, atitudinile. Si, nu in ultimul rand, partea cea mai amuzanta, dar ingrozitor de nepoliticoasa, sa vedem daca intr-adevar au ceafa groasa...

Regina Salata

Nici o masa in Bulgaria nu incepe fara „sopska salata". Intr-un fel, asa cum romanii nu concep berea fara mici, bulgarii nu concep nici o masa care se respecta fara aceasta salata. Nu se mai stie exact daca nu cumva a fost inventata intr-o regiune numita Sopska. E o salata de vara care se prepara din toate zarzavaturile ce se pot manca crude: rosii, ardei, castraveti, ceapa, taiate in felii subtiri, la care se adauga felii de cartofi fierti. Imprejur se pun frunze de salata verde, masline sau felii de oua rascoapte. Plus trei linguri de ulei, o lingurita otet si sare. Se serveste ca prim fel de mancare, fara altceva alaturi. Asa cum exista „Pizza Suprema", salata bulgareasca s-a transformat, in viziunea unor bucatari, in „Sopska-Suprema", asezonata cu ananas si branza Rochefort.

Bucataria bulgareasca este bazata pe lunga istorie a tarii, ca si pe valurile de triburi migratoare care au fondat Bulgaria. Apropierea de Turcia si Grecia i-a ajutat sa-si formeze o bucatarie nationala atragatoare si, intr-o anumita masura, exotica, incluzand unele preparate care nu pot fi numite „nationale", dar care sunt tipice doar pentru Bulgaria. Acestea sunt printre lucrurile care le lipsesc bulgarilor cel mai mult cand calatoresc peste hotare. Ei nu pot sa isi imagineze o lume fara „bosha", „banita", „kebapceta", „sopska salata" sau orice alt preparat pe care nu il pot gasi in alta tara. Vinul si rachiul insotesc mancarurile. Orice ati manca in Bulgaria, vi se va spune ca face parte dintr-un obicei anume.

Unii dintre jurnalistii romani n-au rezistat la proba numita „sopska salata": au jurat ca, odata ajunsi acasa, nu vor mai manca legume multa vreme!

Arta distractiei

„Bun. Si cum se distreaza bulgarii?", intervine intrebarea normala a romanului. Cu lentoare, cumpatat la inceput, cu izbucniri maxime intr-un final care romanilor li se pare ca vine prea tarziu. Romanul cand se pune pe petrecut, nimic nu-l mai poate opri. Ei o iau incet, sistematic, pana cand ating punctul maxim. Daca vreti, totul decurge ca intr-un flirt plin de intelesuri, care incet-incet se poate transforma intr-un amor de nestapanit.

Am intrat intr-un sexy club, la 12 noaptea cand, teoretic, stripteuzele ar fi trebuit sa lucreze din plin la bara. Erau lascive, dar plictisite. Mangaiau bara absent, aparent rutinate. „A, a, pai nici nu se compara cu focoasele noastre!", ne-am aruncat noi romanii, aflati in cautarea specificului bulgaresc, la comentarii. Mai tarziu am inteles ca era vorba exact despre dulcea lentoare a distractiei bulgaresti. Stripteuzele se pregateau pentru asaltul final, cu picioare incolacite, cu dosuri bombate lipite de prohabul clientilor. Acest final a venit tarziu, mult prea tarziu pentru noi, romani obisnuiti cu „incalzitul" vizual fara oprire.

Micul repaus sau siesta de la pranz

Sufletul bulgar se relaxeaza de obicei la ora pranzului. Tacla, taifas, palavre. Discutiile la o narghilea ale turcilor s-au perpetuat la bulgari in „malkata pocivka" - micul repaus, siesta. O baclava, o cafea, un pic de aer. Poti incheia afaceri, poti afla cea mai noua barfa sau poti lenevi. Numai 15-20 de minute. Apoi, reluarea activitatii e nimica toata.

Parfumul de trandafiri

Cand un roman pleaca in Bulgaria si isi intreaba familia sau cunostintele ce sa le aduca, raspunsul este invariabil acelasi: „Caramele si parfum de trandafiri". Un raspuns ce suna la fel de ani buni. Bulgarii au un adevarat cult pentru trandafiri. S-au dovedit a fi mai pragmatici: au continuat benefica traditie a cultivarii trandafirilor si a fabricarii parfumurilor din trandafiri. Parfumuri foarte cautate de tarile vecine si de occidentalii atrasi de aroma lor dulce-agresiva. In Veliko Tarnovo, oras aflat aproape in centrul tarii, doua femei vand obiecte de artizanat. Printre ele, sticlute din lemn care contin o fiola cu faimoasa esenta bulgareasca de trandafir. Doua leva sticluta - aproximativ 40.000 de lei. ,„Suntem mesteri populari", se mandresc femeile. „Vindem mult parfum de trandafiri. Bulgaria prin asta se defineste - prin parfumul de trandafiri. Ajungeti si la Kazanlak? Nu? Pacat. Sunt acolo niste culturi de trandafiri roz... E si un festival acolo, in perioada 31 mai - 4 iunie, cand se celebreaza «Sarbatoarea Trandafirului». Se alege chiar si o «Regina a Trandafirilor». Vin multi japonezi la festivalul asta". Japonezii cu floarea de cires, bulgarii cu trandafirii, iar noi... Cu ce floare oare?

Cum e cu ceafa

Unii dintre barbatii bulgari au intr-adevar ceafa groasa si sunt indesati, dar asta nu inseamna ca este o caracteristica nationala. Vecinii din sud au ceafa groasa, dar nu se poate sa nu recunoastem ca la noi uneori este gros peste poate obrazul. Exista si exceptii printre barbatii bulgari: exemplare masculine cu alura occidentala, despre care toata lumea se intreaba daca sunt bulgari ori nu. Vorba unui istoric bulgar, „s-au mai amestecat generatiile, si-au mai improspatat sangele si au iesit exemplare diferite de restul". Dar femeile? Uneori si ele cu ceafa groasa, si ele indesate. Alteori inalte si cu tenul putin masliniu sau minione si blonde. Si in cazul lor se aplica vorba istoricului, cu amestecul generatiilor si improspatarea sangelui. Frumoase sau mai putin frumoase, femeile din Bulgaria au insa ceva in comun: o senzualitate de alcov oriental cu iz de soapte invartite printre asternuturi grele de atata pasiune. Un localnic din Albena, statiune bulgara situata la malul marii, mi-a marturisit ca, in 1983, cand a vizitat Romania, a baut bere buna, cafea la fel, a admirat frumusetile plaiului mioritic, dar si „femei frumoase cum nu aveam sa mai vad vreodata". Fiecare popor cu mandria lui.