Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dansul contemporan mi-a confirmat cat de greu e sa fii liber si, in acelasi timp, in armonie cu ceilalti. Suntem pisici care se ghemuiesc, maimute care descopera verticalitatea, copii adormiti ce se trezesc si deseneaza in nisip, oameni care merg pe strada atenti la respiratia, pasii, spatiul ceilorlalti. "Niciodata nu vei mai gandi si simti acelasi lucru pentru un om dupa ce-l vei atinge. Asta ne-a spus coregraful Royston Maldoom, care a creat «Pasarea de foc», primul spectacol de dans comunitar in Romania", povesteste Ada Lungu. Ea are 35 de ani, e specialist in comunicare si PR, a crescut intr-o familie de muzicieni si, de mica, a fost captivata de balet si dansul contemporan: "Ma fascineaza estetica miscarii si modul in care se exprima corpul uman fara cuvinte. Nu ma satur sa privesc spectacole de balet si de dans contemporan, iar ideea ca as putea sa fac si eu asa ceva mi-a venit cand am promovat proiectul «Pasarea de foc». Atunci am vazut ce poate face cu amatori un coregraf priceput. Dansul contemporan are o dimensiune experimentala, e mai putin inteles, mai putin cunoscut. M-am intrebat de ce nu am atras mai multi prieteni catre dansul contemporan. Cred ca e inertia sau lipsa de rigoare in ceea ce vrem sa facem pentru noi insine. In plus, oamenii cred ca trebuie sa ai formatie de balerina pentru asta, ceea ce nu e adevarat. Practic, dansam in fiecare zi, cu fiecare gest, cu fiecare miscare."
"Cel mai greu e sa-i faci pe oameni sa se relaxeze"
Irina Roncea, coregrafa care ne initiaza in dans contemporan, a intalnit si ea aceleasi reticente: "Am fost intrebata: «Crezi ca eu pot sa fac?» Le spun tuturor ca oricine poate. Dansul contemporan iti ofera o libertate foarte mare in a-ti arata emotiile, e mult mai aproape de fiinta umana. Nu sunt lebada, sunt om, am carne si suflet. Iti iau glezna si ti-o sarut, si lumea plange in sala. In dansul contemporan, iti expui corpul si sentimentele, iar asta e mai greu decat faptul ca trebuie sa vii la dans de la serviciu. Practic poti numi dans contemporan orice. De exemplu, un personaj care sta ca tine si scrie, in jurul caruia se invarte un altul si recita o poezie. Important e sa ai un fir rosu, sa-l respecti pana la finalul piesei si sa il transmiti celui care te priveste."
Fetele stau pe podea, intinse, cu ochii inchisi. Nu se aude altceva decat Leonard Cohen cantand "In my secret life". Irina indreapta capul Alexandrei, aranjeaza mainile Elenei si explica: "Cel mai greu e sa-i faci pe oameni sa se relaxeze." Cohen vorbeste despre "A thousand kisses deep". "Deschideti ochii inceeet si ridicati mainile sus, fara muschi, doar din articulatii. Va intindeti ca dupa somn. Prindem genunchiul drept cu mainile, il ducem spre piept, usor balans." De pe bulevardul Magheru, aflat in apropiere, par sa fi disparut masinile. Fetele isi flutura picioarele, apoi incremenesc. "Stai ca si cum ti-ai asculta mana!", spune Irina.
In picioare, pe o muzica mai ritmata, isi scutura mainile, isi lovesc trupul cu bratele la inceput mai incet, apoi din ce in ce mai repede. "Nu ma intereseaza nimic, mi se falfaie, asta inseamna gestul asta", simte Ada. Fac morisca, iar mainile ajunse sus se desfac declarand bucuria. "Acum mergem cate doua. Inainte de a porni respira, ca sa-mi dau seama cand vrei sa incepem. Schimbati ritmul, ca sa vedeti intr-adevar daca va puteti urmari una pe alta!"
Dansul contemporan se face cu cele cinci simturi, explica Ana Luisa Popa, absolventa de liceu si facultate de coregrafie, etnocoreolog (profesionist care se ocupa de studiul dansului popular) care a lucrat la Institutul de Etnografie si Folclor al Academiei Romane: "Cu ochii iti urmaresti miscarea ta, urmaresti miscarea celuilalt, spatiul, un decor. Apoi trebuie sa auzi muzica, pe tine, daca faci zgomote, sa-ti asculti partenerul. Gustul... pare bizar, dar dupa doua ore de dans contemporan ti se schimba gustul in gura. Daca mananci ceva, ti se pare mult mai bun. Multi au devenit mai sensibili si in ceea ce priveste mirosul. Iar pipaitul il folosesti sa simti podeaua, costumul, corpul tau, corpul partenerului."
"Dansul e modul cel mai elegant de a vorbi al sufletului"
Elena, informatician, 34 de ani, care vine la dans cu fetita ei de noua ani, Alexandra, povesteste ca, dupa ce a inceput aceste cursuri, a scapat de durerile de spate: "Ma gandeam la un dans care sa nu fie foarte strict in miscari, sa nu fie rigid, sa nu ma ingradeasca. De asta nu-mi place sa merg la sala. Am o meserie sedentara si asta e modul in care imi manifest energia. Aici sunt momente in care tac si in care incerc sa ma exprim altfel. La inceput, ma asteptam sa pierd ceva din energia pe care o aveam, insa gasesc o alta forma de energie in mine. Dupa orele astea as continua sa mai fac ceva, nu sunt epuizata, simt ca am resurse. Ceea ce lucrez, lucrez cu foarte mare placere, dar nu mai am timp liber pentru mine. asta e momentul meu! Dupa dans, ma simt altfel, imi simt corpul mai fluid. Intotdeauna incerc sa ma coordonez cu ceilalti, oricat ar spune Irina sa facem fiecare in ritmul personal. Acum cred ca am ajuns sa avem ritmul nostru, al echipei, si nu al fiecaruia."
Dupa ce a realizat coregrafii pentru spectacole si a studiat dansurile populare, Ana Luisa stie ca oamenii danseaza pentru ca, la un nivel mai putin constient, fiecare cauta o comuniune cu propriul suflet: "Omul vrea sa redevina el insusi, iar dansul e modul cel mai elegant de a vorbi al sufletului. Fiecare suflet vorbeste intr-un mod diferit despre el. Oamenii care vor lucruri imediate, la dansul de societate le obtin. E mai usor sa ai un moment de pasiune, dar e greu sa ramai acolo pentru mai mult timp. Pentru mine, tangoul e o aventura, iar dansul contemporan – marea iubire. Pentru noi toti exista un gen de miscare care ni se potriveste. Am venit pe pamant ca sa invatam, asa ca hai sa nu plecam de aici goi!"
