Învăţătorul care cerşeşte pentru pâine! Strânge bani nu pentru fondul clasei, ci pentru cel al supravieţuirii

Este învăţătorul cerşetor din Iaşi. Şcoala lui este strada obişnuită. Cântă la nai. Şi trecătorii îl omenesc cu câte 50 de bani, un leu. A orbit tot uitânduse în calendar după ziua de pensie. Are cataractă la ambii ochi. Dar naiul nu-l fixează cu privirea, ci cu buzele. “Oda bucuriei” de Beethoven o înalţă de fiecare dată când primeşte câte un ban.
“Ai nai şi carte, ai parte” – e dictonul care i se potriveşte lui Paul Budulea. Omul a fost mai mulţi ani învaţător, iar acum, pensionar fiind, nu-i e ruşine să spună că cerşeşte. “Am fost învăţător, însă n-am reuşit să ies la pensie de aici pentru că a trebuit să mă duc şi la munca de jos”, spune bărbatul în timp ce-şi numără bănuţii adunaţi. Domnul învăţător se descurcă de azi pe mâine alături de nevastă. Bolnavi amândoi. De aceea a ieşit la stradă. E singura posibilitate de a găsi un ban necesar supravieţuirii.

Tăierile de salarii ale lui Băsescu l-au determinat să cerşească
“Am vreo patru ani de când cânt aşa. Şi şaisprezece de când nu mai lucrez. Am început de când se vorbea ca Băsescu să ne taie pensiile. Au tăiat mai întâi salariile, dar ştiţi cum e, frica păzeşte bostănăria. Mi-era frică să nu mai taie. Şi aşa m-am apucat de cerşit”, povesteşte nea Paul. Între cele două bare de fier ale gardului, o fundă din metal e menită  să ţină suspendată cutia de tablă spre care unii trecătorii se apleacă din când în când pentru a-l omeni. Cei mai generoşi sunt tinerii, după spusele sale, “pentru că bătrânii n-au de unde”. După ce cerşeşte se duce să schimbe tot mărunţişul. Adună cel mult cât să-şi ia o pâine, o banană şi, în zilele de sărbătoare, pastă de mici.

Ar vrea să strângă bani pentru operaţia de cataractă
Îl întreb ce au zis vecinii când au văzut că învăţătorul lor a început să cerşească. “De fapt, eu nu întind mâna. Eu cânt pe stradă, iar dacă oamenii apreciază ceea ce reuşesc eu, atunci îmi donează din preaplinul lor”, încearcă nea Paul să se eschiveze să spună din nou că cerşeşte. Îşi aminteşte cum a fost bătut el prima dată când a ieşit la întâiul său “concert” pe stradă. “Naiul face un zgomot mai mare. Pe lângă mine mai sunt alţii care cerşesc. Şi numai bine, eu cu naiul aduc mai degrabă poliţiştii să ne ia la rost. Au ură pe mine, au fost cerşetori care chiar au dat cu pietre în mine”, spune el, nu foarte mândru.
Acum ar dori să poată să strângă bani pentru operaţia de cataractă. “Să apuc şi eu ziua în care să văd cum arată banii pe care îi primesc de la trecătorii buni la suflet.” Unde mai cântă “sfântul cu nai, învăţătorul cerşetor”? “Cânt la Universitate, la Academie, în parcul Copou, la Grădina Botanică, la Agronomie, pe bulevardul Lăpuşneanu. “Cu cinci lei mănânc două zile. Borş, verdeţuri, banane mai ieftine, mici şi coapte.”
“Budulea Iaşiului” e învăţătorul şi fără dinţi. Cum e logic, nu are bani nici pentru o proteză. “Mi s-au întărit atât gingiile, cât şi buza de jos. De aceea nu cânt perfect, recunosc, dar mă strădui să evoluez la cel mai înalt nivel posibil.”