Joacă teatru cu ochii închişi

Există în Liceul "Moldova" pentru elevi cu deficienţe auditive din Târgu Frumos, Iaşi, copii pentru care viaţa nu înseamnă decât artă, oricum s-ar chema ea: teatru, muzică sau orice altceva. Învăţătoarea Iuliana Ghemu, şefa trupei de teatru şi bibliotecară a instituţiei, a spus că mare parte dintre şcolarii pe care îi are în îngrijire citesc şi au cunoştinţe chiar mai bune decât copiii obişnuiţi.

Aţi auzit în şcolile normale elevi citind în mod curent Shakespeare, Eliade, Cioran? Mai puţin. Ei bine, pentru copiii de la singura unitate de învăţământ pentru elevi cu deficienţe de vedere din Moldova este un fapt obişnuit. Ca să îi înveţe să joace teatru, învăţătoarea Ghemu se pune uneori în genunchi. Le ia pe rând piciorul în braţe şi le arată unde să calce. Aşa învaţă ei drumul către marile succese..."Curg sudorile pe noi, vă daţi seama că e greu să îi învăţăm să taie o felie de pâine, cum fac colegii mei la atelier, d-apoi să joace un rol într-o piesă de teatru", spune învăţătoarea.

Trupa lor se numeşte simplu - "Scena" - şi e cunoscută în întreaga lume artistică ieşeană şi nu numai. Sala de repetiţii, o clasă obişnuită. Câţiva copii cu deficienţe de vedere, ceva mai uşoare, însă, dar şi câţiva complet nevăzători. Cei fără vedere au un traseu prestabilit pe scenă în timpul spectacolului. Cunosc pe de rost fizionomia locului. Ştiu foarte bine pe unde se vor mişca. De aceea piesa merge strună. Ultimul spectacol, pregătit de învăţătoarea Iuliana Ghemu, care de aproape 30 de ani, de la înfiinţarea şcolii, se ocupă de copii, s-a chemat "Lumini şi umbre".

Cortina albă, trasă, reflectoarele deschise creează un efect desăvârşit, iar umbrele actorilor cu ochii stinşi se proiectează ca nişte stafii pe pânză. Umbrele dispar şi rămân actorii în plenitudinea fizicului lor ciuntit de simţul vederii. Piesa se desfăşoară şnur. Cea mai talentată elevă, Florina, doreşte din tot sufletul să intre la IATC, dar este sceptică întrucât e convinsă că nu va fi considerată aptă din punct de vedere fizic.

Pe lângă faptul că se simt marginalizaţi şi discriminaţi peste tot, şi întăreşte acest lucru Roxana, au impresia că sunt abandonaţi şi din punct de vedere strict didactic, al investiţiilor ce trebuie făcute acolo. De exemplu, sala de sport e găzduită, deocamdată, într-o incintă improprie. Dar se simt marginalizaţi şi în ce priveşte accesul egal la educaţie.

Cu toate acestea, elevii au fost recompensaţi cu distincţii de multe ori. Prin ei, Liceul Moldova al nevăzătorilor a primit Premiul special al Juriului la un concurs desfăşurat anul trecut la Teatrul Luceafărul din Iaşi. Au luat mari premii, de-a lungul anilor, la Cluj, Constanţa sau chiar peste hotare. Pentru că elevii nevăzători sunt talentaţi nu numai la arte, dar şi la disciplinele obişnuite de liceu: chimie, fizică, matematică, informatică. De asemenea, scriu din când în când poezii în revista şcolii, au imaginaţie să compună fel de fel de poveşti în care mereu ei se închipuie alături de animale.

O persoană cu adevărat deosebită este şi Andrei, elev în clasă a VII-a. Cântă la acordeon, orgă şi pian electronic, toate fiind câştigate la "Dăruieşti şi câştigi". Poate pentru a compensa faptul că părinţii săi nu mai sunt lângă el. A învăţat să cânte după ureche, în familie. Moşteneşte darul de la bunicul şi tatăl său, care nu mai sunt. Cu privirea ţintită undeva deasupra capului, Andrei mă invită să asist la un miniconcert. Ascult "Braşoveanca" pe note de acordeon, apoi o melodie mai lină la pianul electronic. Cu capul îndoit nefiresc şi privirea fixată undeva în lumea muzicii, Andrei trage de foalele acordeonului şi degetele mici i se plimbă pe clape mai uşor decât pe o ciocolată. În lumea întunericului, unde îşi duce traiul, cântecul îi este cel mai bun prieten. De fapt muzica, atât, muzica e viaţa lui.

"L-a văzut cineva de la Conservator şi a zis că nu, nu se poate. «Doamnă, dar îl întoarcem cu spatele!». E fantastic cât de talentat e, potriveşte «din ochi" notele, si-bemol, re-minor, tot aşa". De aceea speră şi are toate şansele să facă o carieră în această privinţă.
Cel mai mult a învăţat de la unul dintre cadrele didactice, şi el nevăzător. "Cel mai bine se împacă ei cu cadrele didactice fără vedere, care ştiu perfect cum să le arate. Aşa sunt învăţaţi să se descurce cu bastonul pentru orbi, să taie pâine sau să facă diferite treburi gospodăreşti la atelier, să lucreze pe calculator cu un program special, Jaws, care permite ascultarea vocală". Computere, maşini de scris în Braille, dotări corespunzătoare, însă nu suficiente.

Roxana, una dintre cele mai bune colege ale lui Andrei, nevăzătoare complet, este foarte talentată atât la teatru, cât şi la interpretarea muzicii populare (de curând s-a întors cu marele premiu de la festivalul "Dobrogea, mândră grădină"). Ea, cea mai desăvârşită şi mai harnică cititoare în Braille a şcolii, îl încurajează.
Când trage Andrei de foalele acordeonului, se luminează parcă şi sala de clasă. Soarele cald al amiezii îi mângâie ochii stinşi. Simte căldura razelor, dar şi a muzicii. Lumina vieţii lui rămâne muzica.

 

Lauri pentru elevii Liceului Moldova
Premiul special al Juriului la Festivalul de teatru desfăşurat la Teatrul Luceafărul Iaşi în 2009. Trofeul Festivalului Naţional de Folclor, "Dobroge, mândră grădină", 2010. Marele premiu în cadrul Festivalului "Hai la teatru! ", desfăşurat la Iaşi. Premiu special în cadrul Concursului Internaţional de Interpretare Vocală şi Instrumentală Iaşi 2009. Băcăuanu Maria a obţinut premiul II la Concursul Naţional de Muzică "Tinere Talente". Ansamblul "Muguraşu" al Şcolii Moldova din Tg. Frumos a obţinut, de asemenea, menţiune la concursul de folclor "Tinere Talente". Elevii au mai câştigat numeroase faze ale olimpiadelor, la majoritatea disciplinelor şcolare.

 

Un spor de 15% pentru profesori
La Liceul Moldova pentru şcolari cu deficienţe de vedere învaţă circa 100 de elevi, aproape jumătate dintre ei fiind complet nevăzători. Cu toate acestea, ajung la şcoală doar 10% dintre copiii care ar avea nevoie de o astfel de formă de şcolarizare din judeţele Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui, Bacău. În ciuda acestui fapt, mulţi învaţă chiar să meargă pe role, există chiar şi o echipă de fotbal care a înregistrat rezultate foarte bune. A învins într-un meci demostrativ echipa studenţească de kinetoterapie de la Iaşi. "Golbal" se cheamă sportul în care se foloseşte o minge cu clopoţei. Pentru că învaţă şi mai ales citesc foarte mult, mulţi absolvenţi ai Liceului Moldova ajung la facultate, unii dintre ei întorcându-se ca profesori.

Soarta cadrelor didactice este şi aici destul de sumbră, la fel ca şi a celorlalţi profesori. Cu toate că lucrează şi după-amiaza, când copiii au program pentru teme şi activităţi extraşcolare, dascălii de la Târgu Frumos primesc în plus doar un biet spor de 15%. Însă înţelegerea şi compasiunea lor pentru şcolari duce până la sacrificii. Uneori fac lecţii cu ochelari opaci, pentru a pricepe mai bine nevoile şi psihologia nevăzătorului. Atât ei, cât şi copiii o duc acum mult mai greu decât în comunism, când aveau la şcoală un post de radio intern şi îşi făceau propriile emisiuni, ascultau teatru şi erau aplecaţi către cultură. Dar problema cea mai ardentă a localităţii unde se află liceul este lipsa semafoarelor pentru nevăzători. Poate de aceea într-un accident petrecut acum un an tocmai pe trecerea de pietoni unul dintre profesori a murit.