Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prin februarie, cand poporul revoltat se mai dadea partial cu bucile de pamant prin Piata Universitatii, intervenise un fel de divizare a protestatarilor. Erau stangisti, dreptaci, centristi, feministe, ecologisti si alte animale. Eu unul devenisem si inca mai sunt prieten cu bloggerii liberali, monarhisti aproape in totalitate. Eram cu ei cand fostul cascador si senator Niki Dide l-a injurat de Regina Mama pe M.S. Regele Mihai. La un asa afront, un cetatean mic de statura si ras in cap, venit din public, l-a facut knock-out pe marele Dide. Dintr-un pumn l-a intors cu rotile in sus.
Buddha bar
Fiindca daduse dovada de vitejie in fata inamicului lez-majestuos, bloggerii liberali l-au invitat la o bere la carciuma Pescarul, din proximitate. A vrut o bere fara alcool, pe motiv ca e preot budist si are canoane autoimpuse. Cum nimerisem langa el la masa, m-am gandit sa ne prezentam. Fiindca era complicat sa imi explice exact ce invarte, mi-a dat o carte de vizita pe care scria: 'Rev. Josho Adrian Cirlea-Head Priest, Jodo Shinshu Buddhist Association from Romania'. Luat cu revolutia, peroram impotriva lui Boc, nu am mirosit brusc subiectul Josho. A ramas in grupul de amici care se formase in Piata in timpul protestelor. L-am remarcat ulterior, cand vorbea pe teme religioase cu un alt prieten de-al meu, Bogdan Duca, teolog si greco-catolic pe deasupra. Mi-am dat seama ca Josho chiar se pricepe la orientalistica. M-am invitat sa scriu un reportaj despre el si m-a chemat la templu.
Templul si shaormaria
Am descins undeva la Dristor, langa vestita shaormarie cu acelasi nume. Imi era foame, asa ca am investit intr-o lipie umpluta cu de toate. Josho si-a luat un sandvis vegetarian, pe motiv de alt canon, care-i impune sa nu haleasca animale. Caile spirituale ne-au dus, dupa masa, pe mine si pe Karina Knapek, intr-o garsoniera dintr-un bloc ceausist, la etajul 4. Am vazut un altar cu lumanari si o statuie a lui Buddha, mai multe portrete ale aceluiasi personaj istoric. Fiindca in locasurile religioase budiste se fac fumigatii, mi-am apris o tigara. Din vorba in vorba, mi-am dat seama ca am de-a face cu doua personaje diferite intr-o singura persoana: Adrian Cirlea, paznic la o cladire de birouri, care lucreaza 24 cu 48, si Shaku Josho, preot budist pornit pe calea iluminarii. Mai intai, ca sa vad ca nu glumeste in cea de-a doua ipostaza, a scos dintr-un sul un pergament in japoneza si o traducere legalizata si stampilata in engleza, prin care se atesta ca are calitatea de preot.
Roba visinie
Inca de la 17 ani era pasionat de Orient. Nu a fost o dambla de adolescent, fiindca nu i-a trecut nici acum, la 34. A terminat la Craiova (asta da, budist oltean) un liceu cu profil de meteorologie si s-a facut anticar. Din cauza asta i-au trecut prin mana multe carti despre budism, pe care le-a citit. A intrat pe internet in legatura cu japonezi si indieni care-l venerau pe Buddha. S-a apucat sa traduca din engleza si sa tipareasca pe speze proprii sutrele, invataturile lui Buddha si diferite interpretari ale lor. Prin 2002 s-a decis sa se converteasca: 'La budism e ca la supermarket, ai diverse cai de dezvoltare spirituala. Sunt scoli de budism pentru toata lumea. Initial am fost atras de Zen, de Lamaism, dar ulterior am optat pentru Jodo Shinshu, o scoala japoneza, care nu iti impune asceza. La noi pot veni si curve, si pescari, si vanatori, si pokeristi profesionisti. E un budism al credintei, care spune ca poti sa ajungi iluminat si dupa moarte, nu trebuie neaparat sa te chinuiesti si sa traiesti in privatiuni. Canoanele sunt autoimpuse'.
Dupa ce m-a lamurit cum devenie cu Jodo Shinshu, si-a schimbat tinuta civila cu o roba visinie decorata cu desene a florii de glicina, simbolul scolii. Mi-a mai spus ca in 2002 a fost la un congres al budistilor europeni in Elvetia, unde a fost primit in cult drept laic. In 2003 a primit o bursa in Japonia pentru un curs de preoti. La sfarsitul stagiului a fost uns cleric la templul-mama Nishi Hongwanji, din Kyoto, de catre Sokunyo Ohtani, patriarhul Jodo Shinshu. De atunci a mai umblat la stagii de pregatire in Thailanda, Birmania, Malaiezia, locuri prin care eu am trecut doar cu gandul. A scris in romaneste trei carti de teologie budista, pe care le vinde sau le imparte gratis, lasand asta la latitudinea cititorilor.
Zece budisti mititei
Eram curios cati enoriasi are Josho in Romania. Mi-a raspuns cu o sinceritate dezarmanta ca 10, dintre care patru la Craiova si sase in Bucuresti. Pe cei din Capitala ii strange saptamanal in garsoniera in care ne aflam, le explica surele si citesc impreuna rugaciuni in japoneza si indiana, pe care le are transcrise fonetic. Puteau sa fie mai multi, dar a dat afara doi membri: 'Erau unii, un domn si o doamna, care se tot certau intre ei la intalniri. I-am excomunicat, fiindca vreau o atmosfera calma in comunitate'.
Fiindca se pregatea sa intre in tura de paznic, Josho a revenit la starea de Adrian Carlea. Inainte sa plecam, m-a omenit c-o bere, in timp ce el a baut Fanta: 'Din cand in cand ma arde si pe mine buza de o bere, dar sa-mi incalc canonul ar insemna sa-mi fur singur caciula'.
Citește pe Antena3.ro
