La Chietriş, la seceriş

Satul Chietriş, partea de nord a Republicii Moldova, în apropierea Prutului. La miezul zilei, cu soarele suliţă, oamenii adună paie. Terenurile din zonă aparţin în general unui singur proprietar sau sunt ale fermelor. Oamenii lucrează pământul şi primesc o cotă parte din recolta de produse.

Grâul îl folosesc de cele mai multe ori în gospodărie pentru a face pâine, pentru că fie au prea puţin să-l vândă, fie preţul la vremea recoltei e prea mic. Uneori fermele sau particularii nu mai au bani pentru a face baloţi din paiele rămase sau nu au la ce le folosi şi le lasă pe câmp. Sătenii le adună şi le folosesc ca nutreţ sau ca aşternut în grajduri pe timp de iarnă. Tot pentru iarnă paiele se amestecă cu bălegar şi se aruncă pe foc drept combustibil. Mult fum, puţină căldură, dar nu costă nimic.

Lipsa banilor îi împinge pe cei mai tineri să plece în Europa în speranţa unei vieţi mai bune. Acasă rămân bătrânii ieşiţi la pensie din fabricile sau CAP-urile fostei Uniuni Sovietice şi copiii rămaşi în grija bunicilor după plecarea părinţilor în străinătate. În vacanţa de vară sunt de cele  mai multe ori pe câmp, muncind alături de bătrâni.

Uneori ei lucrează şi pentru vecinii din sat, pentru că nu toate familiile au avut bani să-şi cumpere un cal şi o căruţă cu care să muncească pământul. Lucrând la alţii achită în natură o parte din transportul paielor către casă. Casă făcută tot din paie amestecate cu pământ şi nuiele.