Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Era sâmbăta dinaintea summitului, iar liniştea aproape nefirească din Aviatorilor şi până după Casa Presei ar fi trădat mai degrabă o staţiune de babe, decît atmosfera plină de nerv a unei simulări de coloane oficiale pe culoarul unic. Nu tu guri căscate, nu tu nimic. Aveam sentimentul că fusesem amăgiţi.
Era sâmbăta dinaintea summitului, iar liniştea aproape nefirească din Aviatorilor şi până după Casa Presei ar fi trădat mai degrabă o staţiune de babe, decît atmosfera plină de nerv a unei simulări de coloane oficiale pe culoarul unic. Nu tu guri căscate, nu tu nimic. Aveam sentimentul că fusesem amăgiţi.
Să simulezi că pe stradă trec cu maşina Bush, Putin sau familia Sarko, iar tu român mergător pe trotuar flancat de panseluţe roz bombon şi steaguri zglobii ca majoretele, nici măcar să nu ridici o sprînceană întrebătoare spre culoarul unic, asta da dovadă de ignoranţă naţională. Pe Kiseleff, doamnele discută despre ce trebuie făcut ca floarea din ghiveciul x să înflorească exact în ziua de Paşte, iar moşii tac. Se merge încet, aşa cum sugerează o fotografie de pe Victoriei din Bucureştiul interbelic, iar pe stradă coloana de maşini de la periferia deja celebrului culoar unic, toate cu geamurile lăsate şi distanţate între ele regulamentar, ca mărgelele de la gîtul fetei din faţa noastră, te ispiteşte să tragi cu urechea la momentele de intimitate consumate în maşină. Dacă unuia i se căşună să-şi pupe mai cu foc consoarta, iar trecătoarele – cuc pierd momentul unui oftat nostalgic, venit hăt, de jos, din zona burţii? E primăvară.
Sunt şi poliţişti. Mulţi şi cam urîţei, în ciuda insistenţelor ministrului David. Pe tot bulevardul, în pereche sau în grupuri, niciunde nu vezi doar unul singur, care năucit de plictiseală, să te ducă cu gîndul la sărmana prostituată încremenită la kilometrul 35 sau într-un loc mai dosnic de pe centură. Ce-i drept, se plictisesc, însă fac asta păstrînd aparenţele sociale.
BLONDUL. În faţa Muzelului Satului, la cîţiva metri de o reporteriţă, care în aşteptarea şirului de maşini care ar simula coloana oficială a summitului, ştie ce e ăla timp irosit şi-şi scoate pila să-şi lustruiască unghiile, aşadar la cîţiva metri de ea, doi poliţişti chestionează cu aplomb un băiat. În sfîrşit, o rupere de ritm. Îi scotocesc în rucsac. Ce-i ăsta? Un aparat foto? Un aparat foto. Actele!? Actele. Băiatul, un blond mai blond decît un blond normal din ţara asta, cu paşaportul ţinut drept scut de apărare în faţa lor, turuie ca la armată. Poliţiştii, neimpresionaţi de privirea uşor crispată a băiatului, îl chestionează în continuare. După cîteva minute, băiatului i se dă voie să plece. Cuprinşi de sentimentul de siguranţă insuflat de poliţişti, care acum retractez, nu sunt chiar aşa de urîţei, mergem pe urmele blondului: dacă e totuşi un anarhist, iar poliţiştii, bătuţi în cap de soare, fuseseră totuşi puţin cam neatenţi în ceea ce-l priveşte?
Bună ziua, noi suntem jurnalişti. Ce te aduce pe meleagurile noastre? "I’m from Finland. I’m accidently here! Accidently!”. După un moment meditativ de tăcere: Bine, poţi să pleci!
Ajunşi aproape de Piaţa Casei Presei, ca într-o scenă de linişte dinaintea furtunii, un sunet asurzitor de alarme şi reporteriţa fugind disperată în urma cameramanului care voia să prindă convoiul de maşini chipurile oficiale, ne fac să uităm cu totul de filandezul accidental. Vrum-vrrrum, tit-tiiiiiiiit! Iar acum, doamnelor şi domnilor, putem vedea simularea coloanelor oficiale ce vor ajunge în România, miercuri , 2 aprilie, la summitul NATO. Pe aici, pe acest culoar unic, vor trece atît preşedintele Bush, dar şi fostul preşedinte Putin, şi toţi ceilalţi preşedinţi importanţi ai lumii....va veni şi preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy…..sus, pe un panou publicitar, o femeie cu două rondele de castraveţi pe ochi şi o rochie roşie căzută numai unde necesită, rîde ca nebuna peste tot sensul giratoriu, peste poliţişti, reporteri şi gură cască. Muah-muah! Ce faci, doamnă? Uite mi-am pus doi castraveţi pe faţă…pregătiri pentru summit!Da, acelaşi lucru o să fac şi eu, am terminat transmisia pe ziua de azi. Auzi, cică vine şi Carla Bruni miercuri!Da? Îhî.
Să simulezi că pe stradă trec cu maşina Bush, Putin sau familia Sarko, iar tu român mergător pe trotuar flancat de panseluţe roz bombon şi steaguri zglobii ca majoretele, nici măcar să nu ridici o sprînceană întrebătoare spre culoarul unic, asta da dovadă de ignoranţă naţională. Pe Kiseleff, doamnele discută despre ce trebuie făcut ca floarea din ghiveciul x să înflorească exact în ziua de Paşte, iar moşii tac. Se merge încet, aşa cum sugerează o fotografie de pe Victoriei din Bucureştiul interbelic, iar pe stradă coloana de maşini de la periferia deja celebrului culoar unic, toate cu geamurile lăsate şi distanţate între ele regulamentar, ca mărgelele de la gîtul fetei din faţa noastră, te ispiteşte să tragi cu urechea la momentele de intimitate consumate în maşină. Dacă unuia i se căşună să-şi pupe mai cu foc consoarta, iar trecătoarele – cuc pierd momentul unui oftat nostalgic, venit hăt, de jos, din zona burţii? E primăvară.
Sunt şi poliţişti. Mulţi şi cam urîţei, în ciuda insistenţelor ministrului David. Pe tot bulevardul, în pereche sau în grupuri, niciunde nu vezi doar unul singur, care năucit de plictiseală, să te ducă cu gîndul la sărmana prostituată încremenită la kilometrul 35 sau într-un loc mai dosnic de pe centură. Ce-i drept, se plictisesc, însă fac asta păstrînd aparenţele sociale.
BLONDUL. În faţa Muzelului Satului, la cîţiva metri de o reporteriţă, care în aşteptarea şirului de maşini care ar simula coloana oficială a summitului, ştie ce e ăla timp irosit şi-şi scoate pila să-şi lustruiască unghiile, aşadar la cîţiva metri de ea, doi poliţişti chestionează cu aplomb un băiat. În sfîrşit, o rupere de ritm. Îi scotocesc în rucsac. Ce-i ăsta? Un aparat foto? Un aparat foto. Actele!? Actele. Băiatul, un blond mai blond decît un blond normal din ţara asta, cu paşaportul ţinut drept scut de apărare în faţa lor, turuie ca la armată. Poliţiştii, neimpresionaţi de privirea uşor crispată a băiatului, îl chestionează în continuare. După cîteva minute, băiatului i se dă voie să plece. Cuprinşi de sentimentul de siguranţă insuflat de poliţişti, care acum retractez, nu sunt chiar aşa de urîţei, mergem pe urmele blondului: dacă e totuşi un anarhist, iar poliţiştii, bătuţi în cap de soare, fuseseră totuşi puţin cam neatenţi în ceea ce-l priveşte?
Bună ziua, noi suntem jurnalişti. Ce te aduce pe meleagurile noastre? "I’m from Finland. I’m accidently here! Accidently!”. După un moment meditativ de tăcere: Bine, poţi să pleci!
Ajunşi aproape de Piaţa Casei Presei, ca într-o scenă de linişte dinaintea furtunii, un sunet asurzitor de alarme şi reporteriţa fugind disperată în urma cameramanului care voia să prindă convoiul de maşini chipurile oficiale, ne fac să uităm cu totul de filandezul accidental. Vrum-vrrrum, tit-tiiiiiiiit! Iar acum, doamnelor şi domnilor, putem vedea simularea coloanelor oficiale ce vor ajunge în România, miercuri , 2 aprilie, la summitul NATO. Pe aici, pe acest culoar unic, vor trece atît preşedintele Bush, dar şi fostul preşedinte Putin, şi toţi ceilalţi preşedinţi importanţi ai lumii....va veni şi preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy…..sus, pe un panou publicitar, o femeie cu două rondele de castraveţi pe ochi şi o rochie roşie căzută numai unde necesită, rîde ca nebuna peste tot sensul giratoriu, peste poliţişti, reporteri şi gură cască. Muah-muah! Ce faci, doamnă? Uite mi-am pus doi castraveţi pe faţă…pregătiri pentru summit!Da, acelaşi lucru o să fac şi eu, am terminat transmisia pe ziua de azi. Auzi, cică vine şi Carla Bruni miercuri!Da? Îhî.
