x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje Legenda fantanilor disparute

Legenda fantanilor disparute

12 Ian 2005   •   00:00

REPORTAJ
COMORI - Pe cand apa nu curgea la robinet, oamenii isi plateau vama spre Rai sapand dupa izvoare Odinioara, cand oamenii voiau sa fie pomeniti dupa plecarea lor de pe pamant ori dupa ce aveau vreun vis prevestitor tocmeau mesteri fantanari care sa scoata din inima pamantului apa rece si buna de baut. Astazi, nu numai ca nu se mai sapa zeci de metri in adanc dupa apa, dar nici macar fantanile de odinioara nu mai sunt pastrate.
NINA MARCU

"ECONOMIC". Exista fantani despre a caror apa localnicii spun ca fierbe fasolea in 20 de minute sau ca spala fara detergent
Pana nu demult, fiecare zona din Prahova isi avea fantanarul ei. Omul este in stare sa scoata apa si din piatra seaca. La propriu. Numai ce venea fantanarul cu furca de lemn cu doua brate intr-o mana si cu tigara in cealalta. Se uita el asa, cu atentie marita pe tot campul si numai o data ce misca furca in mana lui. "Trage, zicea omul, la apa. Aici tre’ sa sapam, ca e apa buna si limpede!". Si indata incepeau sapaturile. Uneori zvacnea apa dupa numai cativa metri de sapat. Sarea ca inima din buboi si imprastia stropi mari si grei peste cei de alaturi. Gasirea panzei freatice era prilej de mare bucurie. Stapanul locului unde se sapa fantana trebuia sa dea de baut la toti vecinii, ca sa fie apa buna. Se spune ca, daca omul era carpanos la inima, fantana nu avea apa rece, nici dulce. De multe ori se intampla ca sapaturile sa se adanceasca tot mai mult si mai mult in burta pamantului. Caci lichidul atat de pretios se lasa greu, nu izvora din locul insemnat de fantanar, nici cu slujbe. Pur si simplu nu fusese nimerita panza freatica. Se mai incerca o data. Era semn rau, daca si a doua oara tot loc sec era... Apoi, dupa multi ani de folosire, cand apa nu mai era la fel de buna si de rece, mesterii fantanari veneau periodic si curatau fantanile. Se spune ca, pentru a fi apa buna, pe langa operatia de curatire, e indicat sa se bage in fantana un bolovan mare de var nestins. Acesta face apa limpede, curata, rece.

TIPURI DE PUTURI. Aparent, pentru cei care se opresc din drum langa o fantana, apa este la fel. Desi si ea are mai multe calitati... La Stefesti, de exemplu, pe drumul care traverseaza dealul spre Slanic, exista un put cu apa considerata cea mai rece din Prahova. Si asta din cauza adancimii foarte mari a acesteia, de peste 80 de metri.

O fantana de aceeasi adancime ar mai fi la Urlati, dar aici apa nu este potabila, este impregnata cu petrol si motorina. Ca o particularitate a putului de la Stefesti, acesta are doua galeti, manevrate cu ajutorul unui lant foarte lung si o roata cu diametrul de aproximativ doi metri. Cand o galeata urca plina, cealalta coboara in adanc, sa scoata si ea apa, iar datorita rotii, efortul este si el mult mai mic. Desi fantani cu roti sunt numeroase, fiecare dintre acestea are anumite caracteristici, care le-au facut renumite, de-a lungul timpului. In general, fantanile foarte adanci apar in zone in care panza de apa freatica este situata la mare adancime.
"BOIERIE". Ctitorul de fantana era, de regula, om de vaza in localitate, respectat, cu bani

Si la Ceptura sunt cunoscute doua asemenea fantani, despre care se spune ca au peste 70 de metri adancime. Apa este adusa la suprafata printr-un mecanism arhaic, asa cum se folosea pe vremuri pentru a scoate pacura, cu ajutorul magarilor, care rasuceau la orizontala, in jurul propriei axe, un butuc gros din lemn, printr-un "brat", de asemenea si el din lemn.

APA CARE FACE FASOLEA BUNA. Proprietatile apei difera de la un izvor la altul, in functie de adancimea fantanii, straturile geologice pe care le traverseaza apa sau chiar de modul in care este ingrijit putul. Desi la scoala invatam ca "apa este incolora, inodora si insipida", locuitorii care folosesc lichidul vietii de la fantani sunt de alta parere. Sunt localitati unde apa are miros de mal, impuritati, este tulbure si nepotabila. In multe alte comune sunt fantani despre a caror apa localnicii spun ca fierbe fasolea in 20 de minute, ca spala fara detergent, ca e buna pentru tot soiul de afectiuni. Despre o astfel de apa, oamenii vorbesc, mai in gluma, mai in serios, ca e minunata, fermecata, cu proprietati curative. Astfel de fantani sunt cunoscute la Draganesti, Alunis, Salciile, Floresti. Comuna Alunis este una dintre putinele localitati prahovene, care se poate lauda cu un numar foarte mare de fantani. Aproape ca nu e gospodarie sa nu aiba o fantana, fie ea in curte, fie la strada.

MOARTEA FANTANILOR. Pe masura ce cobori dinspre zona de deal si munte catre campie, constati cu stupoare ca din fantanile cu apa lina de odinioara n-a mai ramas mai nimic. Sa ne oprim la Ciorani, Salciile, Gherghita, Draganesti. La unele s-a furat roata cu care se scotea apa, la altele nu mai este galeata. O alta parte, chiar daca beneficiaza de galeata si mecanism de aducere a apei la suprafata, nu poate fi folosita, caci in interior s-au aruncat gunoaie. Alte fantani, in solul searbad si pretentios al inceputului de Baragan, au apa salcie, sarata, amara si, pentru a reusi sa-si potoleasca setea, oamenii sunt nevoiti sa o aduca de la multi kilometri distanta. Daca pe vreun calator curios il poarta pasii pe la porti de Baragan, in plina vara, cand canicula musca din pamant cu dinti de vipie neostoita, daca nu are termosul cu apa prin bagaje se poate sa faca setea mai ceva ca in Sahara. La marginea a cate unui lan cu porumb spinteca departarile cate o cumpana de lemn, inclinata a asteptare. A infruntat timpurile de zeci, poate chiar sute de ani, are inca lemnul sanatos, nemancat de carii, dar indiferenta oamenilor pare sa o fi rapus, acum, in inceputul de mileniu trei. Nici animalele, pierdute pe Islazul comunal dintre porumburi, nu au apa de baut. Cel mai adesea fug sa-si ostoiasca setea covarsitoare la raul, pe jumatate secat, ce curge prin marginea Islazului. Lipsa apei potabile a dus la imbolnavirea localnicilor. Cele mai frecvente boli sunt cele ale aparatului digestiv, dar si cele ale aparatului respirator.

MONUMENT
Unele fantani sunt facute mai mult decat pentru a potoli setea. In unele din comunele din judetul Prahova exista puturi care mai au o particularitate. Deasupra ghizdurilor, mesterii fantanari au facut fel de fel de sculpturi, unele dintre ele adevarate opere de arta. De jur-imprejur se afla garduri din fier forjat, cu porti. Istoria unui asemenea monument arhitectural este impresionanta si se pierde in negura timpului. Localnicii povestesc ca un om bogat, neavand copii, s-a rugat puternic lui Dumnezeu ca sotia sa-i ramana gravida. Si cum tara trecea printr-o seceta cumplita, majoritatea fantanilor fiind golite, omul a promis ca, daca ruga i se va implini, va sapa o fantana oricat de adanca, pana va da de apa. Interesant este faptul ca nu se stie daca omul a avut sau nu urmasi, dar in apropiere de locul casei, chiar la drum, a fost sapata o fantana, iar langa ea se afla un monument cu ingeri cu aripi si copii, care canta la fluier.

BLESTEMUL APEI
Click pentru a mari imaginea
Se spune ca acela care fura galeata ori cumpana sau roata fantanii face un mare pacat. Atat de mare, ca poate ajunge, chiar daca a fost un om bun, in iad. Tot printre localnici se spune ca-l ajunge blestemul celor insetati, care nu se pot racori in faptul zilei, din cauza ca nu pot scoate apa din fantana. Cel care fura sau distruge fantana poate muri fie insetat, fie inecat. Mai devreme sau mai tarziu, el isi va gasi, conform credintei populare, sfarsitul, intr-un asemenea mod nefericit.

.

LEGENDA DIN ABISURI
La limita judetului Prahova cu Ialomita, intre Ciorani si Salciile, exista o fantana parasita despre care localnicii spun ca are o legenda aparte. A fost ridicata pe la inceputul secolului trecut, in urma unui vis. Se facea ca familia care a tocmit mesterii fantanari nu avea apa pe lumea cealalta. Murisera, asa visase cineva din casa, si nu aveau apa de baut. Mergeau prin imparatia lui Hades si nu dadeau de picatura de apa. Li se uscasera buzele, le secatuisera gatlejurile, nu mai aveau vlaga in trup. Cand s-a trezit, dupa multe minute de chinuri, cel cu visul avea buzele parlite, inima sfartecata, stomacul ranit. S-a sfatuit cu toti ai casei si au hotarat sa faca la rascruce de drumuri, pe acolo pe unde trece tot omul cu trebi, o fantana. Dar in timp apa s-a imputinat, desi era limpede si buna de baut. Pana in vara acestui an, fantana avea tot ce era necesar, ca insetatul calator sa-si moaie buzele in apa ei cristalina. Acum, cineva a furat insa si roata si galeata. Nimeni nu mai poate sa scoata apa din fantana de la rascruce.
×
Subiecte în articol: reportaj fântână fantani