O ctitorie neobisnuita a Rosetestilor. Oamenii locului ii spun si acum asa: Roznovanul, de parca ar fi inca stapan peste casa si curtile lui. Merg "la Roznovanuâ", la biserica, in toate zilele de sarbatoare si abia asteapta ziua de "hram".
O ctitorie neobisnuita a Rosetestilor. Oamenii locului ii spun si acum asa: Roznovanul, de parca ar fi inca stapan peste casa si curtile lui. Merg "la Roznovanuâ", la biserica, in toate zilele de sarbatoare si abia asteapta ziua de "hram".
Roznovul este cel mai tanar oras din tara. Tocmai a implinit 3 ani. Nici nu are aspectul clasic de oras. Cladirile abia daca depasesc doua niveluri, pe ici pe colo. Strazile sunt linistite, "inaintand" prin zona depresionara marcata de apele Cracaului si ale Bistritei. Oamenii sunt asezati, iar prin vene le curge eternitatea molcoma a moldoveanului de la tara. Si totusi, aici, la Roznov, au existat candva si oameni "aprigi".
Colonelul Gheorghe Ruset-Roznovanul, prietenul tarului Rusiei si... combatant in circumstante cu totul interesante in Razboiul de Independenta, are rolul sau aparte in istoria acestui loc de care si-a legat atat numele, cat si renumele. Descendent al unui neam de vita veche - arborele genealogic se intinde pana in veacul al XV-lea - si inrudit cu mai toate famiile importante ale Moldovei si Tarii Romanesti, avea legaturi stranse si cu nobilimea rusa. Urmase Scoala de ofiteri din Petersburg si avea aproape un cult pentru civlizatia slavilor orientali.
ARHITECTURA RUSA. E important sa cunosti aceste amanunte, pentru a intelege impactul pe care il are asupra oricui mareata biserica din Roznov, avand hramul Sfantului Nicolae. Abia coborat dinspre manastirile nemtene, te simti confuz... Te afli cumva, printr-un straniu proces de teleportare, in largile stepe rusesti? Silueta neobisnuita a locasului de cult vine din faptul ca a fost proiectata de un cunoscut arhitect rus, Sultanoff, pe care boierul moldovean il cunoscuse la vremea studiilor lui in Petersburg. Are forma unei cruci cu brate egale, iar acoperisul ii este suprainaltat, cu o turla bulbata si impodobita cu trei randuri de acolade in piatra. A fost construita timp de opt ani, intre 1884 si 1892.
DARUL TARILOR. O data ce ai depasit starea de uimire, te incumeti sa urci treptele inalte, de piatra, pana la usa grea, tintuita. O deschizi si intri... pentru a ramane mut inca o data. Catapeteasma si iconostasul stralucesc in lumina strecurata prin ferestre. Se stie ca au fost realizate de mesteri rusi la Moscova, excedand prin decoratiile de bronz aurit. In partea dreapta a bisericii se afla patru icoane mici, in acelasi ancradrament aurit, iar un text gravat in ruseste atrage atentia ca intregul
ansamblu de icoane este un dar din partea fratelui tarului Rusiei. La fel si cununiile bogat ornamentate, folosite la oficierea nuntilor. Insa la ridicarea bisericii a contribuit cu bani si Carol I, iar regina Elisabeta a donat mai multe acoperaminte si odoare bisericesti.
CAVOUL-MUZEU. Aflam toate datele acestea de la preotul Vasile Toc, cel care are in grija atat Biserica Sfantul Nicolae, cat si protopopiatul Roznovului. Si tot cu dansul coboram in subsolul spatios, care are destinatia de cripta, dar si de muzeu. Aici sunt adapostite atat odoare bisericesti, cat si vestigii referitoare la familia Ruset-Roznovanul si la istoria mai veche ori mai recenta a satului devenit oras.
"In fiecare an, la 5 decembrie facem aici pomenirea mortilor. Facem mai intai pomenirea in biserica, apoi coboram cu totii, cu pomenile si cu corul, la cavoul Roznovanului, dupa care trecem pe la toate mormintele. A doua zi, pe 6 decembrie, facem hramul bisericii, cu «Multi ani traiasca!» pentru cei vii si agapa frateasca, cu bucate pe baza de peste. Se fac peste 200 kg de peste, la cuptor si la gratar, si se pun pe masa cu ciusca, cu tuica fiarta si cu vin. Si o coliva din 10 kg de grau. Va asteptam sa fiti cu noi la hramul Sfantului Nicolae! Si va asteptam si de Craciun, si de Anul Nou, cand trecem impreuna cu enoriasii in anul ce vine, in biserica, intonand toti «La multi ani!»."
|
|
|
Parintele Vasile Toc tine sa ne atraga atentia asupra actiunilor caritabile ale parohiei si protopopiatului din Roznov. "Parintii de la celelalte parohii se ingrijesc sa aduca pe rand alimentele necesare si apoi sa duca bucatele la cei nevoiasi. Facem 320 de portii de doua ori pe saptamana. Cateodata ajungem si la 1.000 de portii. Femeile lucreaza benevol si sunt vrednice." Cea mai mare dorinta a lui este sa termine cat mai curand constructia centrului social, unde vor functiona atat cantina, cat si adaposturile pentru orfani si batrani si un centru de zi.
|
|
Pe campul de batalie
|
Datorita prieteniei colonelului Gheorghe Ruset-Roznovanul cu familia tarului, cand s-a hotarat participarea Principatelor Romane la razboiul din 1877, statul major roman a deci sa nu-l cheme sub arme. Existau temeri ca Ruzet-Roznovanul ar fi putut preda armata rusilor. Aprigul moldovean si-a facut atunci propria oaste, cu peste 2.000 de recruti adunati din satele dimprejur, si a pornit spre locul unde se purta razboiul. Se zice ca atunci Carol I ar fi spus: "Lasa-ti-l sa lupte, daca pierde, e rusinea rusilor, iar daca invinge, e victoria noastra!".
|
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
