Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Casa în care s-a născut și a trăit “Înalta Doamnă a României”, Elena Cuza, zace în ruine fără ca niciun reprezentant al țării pe care a „nășit-o” să fi făcut investiții minime în ultimul sfert de veac. Conacul a avut o istorie zbuciumată reușind să scape neafectat din Răscoala din 1907 ca să moară după Revoluția din 1989.
E 12 mai 1844, început de vară. Un tânăr în uniformă militară de ofițer, cu o mustață care se unește de o barbă rară, lăsată crescută doar la pomeți, pășește pe pardoseala de lemn a celei mai impozante case din ținutul Vasluiului. Suntem la reședința familiei Rosetti-Solești așezată pe drumul care duce la Iași. Conacul nu are decât vreo 20 de ani. L-a ridicat în tinerețe postelnicul Iordache Rosetti în stil neoclasic, după ultima modă a acelor vremuri și toată lumea era de acord că nu sunt multe asemenea case în toată Moldova. Avea odăi să cazeze toată boierimea locului, 15 camere decorate în stuc, încălzite cu sobe de teracotă moderne, încăperi dispuse simetric în jurul unui hol central. Ofițerul a traversat acest hol, a coborât scara monumentală din lemn cu balustradă sculptată și a ieșit în lumina soarelui de vară în curtea cu stejari seculari. El e Alexandru, fiul ispravnicului Ioan Cuza și se găsește astăzi în casa familiei Rosetti pentru a se căsători cu Elena, fata boierului. Tinerii proaspăt căsătoriți vor scrie istorie. Peste 15 veri Alexandru va deveni domnitorul unui nou stat european, România, iar Elena va fi întâia primă doamnă a țării, „Înalta Doamnă a României”.
La distanţă de doar 173 de ani. Dezastru pe linie
Astăzi suntem tot la conacul Rosetti-Soleşti, la 173 de ani de la acea nuntă, dar nimic din ce era atunci nu mai este. A dispărut și pardoseala din lemn, și scara monumentală până și mozaicurile de pe pereți au fost rase. Rasă e și tencuiala, lăsând la vedere o cărămidă măruntă ciuruită de ploi și de vând. Din ferestre au mai rămas doar tocurile din lemn, acoperișul e numai găuri prin care se vede scheletul din lemn putred al podului, rășchirat ca oasele unei mâini descărnate. Dintr-un reper pentru istoria națională locul a ajuns doar o rușine națională.
Citește pe Antena3.ro
Cum s-a ajuns aici
După moartea postelnicului Iordache Rosetti, conacul a intrat succesiv în proprietatea mai multor membri ai familiei printre care Theodor, om politic important, ministru în mai multe mandate și prim-ministru în 1888-1889. Renumele familiei a salvat conacul în timpul răscoalei țărănești din 1907 când proprietarul de atunci, Gheorghe Rosetti, a bătut în poartă o placă ce amintea răsculaților că moșia a aparținut lui Alexandru Ioan Cuza care a dat pământ țăranilor în vremea domniei. Doi ani mai apoi aici avea să fie adusă și înmormântată Elena Cuza, decedată la Piatra Neamț la vârsta de 83 de ani. După Al Doilea Război casa a fost naționalizat și a intrat în proprietatea Sfatului Popular al comunei Solești care a transformat cele 15 camere în săli de clasă pentru școala din sat lucru care a reușit să conserve clădirea până în 1977 când, după cutremur, în urma avariilor la structura de rezistență casa a fost evacuată. Datorită importanței istorice netăgăduite nici de autoritățile comuniste, construcția a intrat într-un proiect de restaurare care să respecte întocmai finisajele originale însă cooperativa de construcții din Vaslui căreia îi căzuse în sarcină lucrarea a executat necorespunzător o parte din lucrări. Drept pentru care lucrările au fost stopate. Clădirea a trecut apoi în administrarea Trustului I.A.S Vaslui unde a rămas, neterminată, până la evenimentele din 1989 când conacul a fost complet abandonat. Așa este și astăzi.
Lupta cu morile de vânt
„Dumnezeule, e o parte importanta din istorie!”, exclamă directorul Muzeului Județean Vaslui, Ramona Mocanu când vorbește despre conac. „Arată într-un mod deplorabil și să știți că am făcut toate demersurile peste tot, la Consiliul Județean, la Prefectură, unde vreți dumneavoastră, ne-am străduit în toate direcțiile”. Muzeul păstrează încă o parte din mobila din conac, salvată după război, și care a aparținut familie Rosetti-Solești: o oglindă, un scrin, chiar și un leagăn în care se presupune că a crescut copilul Elena Cuza. Toate obiectele au fost așezate frumos într-o expoziție permanentă la sediul muzeului în speranța că o dată și o dată vor reveni înapoi în interiorul conacului. Mona Bujor, primarul din Solești, spune că după 1989 clădirea a intrat în administrarea Consiliului Local, dar ar fi fost imposibilă reabilitarea lui din fondurile localității. Nici 60 de ani nu ar fi fost suficienți pentru a strânge o sumă atât de mare. Ar fi putut folosi fonduri europene sau de la guvern numai că i-a împiedicat faptul că nu aveau calitatea de proprietari. Așa că în 2005 primarul s-a gândit că ultima șansă este să identifice urmașii familie Rosetti-Solești. După o muncă de detectiv a dat peste două doamne în vârstă cu domicilii în străinătate. „M-am gândit că doar dacă vom găsi moștenitorii vom putea face ceva. În ideea ca proprietarii de drept să doneze apoi clădirea Primăriei sau Statului, cuiva îndreptățit din această țară să acceseze fonduri europene”. A urmat apoi ani lungi de procese prin care se revendica proprietatea. Anul trecut procesul s-a terminat iar noii proprietari urmează să stabilească o sumă de bani pentru care sunt dispuși să renunțe la conac. Inițial a fost avansată suma de 200.000 de euro, mult prea mare pentru posibilitățile primăriei „Eu mă aștept ca suma inițială să se micșoreze, pentru că oricum din bugetul local nu o vom putea plăti și atunci va trebui să facem apel către Ministerul Culturii. Am cerut o evaluare autorizată a întregului imobil pentru a ști care e valoarea lui de piață. Așa s-a stabilit că prețul real al pieței este undeva la 55 de mii de euro”, spune primarul Mona Bujor. Ar avea planuri mari cu clădirea: „ Vrem să îl introducem în circuitul turistic căci dacă aici s-a născut, a trăit și este înmormântată prima doamnă a României. Nici nu suntem într-o zonă îndepărtată, turistul nu trebuie să se abată de la drumul principal zeci de kilometri. Suntem chiar la Drumul Național 24 care leagă Vaslui de Iași”.
„Arată într-un mod deplorabil și să știți că am făcut toate demersurile peste tot, la Consiliul Județean, la Prefectură, unde vreți dumneavoastră, ne-am străduit în toate direcțiile”, directorul Muzeului Județean Vaslui, Ramona Mocanu
În 2005 primarul din Soleşti s-a gândit că ultima șansă este să identifice urmașii . După o muncă de detectiv a dat peste două doamne în vârstă cu domicilii în străinătate. Acum însă, are nevoie de bani pentru a le despăgubi pe urmaşele familiei Rosetti-Solești
Foto Alexandrina Ciubotari
