Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sarbatoarea Invierii in 1847 a fost una trista. Cele mai frumoase cladiri ale orasului Bucuresti s-au transformat in scrum. Autorul incendiului a fost copilul familiei Druganescu.
Cel mai mare incendiu dintre cele care au bantuit vreodata Bucurestiul s-a petrecut in urma cu 159 de ani. Ziua de 23 martie 1847 ar fi trebuit sa fie o zi in care crestinii sa se bucure de sarbatoarea Invierii, insa "Focul cel Mare" nu le-a permis. Copilul neascultator al familiei Druganescu a profitat ca parintii erau la Biserica si a luat pistolul tatalui sau. "A mers in sopron, unde se tinea trasura, ca sa nu-i vaza nimenea isprava, si a descarcat pistolul in tavanul sopronului. Podul fiind plin de paie, au luat foc indata sopronul si grajdul", consemna maiorul Dimitrie Papazoglu, contemporan cu evenimentul, in "Istoria fondarei orasului Bucuresti". Prof. Marcel Dumitru Ciuca, directorul Directiei Arhivelor Nationale Istorice Centrale (DANIC), schiteaza traseul "parjolului ingrozitor": "Incendiul a pornit la pranz de pe ulita Islicarilor, din fata Bisericii Sf. Dumitru, unde se gaseau curtile familiei Druganescu. Batea un vant cumplit de puternic dinspre sud, de aceea focul a fost impins inspre nord-est, spre Biserica Sfantul Gheorghe, distrungand o patrime din Bucuresti, zona cea mai bogata a orasului, deoarece acolo se aflau casele negustorilor." GROAZA SI DISPERARE. "Un ocean de flacari care distrugea fara mila toate bogatiile, netinand seama de nimic". Astfel a fost caracterizat incendiul de George Potra, autorul lucrarii "Bucurestii de ieri". Se spune ca unele femei innebunisera de groaza iar mamele isi smulgeau parul de durere cautandu-si copiii. Maiorul Papazoglu a participat la stingerea incendiului si la izolarea diverselor focare si chiar la mutarea arestatilor din temnita Bucurestiului care erau in pericol de a muri acolo. Papazoglu se afla in salonul de primire al lui Voda Bibescu, laolalta cu toata boierimea tarii. Vestea ca ard Bucurestii le-a fost data de aga Iancu Manu: "Atunci sa fi vazut trista priveliste, toti boierii scoborand scarile in fuga, trasurile inghesuindu-se. Nori grosi de fum se ridicau in inaltul cerului, iar vantul a dus o multime de lucruri departe, pana peste viile Marcutei si ale Pantelimonului. (â¦) Negustorii de prin pravalii, cu incepere de la Piata Mica (Sf. Anton) pana la Baratie, de prin amandoua partile Podului Targu de Afara, toptangiii, panzarii, brasovenii, cofetarii si bacanii isi azvarlisera toate marfurile in mijlocul stradelor, de nu mai era loc sa circule nici instrumentele pompierilor, nici sacalele, in acea stramta raspantie. In Piata Mica, unde era si Puscaria, cu mai mult de 150 de arestati, am luat streanguri de prin legaturile brasovenilor si am legat pe arestati cot la cot, insirandu-i cate 3-4 perechi la alt streang lung, i-am trecut Dambovita, pe la spatele Hanului lui Manuc, care nu ardea, si i-am trimis in niste odai vechi, goale, ce erau in Curtea Arsa. Pe arestantii bolnavi, cari nu puteau umbla pe picioare, soldatii ii dusera pe paturi facute din cate doua pusti, tinute de capataie de 4 oameni", continua maiorul. Bancherii vestiti Hillel Manuach si Zerlendi l-au implorat pe Voda sa apere hanul Serban Voda, "ale carui magazii sunt incarcate cu o multime de marfuri, cu case de bani si cu treizeci de butoaie de iarba de pusca". Era o minciuna, insa Voda a fost speriat la gandul ca pulberea ar putea exploda. IN CIFRE. Dupa rapoartele vremii, 1.062 de proprietari de case si pravalii si 1.695 de chiriasi au avut de patimit de pe urma parjolului. "Cu reconstructia partii devastate de catre incendiu a fost responsabil maiorul Rudolf Albert Boroczyn. Acesta a intocmit harta orasului Bucuresti in 1852", ne informeaza profesorul Ciuca. Amploarea deosebita a incendiului a fost favorizata si de faptul ca ulitele erau acoperite cu butuci. "In afara de asta, majoritatea caselor erau construite din lemn si foarte apropiate de strada, in asa fel incat balcoanele aproape se impreunau deasupra ulitelor. Autoritatile au luat masura largirii strazilor si pavarii lor cu piatra si au interzis construirea caselor din lemn", conchide directorul DANIC. Autorul incendiului a devenit si eroul ultimului duel care a avut loc in tara noastra. In 1875, Al. Druganescu s-a duelat cu locotenentul Al. Vidrascu, confruntare in care si-a gasit sfarsitul.Citește pe Antena3.ro
