Munca - Alchimist in cetate

Toata lumea ii spune Palincarul din Cetate si nu exista turist strain sau roman neaos sa nu treaca pe la el, daca ajunge la Sighisoara.

Toata lumea ii spune Palincarul din Cetate si nu exista turist strain sau roman neaos sa nu treaca pe la el, daca ajunge la Sighisoara. Nu conteaza ca esti obosit. Palinca lui Teo Coroian, alchimistul din Cetatea Sighisoarei, este leac. O minune incarcata de simboluri, o metafora a vietii... Doar daca bei un paharel, altfel... Daca am cunoaste forta care-l mana, n-am mai fi vrajiti de ea. Dincolo de aceasta incepe misterul... Teo a "slefuit" si trecut printr-o serie de "transmutatii", nu plumb pentru aur, ci prune, mere, pere si struguri pentru vin si palinca. A zdrobit vointa fructelor, le-a rasturnat lumea si le-a constrans la munca si rod. Palinca nu mai are nici o taina pentru alchimistul Sighisoarei. Dupa 1990, si-a luat inapoi viile, livezile. La un pahar, batranii mai scapau cate un secret, ce poate face o frunza intr-un butoi cu tuica, intamplator sau nu. A participat la primul Targ medieval cu o sticla de Cola plina cu palinca si un butoi. Il are si acum. Si-a dat seama ca trebuie sa-si inregistreze brandul, ceea ce a si facut.

RENUME. Din cauza ciupercilor din pivnita, a vaporilor de la distilare a avut probleme cu corzile vocale si a trebuit sa se opereze. Cand s-a intors pe strazile Sighisoarei, s-a intalnit cu o americanca. "Teo, ce faci, Teo? Vin acum, la tine, sa cumpar ceva." Au luat-o spre pivnita, femeia s-a indreptat direct la raftul de unde cumparase data trecuta si strangand sticla la piept i-a spus: "De trei ani o astept". A fost intrebat ce are tuica lui altfel decat restul lumii. Raspunsul lui a fost acelasi de fiecare data. Pe langa ingredientele obisnuite, mai pune si "radacina de suflet". Si mai este ceva. Este exigent. Exagerat de exigent. Este vorba doar de renumele ardelenesc. Are o vorba: "Fa treaba faina, daca tot faci". Nu intentioneaza sub nici o forma sa coboare stacheta. Vizite. La Pivnita vin turisti din minut in minut, japonezi, americani, rusi. Toti vor palinca. Vorbeste o engleza incredibila, le arata calm si rabdator culoarea vinului, a palincai, ce rol are lemnul butoiului, de ce pere, prune sau de ce struguri. Totul este distilat natural, dupa o reteta traditionala. Un japonez intreaba cine a inceput sa faca palinca, taranii sau calugarii? Teo raspunde prompt: taranii. De ce? Aveau multe prune si nu mai stiau cum sa le valorifice. A amenajat deasupra pivnitelor o pensiune, pentru ca vin la el multi prieteni, dar si turisti, chiar daca doar pentru o noapte. Rusii cumpara multa palinca, mai ales femeile. O rusoaica l-a pus sa se si semneze pe sticla. Produsele lui sunt licentiate, standardizate, iar cantitatile sunt limitate. Este un hobby care ii aduce multumire sufleteasca si se simte energia pe care o emana Teo atunci cand vorbeste despre ceea ce ii face placere. De aceea, spune ca nimic nu este realizat de el, a avut doar ajutor de undeva, de sus.