Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La invitaţia Maestrului Myoken, prima femeie-maestru zen din Europa, Barbara Kosen, a venit pentru a treia oară în România.
Prietenoasă şi modestă, maestra Kosen impune în acelaşi timp respect. A ales calea aceasta pentru că aşa s-a întâmplat, însă nimic nu este lăsat la voia întâmplării. La început i-a fost greu, s-a luptat cu durerea şi cu faptul că nu avea o poziţie corectă, era obosită şi uneori adormea. Elementul principal în budismul zen este practica meditaţiei care se numeşte zazen. Foarte simplificat, un zazen durează cam o oră jumătate şi e format dintr-o primă parte de meditaţie şezând, cam 40 de minute, câteva minute de meditaţie în mers şi apoi încă o parte de meditaţie şezând. E greu şi sunt destui cei care renunţă. Teoretic când începi să faci zazen nu urmăreşti nici o finalitate.
Drumul e important. La fel şi relaţia cu maestrul. De obicei transmisia adevărată e de la maestru la discipol. Maestrul Deshimaru, care i-a dat transmisia Barbarei Kosen, este foarte important pentru cei care vor să aplice zen în viaţa cotidiană. El a venit în Europa şi tocmai asta a urmărit, ca zenul să nu fie doar pentru cei care se izolează în vârf de munte. În timpul zazenului atitudinea mentală este să laşi gândurile să treacă, să nu te agăţi de ele. În felul asta ajungi să vezi adevărata minte/spirit. Am avut privilegiul şi bucuria de a vorbi cu Maestra Kosen, în exclusivitate pentru cititorii Jurnalului de Duminică.
„Am venit acum 11 ani prima dată în România şi cred că e mai bine. Am impresia că oamenii sunt mai animaţi. Primul lucru pe care l-am învăţat a fost să mă aşez în poziţia zazen, încă învăţ asta. E ceea ce se învaţă şi aici, în acest dojo din Bucureşti. A te aşeza este un lucru important, apoi concentrarea, care este un lucru foarte dificil. A trebuit să fac o reînvăţare a ceea ce înseamnă igiena vieţii. Cum să dorm, cum să mănânc, cum să am grijă de mine. O stare de conştienţă, nu este nimic special, doar a învăţa să mă cunosc, pentru a mă face bine şi a avea energia necesară practicii zazen.
Să te trezeşti devreme, să mănânci normal, o mâncare echilibrată, să decizi ce este important în viaţă să faci sau nu. Important era să am grijă de mine. Nu a fost vorba despre renunţare la ceva, ci de a vedea ce este mai impotant pentru mine, pentru viaţa mea, şi ce nu. De exemplu, ca să pot face zazen dimineaţa, automat trebuia să adorm mai devreme. Lucruri de genul acesta. Sunt nenumărate lucruri inutile, care nu sunt atât de importante. Nu este vorba despre renunţare la ceva sau ceva. Este vorba despre a vedea ce este cu adevărat esenţial în această viaţă. Iubesc viaţa care pulsează în oameni. Oamenii nu sunt fantome. Nu sunt victime. Ei gustă viaţa. Mă pot înţelege cu ei, nu există probleme.
Citește pe Antena3.ro
Primul lucru pe care trebuie să-l predau oamenilor este concentrarea. Să înveţe să se concentreze. Nu ştiu foarte bine cum sunt oamenii aici, cum sunt românii, dar în Spania oamenii nu sunt deloc concentraţi. Merg pe stradă, prin magazine, vorbesc la telefon, iau bani, dau bani. Trebuie ca oamenii să înveţe să fie la unison cu ei înşişi, cu acţiunile lor. E dificil să fim în unitate cu acţiunile noastre. Oamenii au mai puţine idealuri decât atunci când au 20 de ani. Maestrul meu m-a învăţat să fac real idealul meu. E important să nu ne minţim pe noi înşine. A avea un ideal este foarte important în viaţă. Nu neapărat pentru tine însăţi, cât pentru ceilalţi, pentru umanitate. E important să facem în aşa fel încât idealul nostru să devină real. Asta nu se poate face decât prin intermediul acţiunilor noastre. Asta stă la baza budismului zen, de asemenea există şi în filozofia budistă. A fi în realitate, în adevărul lucrurilor.
Există milioane de adevăruri, fiecare are adevărul lui. Găsim adevărul în acţiune. Există acţiuni pe care le facem cu corpul, prin intermediul cuvintelor, deci trebuie să fim în unitate cu ceea ce gândim. Nu este uşor. Ceea ce numim zazen este sursa. Nu este tocmai o meditaţie. Este sursa pentru că la un moment dat suntem fără acţiune. Suntem la punctul zero, unde nu există nimic. Revenim la sursă deci. Pornind de la sursă apa poate să curgă în acţiune.”
Calea învăţăturii
Barbara Kosen Richaudeau s-a născut la Paris. În timp ce studia antropologia, l-a întâlnit pe Maestrul Taisen Deshimaru şi, din acel moment, a păşit pe Calea Zen. fii-a urmat Maestrul până la moartea acestuia, în 1982, ca una dintre discipolii cei mai apropiaţi, ducând în acelaşi timp o viaţă cotidiană activă: crescându-şi copiii alături de soţul ei, lucrând ca sculptoriţă. În 1985 a luat responsabilitatea Dojo-ului din Geneva unde a dat învăţătura pentru 10 ani. În 1993 a primit Transmisiunea Dharmei (shiho) din mâinile Maestrului Kosen Thibault, vechi discipol al Maestrului Deshimaru. Se mută în 1995 la Madrid unde fondează Mokusan Dojo şi Asociaţia Zen Taisen Deshimaru. În anul 2001 fondează Shorin-Ji, Templul Pădurii Trezirii. În prezent, Maestra Kosen dă învăţătura în Mokusan Dojo Madrid şi Shorin-Ji şi călătoreşte frecvent în Europa şi America de Sud, conducând perioade de practică intensă (sesshin) şi dând învăţătura. Prezentă pentru a treia oară în România, Maestra Kosen a susţinut câteva zile de conferinţe abordând unul dintre textele fundamentale ale Zen, Tenzo Kyokun, Instrucţiuni pentru Tenzo, al Maestrului Dogen, şi relevanţa sa pentru omul contemporan.
(Continuarea în numărul următor)
