Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fără doar şi poate, "şocul din 25 noiembrie", rata absenteismului la referendumul privind votul uninominal, il are ca beneficiar (vorbă să fie!) pe preşedintele Traian Băsescu!
Fără doar şi poate, "şocul din 25 noiembrie", rata absenteismului la referendumul privind votul uninominal, il are ca beneficiar (vorbă să fie!) pe preşedintele Traian Băsescu!
Citește pe Antena3.ro
Marcănd ceea ce observatori avizaţi ai scenei politice consideră inceputul curbei descendente a personajului. Rata ridicată a celor care nu au răspuns "Prezent!" chemării prezidenţiale indică rezerva faţă de politica de talk-show şi mefienţa la bavardaj - ca mod de gestiune a treburilor publice. Adevăruri de care luăm conştiinţă acum fuseseră deja spuse şi argumentate de către specialişti cu solidă pregătire in domeniu. Puţini au fost cei dispuşi să ia aminte. Poate şi pentru că unora le păreau mai demne de crezare prestaţiile mediatice ale unor aşi ai societăţii civile. De aici, observaţia sociologului Bogdan Teodorescu: "Traian Băsescu este, fără doar şi poate, cel mai omagiat personaj de la Nicoale Ceuşescu incoace".
Moment. O remarcabilă carte-avertisment este "Epoca Băsescu. Integrarea şi dezintegrarea Romăniei", coordonată de Bogdan Teodorescu şi Dan Sultănescu (carte apărută la Editura PROIECT, 2007), reunind analize politologice, sociologice şi imagologice asupra evoluţiei societăţii romăneşti din 2006 pănă la jumătatea acestui an, adică pănă la suspendarea preşedintelui. Astfel, anul 2006, cel de-al doilea an al "Epocii Traian Băsescu", a fost un an al "examenului de admitere" pentru Romănia, pentru instituţiile, elitele şi ierarhiile sale - admiterea in Uniunea Europeană. "Un moment comparabil - consideră autorii - , prin efectele sale asupra societăţii, cu Revoluţia din 1989". Tot anul 2006, cel de-al doilea an al mandatului preşedintelui Traian Băsescu, a fost anul in care efectele venirii sale la putere au inceput să devină evidente. Care sunt aceste efecte? Cum sunt ele evaluate in raport cu aşteptările societăţii romăneşti, cu sensurile majore de dezvoltare ale acesteia? - iată intrebări la care cartea vrea să răspundă...
Să reţinem perchea de termeni: "destructurare" şi "dezintegrare", iar pe cel din urmă in relaţie cu sintagma "integrare europeană a Romăniei". Autorii pornesc de la căteva intrebări, cum ar fi: "Ce este destructurarea şi, mai ales, cum se produce ea?". Răspunsurile sunt tranşante, precise: "Societatea romănească traversează un proces de restructurare şi revalorificare a propriului trecut şi a supoziţiilor sale culturale" notează cu indreptăţire autorii. Ne aflăm "in faza de inceput a destructurării, un impuls negativ, dar fără indoială necesar in prealabilul unei reconfigurări sociale şi politice". De unde această observaţie: "Chiar dacă il interpretăm ca fenomen eminamente pozitiv, intrevedem in acest proces de destructurare pericole foarte mari, dacă procesul nu este conştientizat şi abordat strategic."
Criza. După cum apreciază autorii, societatea romănească nu a parcurs, in "Epoca Traian Băsescu", decăt faza incipientă, cea a restructurării, in vreme ce efectele schimbărilor radicale incă se mai lasă aşteptate. Poate fi considerat preşedintele Băsescu un factor catalizator al noii construcţii europene a Romăniei? Răspunsul autorilor este categoric: NU! Iar la o intrebare despre cauza esenţială a acestei crize răspunsul il indică pe preşedintele jucător, "factorul de disoluţie sistemică a societăţii". Sunt intru totul remarcabile analizele asupra efectelor destabilizatoare ale prestaţiilor celui care a modificat raportul de forţe din cămpul guvernării, prin tendinţa de monopolizare a puterii de decizie şi de control absolutist. Inclusiv asupra partidelor politice. Consecinţa are un nume: "criză de proiect" a societatăţii romăneşti după aderarea la Uniunea Europeană: "Romănia intră obligatoriu intr-o nouă tranziţie pe care este aproape să o parcurgă cel puţin in primii săi ani, la fel de haotic ca şi prima."
Mai putem rămăne, incă multă vreme, la stadiul constatărilor amare?
