Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Parintele Arsenie Boca. Episodul doi dintr-un serial despre unul dintre cei mai iubiti si mai populari romani, cautat de mii de oameni, chiar si dupa moartea sa
Aspaziei ii curgeau lacrimile pe obraji si nu putea pricepe de ce. Doar nu patise nimic rau. Ba dimpotriva: ea, o fetiscana fragila, astazi avusese forta sa urce taras grapis prin zapada pana la brau, in miezul lui ianuarie, pe vifor, in inima muntelui, la manastirea Sambata de Sus. Abia ajunsa, acum se odihnea la caldura, in bucataria manastirii, cu paltonul pe umeri, sprijinita de fereastra. “Priveam peisajul si plangeam. Simteam o emotie cumplita, fara sa inteleg de unde-mi vine. Si la un moment dat, in spatele meu am auzit o voce. Nu usa deschizandu-se, nu pasi, nimic. Doar o voce cu accent ardelenesc: no, ce s-o intamplat? M-am intors si am vazut un calugar inalt, subtire, imbracat in alb, care ma privea foarte serios si foarte de aproape. Nu-mi explicam de unde aparuse. I-am vazut ochii si m-am speriat: privirea lui nu avea fundal. Ma privea infinitul cu doi ochi albastri de om. Nu mai vazusem niciodata asa ceva. Pur si simplu, era sa cad pe spate', povesteste Aspazia Otel Petrescu.
Acela era parintele Arsenie Boca, omul pe care o tara intreaga il cauta sa i se spovedeasca. “Sfantul Ardealului', asa ii spuneau. Auzisera oamenii ca el e genial, are puteri neobisnuite, vede viitorul, face minuni, vindeca orbi si paralizati. Era popular, dar scump la vedere. Ii placea sihastria si nu oricine reusea sa stea de vorba cu el. Doar era staretul celei mai cautate manastiri din Romania.
N-avea de unde sa stie fetiscana Aspazia de atunci ca omul pe care ea il privise drept in ochi in fata ferestrei in ’48, urma ca, dupa moarte, sa intemeieze o miscare unica in Romania, langa Hateg: “Fenomenul Prislop'.
Citeste si “Fenomenul Prislop': VINDECARILE MIRACULOASE de la mormantul parintelui Arsenie Boca
Caci acolo, la mormantul parintelui, zeci de mii de oamenii vin acum sa se roage pentru o minune. Multi spun ca rugaciunile facute in fata crucii de lemn i-au vindecat de nenumarate boli in mod straniu, ba chiar si de cancer. Altii spun ca au vazut-o limpede pe o tanara paralizata venind in carut la Prislop si plecand acasa pe picioarele ei.
Citește pe Antena3.ro
“Cu Zorica parintele Arsenie comunica telepatic'
Aspazia Petrescu a vazut cu ochii ei cum facea parintele minuni in timpul vietii. Inapoi, la iarna lui ’48, scena din fata ferestrei. “De ce te-ai speriat? Nu asa ai vrut sa ma cunosti?', i-a spus monahul tinerei Aspazia. Avea o voce egala, putin aspra, cu accente puternice. “Vocea lui, de fapt, vibra de lumina si de dragoste', isi aminteste Aspazia Petrescu acum, dupa mai bine de o jumatate de secol. Are aproape 90 de ani - la vremea aceea, insa, avea putin peste 20.
Era studenta lui Lucian Blaga, simpatiza cu legionarii si habar n-avea ea ca peste cateva luni urma sa fie azvarlita in puscarie, pentru 14 ani nesfarsiti. Clarvazatorul parinte Arsenie, insa, o stia. Insa ei nu i-a spus nimic, ci doar a pregatit-o psihic sa reziste.
De fapt, el ii citise viitorul inainte sa o vada la fata, chiar din momentul in care ea pasise in manastire si o apucase plansul din senin. Avusese loc, atunci, un dialog straniu intre ea si femeia de la bucatarie. Femeia o vazuse inlacrimata si o intrebase daca nu cumva i-a vorbit parintele. Nici vorba, ridicase uimita din umeri Aspazia; nici macar n-apucase sa-l cunoasca. O, ba da, apucase, dar inca nu realiza ea, ii replicase femeia. Caci daca plange in halul ala, inseamna parintele de acolo, din chilia lui, chiar acum “o scaneaza' si ii citeste gandurile de la distanta, i-a mai spus ingrijitoarea.
Cam bizar, dar la Sambata lucrurile astea nefiresti nu pareau deloc ciudate, la cat de des se petreceau. Toata lumea de la manastire - calugari si ingrijitoare - stia ca, atunci cand parintele Arsenie umbla in sufletul unui om si-i rascolea gandurile, imediat omul acela izbucnea in lacrimi. Numai ce se pomenea, asa, plangand, fara ca macar sa-si dea seama ce face. Dar asta nu era nimic, staretul facea altele si mai si. “Cu Zorica, prietena mea (maica Teodosia de mai tarziu) parintele Arsenie comunica telepatic', mai spune Aspazia Petrescu.
Cum reusea parintele Arsenie Boca sa tina lumanarile aprinse in inima furtunii
Plansul era o stare obisnuita la Sambata, in vremurile acelea. Se plangea mult, se plangea la unison – credinciosi si calugari. Startul il dadea parintele Arsenie. “La Prefacere, parintele intotdeauna se zguduia de plans si toata biserica, dupa el. Era o emotie generala. Mi-am dat seama dupa mult timp ca, de fapt, nu poti sa simti atingerea dumnezeirii decat plangand', ne mai spune Aspazia Petrescu. Sute de oameni luau pieptis muntele pana la Sambata doar ca sa planga impreuna cu parintele Arsenie. Accidental, unii erau martori la minuni si la vindecari, apoi plecau si spuneau mai departe ce au vazut cu ochii lor.
Altii l-au vazut pe parinte sfidand clar legile fizicii: obisnuia sa ia flacara unei lumanari direct pe deget ca sa aprinda cu ea alta lumanare, stinsa. Oamenii plecau muti, parintelui i se parea firesc. Chiar Aspazia l-a zarit intr-o noapte purtand o lumanare aprinsa chiar in inima furtunii. Batea vantul, batea ploaia – lumanarea nu se stingea.
Din camara ei de la Roman, femeia isi aminteste perfect scena: “Era de groaza, bubuia furtuna, iar salciile pur si simplu maturau aleea cu coroanele lor. Parintele a luat din sfesnic o lumanare groasa si ne-a tinut-o noua, sa avem lumina ca altfel mergeam ca-n strachini. La vijelia aia, flacarile lumanarii se involburau in toate felurile, se ridicau, cadeau pe lumanare, mergeau in dreapta, in stanga, in tot felul de vartejuri, dar reveneau tot pe lumanare. Pur si simplu, lumanarea ramanea aprinsa. Apoi mi-a spus: tine si tu lumanarea asta si nu te mai mira atat. La mine, lumanarea s-a stins imediat. Vezi, a adaugat, trebuie sa inveti sa tii o lumanare in furtuna'. Ii vorbea codificat parintele, dar ea inca nu stia. El se referea la cei 14 ani de puscarie care aveau sa vina peste ea. Abia acolo, in temnita, Aspazia a redescoperit tot ce-a invatat-o monahul.
Au batut-o, au aruncat-o la sobolani, i-au infipt fiare in palme pana la os si atunci ea il striga in gand pe parintele Arsenie. De abia mai avea putere sa respire. “Si de fiecare data parintele imi raspundea. Cand il intrebam ceva, imi spunea: gandeste-te ce ar face Isus in asemenea imprejurare. Pe urma am inteles ca nu trebuie sa cer izbavire pentru anii de inchisoare, ci putere sa-i duc pana la capat'.
“In inchisoare, cand se ruga el, sareau singure zavoarele de pe usi'
Cand a fost intemnitat si parintele, o lume intreaga a intrat in doliu. Comunistii ii gasisera pricina ca ar fi hranit niste “dusmani ai poporului' din Fagaras. In realitate, le era teama ca, asa carismatic cum le era maselor, ar fi putut manipula si starni, doamne fereste, vreo revolta. Dar nu revoltele il interesau pe monah, ci credinta si supranaturalul. Nici in inchisoare n-a putut sa se abtina de la minuni.
“Cand se ruga el, sareau singure zavoarele de pe usi. Cineva l-a intrebat: parinte, de ce sar zavoarele? Si el a raspuns: un om care se roaga cu adevarat e un om liber. Si mai avea el obiceiul sa iasa in curte sa se roage. Nimeni n-a inteles cum reusea, caci erau zavoare si usi grele. Cum trecea el asa, prin usi?', se intreaba si acum Aspazia Petrescu.
Dar socul cel mare l-a produs tuturor cand a reusit sa iasa singur din puscarie de la Canal si sa ajunga in Vata de Sus, Hunedoara, pe jos, sute de kilometri, in numai doua ore. In ziua aceea ii inmormantau mama si el vroia sa fie musai acolo. Aspazia Petrescu crede ca are o explicatie: “A fost teleportat cum vezi in filmele SF de astazi. Este reala intamplarea, exista marturii si dovezi'.
Stiintific vorbind, n-ar fi asa de mirare, zice Lucian Petcu, preotul bisericii Draganescu (Giurgiu). L-a cunoscut pe parintele Arsenie si isi aminteste bine cat de informat era calugarul din toate stiintele, genetica, medicina, matematica si mai ales, fizica cuantica. “L-am gasit odata citind fizica cuantica dintr-un volum de studiu foarte aprofundat, nu din acela de informare simpla, de masa', ne spune preotul. El isi explica simplu “teleportarea' calugarului: “In lumea cuantica, nici un fizician nu poate sa spuna ca electronul sau neutronul sunt aici si numai aici, in punctul asta'.
Se spune ca la aceste capacitati supranaturale parintele a ajuns dupa ce a petrecut trei luni in asceza deplina pe Muntele Athos, numai in rugaciune, fara mancare si fara apa. Dar pe Aspazia Petrescu n-o framanta intrebarile astea. Crede ca n-au nici un rost. Ea este convinsa ca orice miracol este posibil prin credinta pura. Acum, la aproape 90 de ani, si-a format convingerea ca “oricum, oricat ar incerca, ratiunea nu poate sa inteleaga niciodata miracolul. Trebuie sa puna degetul in rana sa se convinga ca ala este un miracol'.
