Piaţa Tiananmen, după 20 de ani

CORESPONDENŢĂ DE LA BEIJING Piaţa Tiananmen seamănă în aceste zile tot mai puţin cu cea de acum 20 de ani, când aici, în centrul capitalei Beijing, îşi pierdeau viaţa nenumăraţi militanţi pentru reforme prodemocratice în China.

Portretul lui Mao Zedong, conducătorul istoric al ţării, domină în continuare piaţa, dar nu mai este străjuit de imaginile lui Marx, Engels şi Lenin, mesaj clar al puterii politice potrivit căreia învingătoare a fost calea chineză a comunismului. În acea noapte de 3 spre 4 iunie a anului 1989, presa internaţională relata că reporterii se mai puteau plimba printre numeroşii studenţi protestatari. Dar a pornit acţiunea forţelor de ordine şi totul s-a încheiat în sânge.

Astăzi, după deceniile de dezvoltare uimitoare a economiei chineze, piaţa este plină de turişti, locali şi străini, flutură steguleţe colorate, pălării şi umbrele strălucesc în soarele arzător al amiezii, curioşii abia îşi mai trag picioarele de căldură. Şi toţi, cu mic, cu mare, se fotografiază. Drepţi şi cu ţinută sunt doar poliţiştii. Privesc scrutători mulţimea, gata să intervină. Într-adevăr, oamenii s-au schimbat, locul hainelor cenuşii a fost luat de ţinute de vacanţă în culori vii şi nelipsitele accesorii ale momentului - ochelari de soare, telefoane mobile, aparatele de fotografiat.

Poliţiştii, însă, parcă ar fi aceiaşi. Chiar dacă nu mai au chipurile dure ale acelora de altădată, privirile lor urmăresc atent tot ce înseamnă camere de televiziune. Aici nu se filmează, nu se fac transmisii tv. Zilele trecute, un jurnalist de la o televiziune din Ungaria a încercat să îşi facă meseria şi s-a trezit cu paşaportul confiscat. A fost nevoie de telefoane urgente la autorităţi, pentru ca jurnalistul să îşi poată vedea paşaportul înapoi.

MULTINAŢIONALE ŞI CASE DE MODĂ. Beijingul de astăzi este de nerecunoscut, nu mai seamănă nici măcar cu acela de acum cinci ani, atât este de rapid ritmul schimbării. Zgârie-norii eleganţi străjuiesc bulevardele largi, unele cu zece benzi de circulaţie, emblemele marilor case de modă internaţionale se văd la tot pasul, tinere frumoase, fine ca nişte păpuşi de porţelan, defilează pe străzi ca şi cum tot oraşul ar fi un catwalk uriaş, băieţi distinşi intră şi ies dezinvolt din bănci şi multinaţionale, ale căror sedii au împânzit capitala, iar furnicarul de maşini nu se mai termină.

Televiziunea publică, CCTV, s-a schimbat şi ea. Astăzi este uriaşă, după 60 de ani de activitate are 10.000 de salariaţi, 36 de canale, dintre care 15 cu plată, există canale generale, de ştiri, economice, dar şi sportive, educaţionale, de operă şi în limbi străine - engleză, franceză, spaniolă, în curând rusă şi arabă. Are o cotă de piaţă de 35% şi obţine venituri serioase din publicitate, după cum a explicat Wang Jianhong, redactor-şef adjunct al CCTV, unui grup de jurnalişti din şapte ţări central şi est-europene.

Cât priveşte independenţa televiziunii, aceasta a parcurs un drum lung, a evoluat, apropiindu-se din ce în ce mai mult de înţelesul pe care îl are în Uniunea Europeană, dar nu trebuie uitat că aici şi capitalismul are caracteristici chineze. Schimbarea în China este uriaşă. E o altă ţară, o altă lume. Numai poliţistii din Piaţa Tiananmen fac dovadă uneori de prea mult zel.