Pleaca americanii!

Reamplasarea trupelor SUA din Europa si Asia creeaza probleme in Germania, gazda celor mai multe baze americane europene.

Americanii pleaca la ei acasa!

De acum e oficial: bazele americane din Germania isi vor inchide portile, pentru ca o parte dintre efective si din infrastructura sa plece spre Est. Vestea ii sperie pe germani, care se tem ca vor pierde niste locuri de munca.

Sunt 2.549 de locuitori in localitatea situata la marginea padurii Ober-Olm - ceva mai multe femei decat barbati. Din secolul al XVIII-lea, asa stiu locuitorii din Wackernheim, padurea este loc pentru manevre militare. Circa 6.000 de hectare de padure, nu departe de Mainz, un oras devenit, imediat dupa retragerea franceza, in 1814, avanpost al germanitatii. Mai tarziu au venit americanii. Ca si alte orasele de pe axa Bingen - Mainz - Frankfurt, Wackernheim a fost ocupat de americani fara lupte, cu tot cu padure. In 1951, eliberatorii au amenajat aici un poligon de antrenament, doi ani mai tarziu un depozit de munitie, iar in 1957 au fost aduse si rachete ce trebuia sa raspunda unui eventual atac dinspre Moscova. Dar asa cum a trecut si ocupatia franceza, s-a terminat si Razboiul Rece. De la Wackernheim, americanii au plecat in 1993.

ALTE INTERESE. Un deceniu mai tarziu, arhitectura globala arata cu totul si cu totul altfel. Germania nu mai prezinta acelasi interes ca in cea de-a doua jumatate a secolului XX. Cheltuielile trebuie administrate cu multa grija, reduse daca se poate; pericolele vin din alta parte, provocarile impun mobilitate sporita si reactii mai eficiente. Astfel ca la inceputul anului 2004 devine limpede: marile baze americane din Europa de Vest nu mai sunt rentabile.

APAR PROBLEME. In landul Rhenania-Palatinat, Baumholder traieste din serviciile pe care le ofera bazei americane. Din martie 1945, dinainte de caderea Berlinului, poligonul de la Baumholder cade in mana americanilor si este predat spre folosinta si administrare aliatilor francezi. Din anii ’50 devine sediul unor batalioane de tancuri americane, pentru ca ulterior sa se transforme in cartierul general al Diviziei 1 de Infanterie, unul dintre obiectivele militare nominalizate dupa anuntul presedintelui George W. Bush.

De 24 de ani primar al localitatii Baumholder, Volkmar Pees este disperat de criza sociala in care va cadea oraselul daca retragerea americana nu va fi urmata de ceva care sa inlocuiasca golul lasat in urma. OK, va dura zece ani, pana ce ultimul dintre ei va stinge lumina. Dar apoi chiar nu se va mai intampla nimic, la Baumholder. Si o data cu plecarea celor 5.500 de militari americani (carora li se alatura rudele, astfel ca totalul este de aproape 12.000) isi vor pierde locurile de munca in jur de 600 de localnici.

IN PERICOL. Oamenii de la sindicatul Ver.di ofera o prognoza si mai alarmanta: dupa disparitia celor 617 pozitii de angajati civili germani in unitatile americane vor fi puse in pericol, in intreaga regiune din jur, circa 6.000 de locuri de munca. Conform estimarilor primarului, cifra de afaceri derulata anual in oraselul sau este de circa 150 de milioane de dolari. Fiecare soldat cheltuieste o treime din solda in afara unitatii militare, in arondismentul financiar al municipalitatilor germane. Asta se intampla acum. Ce va ramane insa cand vor fi plecat americanii, dupa 2006-2007?

Conducerea landului a promis sa incerce negocierea pastrarii unei cat de mici grupe - nu conteaza cati militari, important este sa foloseasca pe mai departe poligonul. Caci Bundeswehr-ul este si el in restructurare, armata se reduce numeric si se concentreaza in cateva puncte vitale pentru Republica Federala.

REGELE ROCK-ULUI, ELVIS PRESLEY, A FOST AICI

Rita Isber Haldane este proprietara Hotelului Grünwald din Bad Neuheim, o mica statiune de langa baza militara. La "Padurea Verde" au tras mii de militari americani. Unii mai obositi, altii mai patimasi. Dintre toti insa exista cineva de a carui trecere doamna Rita nu va uita niciodata: "Uneori canta, fascinandu-le pe batranele doamne ce locuiau pe termen lung la etajul intai. Avea o voce minunata". A facut armata, intre 1 octombrie 1958 si 2 martie 1960, la Friedberg. Patru luni a locuit la Grünwald. Cand parul o lua razna, calca pragul frizerului Karl Heinz Stein. Se intampla de trei-patru ori pe luna. Din cand in cand mergea sa manance la restaurantul familiei Müller, din Rodheim. Intr-o seara le-a lasat acestora un autograf pe un biscuite de bere. Pe care insa sotii Müller, din Rodheim, nu l-au pastrat. De unde sa stie ei cine este acel tanar, Elvis Presley pe numele lui.

IN COMUNITATEA AMERICANA

Sus, in Muntii Eifel, la Spangdahelm, comunitatea americana (5.000 de militari cu familiile lor - in total, tot vreo 12.000 de suflete) este parte a peisajului cotidian. Batranii locului au amintiri contradictorii despre venirea yankeilor. Unora le staruie in memorie imaginea Kölnului, distrus pana la fundatii in ultima parte a razboiului sub apasarea raidurilor aliate. Altii, dimpotriva, ii asociaza pe americani primelor bucati de ciocolata gustate vreodata. In nordul Bavariei, la Bamberg, sunt cantonati in jur de 7.000 de militari americani. Piata imobiliara, se tem autoritatile, se va prabusi, iar serviciile de taximetrie vor falimenta. Insasi administratia locala isi va pierde principalul finantator - daca luam in calcul numai gazul german pe care il ard, astazi, americanii. Situatia este usor diferita la Friedberg, in landul Hessa. Acolo, crede primarul Michael Keller, prezenta unitatilor militare americane incurca, oarecum, dezvoltarea comunitatii. O parte dintre americani au parasit orasul in anii ’90. Locuintele lasate goale in urma lor nu au asteptat multa vreme alti locatari. Insa Friedberg se afla langa Frankfurt. De acolo au venit multi dintre cei pentru care trecerea de la marca la euro a insemnat si o scadere sensibila a nivelului de trai si care deci nu si-au mai permis chirii sau rate in capitala financiara a Uniunii Europene.