Poetă şi pictoriţă la 11 ani, a expus recent la Washington

Concert pentru pian, poezie şi pictură de Elleny Pendefunda
La vârsta la care alţii se joacă cu păpuşile, ea şi-a croit deja un început de carieră în poezie şi pictură. Însă ştie să cânte şi la pian, ca un hobby. Pictura şi poezia reprezintă dragostea sa. Are tablouri mai mari decât ea. “Am avut privilegiul de a prezenta munca unui artist foarte talentat care utilizează capacitatea ei de a inventa, de a relata şi de a descrie sensul creaţiei”, a spus Ron Lytle, director executiv al Şcolii de artă contemporană Hagerstown (Washington), la vernisajul expoziţiei artistei române de numai 11 ani, Elleny Pendefunda, ce a avut loc recent în SUA. La expoziţia de la Contemporary School of the Arts and Galleries, unde şi-a prezentat şi al doilea volum de poezii “Angel heart”, a participat alături de profesori, critici şi publicul american (şcolar sau matur) şi pictorul român Dan Cumpătă (foto), care îi prevede lui Elleny un viitor plin de succese. Elevă a Colegiului Naţional de Artă “Octav Băncilă” Iaşi şi clasată pe primul loc, cu nota zece, la probele de evaluare pentru clasa a V-a la secţia de Artă plastică în 2011, Elleny este cunoscută în mediul artistic şi pentru faptul că este cel mai tânăr autor al unui volum de poezie din România: debut la numai nouă ani, în 2010. La vârsta la care copiii exersează propoziţia “Ana are mere”, lui Elleny îi apărea primul volum de poezie. Pe lângă talentul la scris şi pictură, mica româncă se anunţă şi o strălucită pianistă. De asemenea, este pasionată de fotografie, construcţii din lut, istorie, inclusiv istoria artei, şi multe alte domenii. “Ar putea deveni unul dintre cei mai distinşi şi desăvârşiţi artişti ai lumii”. Cu aceste cuvinte a fost prezentată Elleny la Washington pe site-ul Şcolii de artă contemporană, fiind menţionată şi de publicaţia americană The Herald Mail.

Impresionant de mult impresionează micuţa impresionistă
La numai 11 ani a cunoscut deja succesul în poezie, pictură şi muzică. A renunţat să se mai joace cu păpuşa sa preferată, Barbie, şi scrie poezii, piese de teatru, pictează şi expune, aşa cum a făcut-o la finele anului trecut, la Washington. La vârsta la care alţii preferă jucăriile, ea a devenit redactor al unei publicaţii literare. Este vorba despre Elleny Pendefunda, din Iaşi. Am putea să-i zicem micuţa Picasso a României. “Nu are încă un stil format. Nici la o vârstă mai înaintată nu poţi spune că ai un stil, însă ea împrumută de la Pollock sau uneori de la Turner…Am putea să o încadrăm la impresionism pentru că se bazează pe umbre, lumini şi culoare”, a spus Elena Potop, cea care i-a îndrumat primii paşi ca profesoară de pictură la începutul şcolii primare.

Interesată de aspectele esoterice ale vieţii, de metempsihoză, fenomenele paranormale şi problema infinitului
Mica artistă a cules deja primii lauri ai succesului. A primit marele premiu la Concursul Internaţional de Artă Plastică “N.N. Tonitza”, ce s-a desfăşurat la Bârlad în 2010. De asemenea, a fost recompensată şi cu premiul pentru debut - poezie la Târgul internaţional de carte românească, Iaşi, 2011. Însă simplul fapt că marea poetă Ana Blandiana i-a scris câteva cuvinte în care şi-a manifestat admiraţia pentru versurile sale spune multe: “Am citit cu mare plăcere fermecătorul “Răsărit de curcubeu” (prima sa carte – n. red.) şi ţi-am admirat nu numai talentul evident, ci şi vitalitatea, bucuria de a privi lumea şi umorul.…Eu te felicit. Îţi doresc noroc şi succes şi aştept să te mai citesc”, Ana Blandiana, Botoşani, 2011. Elleny este un copil care gândeşte ca un matur. La vârsta la care colegii săi se dau în vânt după dulciuri, desene animate şi leagănă în braţe păpuşi, Elleny Pendefunda este interesată de aspectele esoterice ale vieţii, de metempsihoză, fenomenele paranormale şi problema infinitului.

Citeşte Vechiul şi Noul Testament, dar şi autori ca Stevenson, Verne, Dumas, Saint Exupery, Caroll
Îşi construieşti singură păpuşi din lut. Pe când ceilalţi copii citesc poveşti cu zâne şi Feţi Frumoşi, mica artistă se interesează despre felul de viaţă şi credinţele oamenilor din Mesopotamia şi Egiptul Antic. Citeşte autori ca Saint Exupery, Lewis Caroll, Robert Stevenson, Jules Verne şi Alexandre Dumas. Chiar dacă are o aplecare către artă, la şcoală are nota 10 pe linie şi la matematică. Tatăl său, poetul şi medicul Liviu Pendefunda, nu o influenţează în niciun fel. Doar dă curs dorinţelor şi întrebărilor acesteia. Ea îndrăgeşte şi propriile păpuşi achiziţionate de-a lungul timpului, însă, mai nou, îşi realizează singură jucării introducându-le în propriul univers pe care îl crează cu imaginaţie, îl îmbogăţeşte şi îl inventează. “Construieşte, modelează, îşi spaţializează viziunile. Acolo trăiesc păpuşi cât mai mici, unele găsite în comerţ, altele realizate de mâinile ei, din lut, pe care le pictează. Nu-i place să înveţe pe de rost. Iar la matematica are 10 pe linie! E atrasă de proză. Îşi scrie propriile vise. Dar nu vrea încă să le dezvăluie numănui. Pe lângă Stevenson, Verne şi Dumas este atrasă de Saint Exupery sau Caroll, dar cere explicaţii privind aspectele esoterice, filosofice, de istoria artei, pe care a început s-o studieze la colegiu şi care o determină să ştie cât mai multe despre felul de viaţă şi credinţele oamenilor din Mesopotamia şi Egiptul antic. O interesează metempsihoza şi fenomenele paranormale”, spune tatăl fetiţei.

Dincolo de infinit este Elleny
Tatăl îşi aminteşte cum a decurs recent un dialog cu fiica sa.  “Ce urmează la număr infinitului?”, m-a întrebat. I-am răspuns că după el este tot infinit. Ce este înaintea infinitului ?, a insistat ea.Nimic altceva decât infinit minus unu, am răspuns eu sigur pe mine. Şi-atunci a venit următoarea replică, care poate că mi-ar cere să scriu multe alte cărţi: După infinit nu cumva vine iarăşi unu? Sau e nimicul?”. Acum mica artistă se află în vacanţă, ca şi ceilalţi copii. “Are trei tablouri mari pe care le definitivează, vreo cinci picturi cu teme din viaţa zilnică şi multe schiţe - planuri. Citeşte, se uită la filme, compară cărţile cu realizarea lor prin cea de-a şaptea artă. Fotografiază orice, flori, animale, ansambluri de copaci şi streşini cu ţurţuri. Are deja o participare la o expoziţie colectivă de fotografie artistică. Se uită în albume de artă şi fotografie. Citeşte chiar şi tehnici de realizare a picturii sau pozelor. Utilizează apoi elementele în noi imagini pe care le creionează. Citeşte Vechiul şi Noul Testament, asamblând prin propriile cuvinte apropierea de Dumnezeu - pregătind astfel o nouă carte”, mai spune dr. Liviu Pendefunda. Acesta a trimis reporterului imaginile ultimelor două lucrări ale lui Elleny, care pare că izvorăsc una din alta. “Prima e Misterele, e seara şi luna, e ajunul tornadelor şi a soarelui care trezeşte universul pentru schimbarea din cea de-a doua...”.

Micuţa “Floare de piersic”
Primul ei îndrumător în ale artei, profesoara de pictură Elena Potop, o descrie: “Are un simţ al culorii desăvârşit şi o imaginaţie debordantă. Pictează cu plăcere, cu bucurie. A descoperit ce efecte au culorile diluate cu multă apă asupra pânzei, aşa a luat naştere prima sa lucrare pe pânză “Răsărit de curcubeu””. Artistului plastic Elena Potop îi place să o numească “micuţa mea Floare de Piersic”.  “A participat la prima expoziţie din oraş împreună cu colegii şi apoi a prins gustul  prezentărilor, începând să lucreze din ce în ce mai mult….Cu un vârtej aici, o fereastră pe cer sau un clopot spart jos, la baza lucrării, o fântână luminată din adâncuri. Din acestea se năşteau tablouri. Crescuse, dar tot se bucura de copilărie şi de pânzele mai mari decât ea. Şi acum încă se mai joacă, dar are grijă şi de partea serioasă a lucrurilor, dovada fiind recenta ei expoziţie de la Washington. Acum a reuşit, pentru că a încercat încă de la o vâstă fragedă să îşi croiască propria potecă pe care să o parcurgă către viitor”, mai spune Potop. După semnele înmugurite deja, această potecă e poleită cu mult talent. De aceea e mai mult ca sigur că ea s-ar putea transforma într-un drum de aur. Aşa cum deja scânteiază, în răsărit de curcubeu…

Începuturile sau cum a răsărit curcubeul lui Elleny
Abia învăţase să scrie şi să citească. A învăţat o poezie de Otilia Cazimir şi i-a spus tatălui său că poate să facă şi ea ceva asemănător. “Îi veneau idei, se aşeza la masă şi pur şi simplu începea să scrie, uneori lucruri foarte simple, două versuri, patru şi aşa mai departe. Are multă imaginaţie, dar se exprimă frumos nu numai în versuri, ci şi în pictură, cântă la pian, citeşte piese de teatru, joacă în ele, le reinventează...”, povestea tatăl său cu ani în urmă. Îi place şi dramaturgia, iar prima carte care a citit-o la numai nouă ani a fost  “Adam şi Eva” de Liviu Rebreanu. “Privitor la imaginaţia sa debordantă, inovează noi piese de teatru cu două personaje din casă, păpusile Barbie şi Tereza, care îi plac ei foarte mult. Există în ea dorinta de a trăi alături de ele într-o lume pe care de foarte multe ori o creează ea”.

Îşi inventează cadourile de Crăciun
Încă de mică şi-a înlocuit orele de joacă cu ceasuri de meditaţie în faţa colilor albe de hârtie pe care urma să scrie. Sau în faţa pânzei pe care cobora imagini sensibile din natură sau create prin propria imaginaţie. Unele imagini surprind prin maturitate precoce. Aşa încât de multe ori îşi inventează cadourile pe care urmează să le primească.  ”Este o pictură şi o poezie ce depăşesc vârsta, uneori mirabil si convingător mai ales pentru adevărata poezie, fără vârstă”, se arată într-una din notele critice cu privirea la operele sale. Elleny a surprins încă de la început prin precocitatea sa. La numai patru ani a desenat Fluturaşul şi Catedrala de Paşti, ori Flori de copil, adevărate poeme în culoare ce depăşesc cu mult vârsta autorului la respectivul moment. Balaurul cu şapte capete se dovedeşte a fi în cazul ei poate doar lipsa de timp şi poate nerăbdarea, nerăbdarea, nerăbdarea… Dar toate se tratează imediat cu o metafora inventată prezentă în una din poeziile sale: “Lacrima arde / Pe ceasul lumii”.

Binecuvântare de la Episcopul Diecezei Catolice de Iaşi
Nu e de mirare că, impresionate de talentul său, înalte feţe bisericeşti i-au trimis frumoase cuvinte de binecuvântare cu anumite ocazii. Iată câteva “Gânduri de binecuvântare pentru Îngerul meu Elleny Pendefunda: Binecuvântat esti, Doamne, care ai creat îngerii, mesagerii tăi şi prietenii noştri.
Binecuvântat eşti, Doamne, care în copii ne-ai dat bucuria să-i vedem pe îngerii cerului frumoşi şi sfinţi.
Binecuvântat eşti tu, care îi faci pe copii să fie mereu mesagerii viselor frumoase.
Binecuvântat eşti tu, care inspiri copiilor gânduri şi versuri inspirate pentru bucuria celor mari.
Binecuvântat să fii pentru aripile de îngeri ce se întind şi astăzi peste pământ prin copii, comorile pământului.
Lăsaţi copilaşii şi nu-i împiedicaţi să vină la mine, căci a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor...cuprinzându-i în braţe îi binecuvânta, punând mâinile asupra lor” (10,14-16)”. Acestea sunt cuvintele de “Preţuire şi binecuvântare pentru aripile de îngeraş ale speranţei Elleny”, arăta P. S. Petru Gherghel Episcop al Diecezei Catolice de Iaşi  .

Cuvânt din Basarabia pentru Elleny
Iată şi câteva cuvinte sosite din Basarabia. “Copilăria, cu lumea ei doldora de vise şi de luminoase plăsmuiri ale fanteziei, a avut dintotdeauna însemnele poeziei autentice. Poezia autentică poartă, ca pe un blazon al nobleţei, însemnele copilăriei celei fără de prihană. Să nu le răpim copiilor lumea visurilor, a “verdelui primăverii” şi a “păsărilor care se întorc în ţară”, a “iepuraşului care aduce Paştele iară”. Puritatea de rouă a verbului lui Elleny Pendefunda e un însemn că primăvara limbii române abia începe”, scria Valeriu Matei despre Elleny Pendefunda în “Literatura şi arta”, în martie 2011. Iar toate acestea sunt valabile şi astăzi.