Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
John Ssebunya este o astăzi o vedetă în Uganda. Concetăţenii săi îl admiră şi îl respectă fiindcă a văzut lumea întreagă, din SUA până în Olanda, Marea Britanie sau Irlanda. Unii încă îl numesc „Băiatul maimuţă”, ca urmare a copilăriei sale petrecute printre maimuţe.
Povestea sa începe în pădurile de lângă localitatea Bombo, nu departe de capitala Kampala. „În timp ce ne plimbam prin pădure, căutând după lemne de foc, am dat peste o creatură în mijlocul unui grup de maimuţe. Nevasta mea l-a văzut prima, apoi m-a alertat şi pe mine. Se întâmpla în 1989”, îşi aduce aminte tatăl adoptiv al băiatului, Benedikto Sebba, citat de Die Welt. „Eram curios şi m-am apropiat de el. Maimuţele au dispărut printre copaci, el a rămas jos şi mânca un cartof. Nu semăna cu un copil. Am decis să îl ducem acasă”, spune Sebba.
Maimuţele au încercat să îl păstreze
În Bombo circulă mai multe versiuni despre modul în care a fost „scos” John din pădure. Una dintre variante este că a căzut într-o capcană pentru maimuţe şi a fost „salvat” de braconieri. O alta, că maimuţele s-au opus plecării băiatului şi au aruncat cu crengi în oameni, urlând din răsputeri. „Adevărul este că eu l-am luat pe spate şi l-am dus acasă. Nu părea să aibă mai mult de trei ani, deşi în realitate avea 6”, mărturiseşte Sebba, aprobat din cap de John. Data si anul naşterii sunt în continuare incerte. Familia lui Sebba a hotărât ca John să îşi serbeze ziua naşterii la 3 iulie.
A opus rezistenţă
John ascultă cu atenţie poveştile despre el şi completează cu greutate: „aşa mic”, arătând spre un copil din vecini de vreo 4 ani. „Mă jucam cu puii maimuţelor. Tot timpul era o mamă acolo, un animal mare”, spune John. „Se comporta exact ca o maimuţă. Avea păr peste tot, chiar şi în zone în care nu ar fi trebuit să fie la oameni. Avea un spate puternic, precum un animal. Am încercat să îl spălăm, dar s-a opus cu violenţă. Refuza mâncarea gătită şi vroia doar fructe şi legume crude. În pădure se crease o relaţie specială între maimuţe şi el. Dacă nu îl găseam, cred că se transforma complet în maimuţă”, adaugă uşor amuzat Benedikto Sebba.
Şase luni a petrecut John cu Benedikto şi Milly Sebba. „Aveam mâncare destulă şi le-am spus celor şase copii să îl înveţe pe John să vorbească. A fost imposibil. Stătea doar în patru labe. Nu se ridica niciodată în picioare. Zilnic, Milly îi spăla genunchii cu apă caldă. Ceva nu era în regulă cu el”.
Benedikto s-a decis să caute familia naturală a lui John. Despre modul în care a ajuns băiatul în pădure circulă diferite variante. Cert este că tatăl său, Ssebunya, a fost un bărbat extrem de violent, iar cel mai mic copil al său dispăruse la o vârstă fragedă. Prima variantă ar fi că la vârsta de trei ani, John ar fi fost martorul uciderii mamei sale de către tatăl său şi de teamă s-ar fi refugiat în pădure. Alţii susţin că tocmai tatăl său l-ar fi dus pe John în pădure, la solicitarea noii sale soţii care nu vroia un băiat cu handicap mintal în casa lor.
Adoptat de „mătuşa Daisy”
Familia naturală nu vroia să audă de o revenire a băiatului. Benedikto a decis să apeleze de comandatul unui regiment zonal. Acesta a hotărât că băiatul să fie adoptat de o şcoală specială, condusă de Daisy Nalongo, sora lui Benedikto. „În momentul în care a venit comandatul Paul Wasswa, a apărut şi tatăl natural al băiatului. El a început să ţipe: ‚Luaţi băiatul. Eu nu îl vreau. Eu nu am produs aşa ceva. John era foarte sălbatic. Inspira teamă’”, rememorează Daisy Nalongo. După câteva luni, John a început să se schimbe. Dormea în patul său, mânca mâncare gătită, dar nu vorbea şi era la fel de sălbatic.
Daisy îşi dă seama că băiatul suferă de un handicap mintal şi starea sa nu este influenţată doar de perioadă petrecută printre maimuţe. „L-am adoptat ca şi cum ar fi fost copilul meu pierdut. John a făcut 10 ani clasele primare, fiindcă refuza să colaboreze cu altă profesoară decât mine. După câţiva ani, a început să fredoneze melodii, apoi a rost primele cuvinte: ‚mătuşa Daisy’”.
Reprezintă Uganda la atletism şi fotbal
Daisy a observat de-a lungul timpul că John avea o abilitate neobişnuită de a alerga ore în şir fără oprire. L-a recomandat antrenorului naţionalei Ungandei de atletism. În 1999, el debuta pentru Uganda la maratonul Special Olympics din North Carolina (SUA). Ziarele au început să relateze despre „Tarzan din Uganda” şi „adevăratul Forest Gump”. BBC a realizat un amplu reportaj despre viaţa sa. A adunat suficienţi bani din atenţia oferită, cât să îşi cumpere propria casă. În 2003, în calitate de căpitan de echipă, a condus naţionala de fotbal Special Olimpics a Ungandei pe stadionul naţional din Dublin, Irlanda. „A fost o nebunie. Dintr-o dată era un om extrem de iubit în Uganda. Oamenii îl admirau că mergea cu avionul prin toată lumea. Şi se întorcea cu medalii. Aceasta reprezintă unicitatea poveştii lui John. Familia lui nu l-a vrut. Maimuţele l-au iubit. Apoi a început să îl iubească toată lumea”, spune Daisy.
Vrea să se căsătorească
La începutul anului 2013, John a fost din nou pe primele pagini ale ziarelor din Uganda. A anunţat public că vrea să se căsătorească. Anunţul pare să îi dea bătăi de cap lui Daisy. „Este o dorinţă normală pentru un bărbat care va împlini în curând 30 de ani. Dar John e altfel. Sper să găsească o femeie care să fie bună pentru el şi să îl iubească”, spune Daisy, aprobat de John cu câteva înclinări ale capului. „John zice că are paşaport valabil şi mai poate să călătorească inclusiv în Germania, dacă l-ar invita cineva”. „Eu să fiu tată. Copii, copii”, spune John cu dificultate.
