Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fostii sai elevi spun despre el ca, daca ar fi facut in fotbal ceea ce a realizat in rugby, Vasile Soporan ar ajuns in top 10 cei mai cunoscuti antrenori din istoria Romaniei, nu atat prin numarul de trofee castigate, cat prin numarul mare de jucatori lansati. Nascut la 20 februarie 1943 la Cluj, Vasile Soporan a ajuns cu familia la Brasov, la o varsta frageda. Iar primul contact cu rugby-ul l-a avut cand era in scoala. "Rugby-ul pentru mine a inceput prin clasa a 3-a, cand am primit cadou un balon oval. Cand l-am dus la scoala, toti vroiau sa se joace cu el. Inevitabil balonul ajungea in curtea scolii, spre disperarea profesorilor. La un moment dat, a venit un domn si ne-a luat pe toti pe fostul aeroport al uzinei Rulmentul. Asa a inceput rugby-ul pentru mine intr-un cadru organizat. Rugby-ul este precum cancerul, daca te-a atins nu mai scapi de el', spune profesorul Soporan pentru Jurnalul National
A infiintat primul club feroviar de rugby
Cariera de jucator a tanarului Vasile Soporan a inceput, in 1964, la UMT Timisoara si a continuat la CSM Resita. Timp de trei ani a evoluat si la Precizia Sacele, formatie cu care a obtinut promovarea in prima divizie. In 1969, Vasile Soporan pune bazele formatiei CFR Brasov, pe care o antreneaza timp de doua decenii. "Impreuna cu un mecanic de locomotiva si un fost UTC-ist, am pus bazele echipei de rugby CFR Brasov. La inceput din joaca, apoi, de-a lungul anilor, s-a dovedit o echipa foarte buna. A fost o incercare cu mine insumi. Sa vad daca putem realiza ceva. Nu am fost ferit de probleme. Un presedinte al sindicatului CFR era mare suporter al Rapidului Bucuresti. Practic, si noi apartineam de Bucuresti, dar ne jucam meciurile de pe teren propriu la Brasov. Noi nu aveam o baza sportiva si nici sustinere financiara. Aveam doar tineri dornici de afirmare. El ne-a zis ca daca are doi copii si nu poate sa ii tina, atunci pe unul il sacrifica, in speta echipa de rugby. Pana la urma nu i-a reusit si echipa de rugby este in viata si astazi. Nu ne-a fost usor. Nu am avut nici un jucator, i-am luat din campul muncii, studenti, elevi si mecanici de locomotiva. Caram buturile cu tractorul, in fiecare sambata, de pe un stadion pe altul, ca sa ne jucam meciurile', isi aduce aminte Vasile Soporan
Turnee traditionale in strainatate
Profitand de faptul ca reprezentau CFR-ul, brasovenii condusi de Vasile Soporan participau an de an la stagii de pregatire in strainatate. "Erau turnee la care participau echipele cailor ferate. Am fost in Germania, Cehoslovacia si Polonia. Am intalnit echipe precum Lokomitiv Lepzig, Dinamo Potsdam, Dynamo Berlin, Lokomotiv Dresda, Lokomotiv Ostrava sau RC Bernay. Am castigat aproape toate turneele, fiindca Romania are un rugby mult mai valoros decat aceste tari, chiar daca la infrastructura suntem la ani lumina de ei. Munca noastra a fost recompensata peste ani, cand un ministru a introdus rugby-ul obligatoriu in caile ferate si orasele au inceput sa isi faca echipe. Noi aveam un avantaj considerabil si am devenit prima castigatoare a campionatului CFR'
S-a opus la doua tentative de blat
In cariera de antrenor, Vasile Soporan nu a scapat de presiunile timpului, care obligau unele echipe sa asculte de directivele de la partid. "Aveam meci de baraj la Cugir. Pe atunci meciurile de fotbal se tineau in deschiderea celor de rugby. Asa erau cuplajele. Cugirul avea sustinere politica puternica. Au venit la mine inainte de meci si mi-au zis sa le cedez meciul in schimbul unei masini de spalat automatica. Nu era mare lucru pentru ei. I-am refuzat politicos si am batut la scor a doua zi. A doua tentativa a avut loc la un baraj de mentinere in prima liga. Jucam cu Clujul, ultimul meci. Daca faceam egal ne salvam amandoua. La 12-12, in ultimul minut, am avut o incercare de pe zona centrala. Un fel de penalti la fotbal, dar fara portar. Jucatorul meu a sutat in corner si a ramas scorul de pe tabela. Eu nu am avut nici o implicare, probabil au vorbit baietii intre ei pe teren. A doua zi, federatia a decis sa repetam barajul. Inainte de meci a venit cineva si m-a anuntat sa cedez meciul, ca la anul o sa promovez sigur. Nu am acceptat si am batut 12-3. Razbunarea nu s-a lasat asteptata. Baia Mare ne-a luat 9 jucatori si, practic, ne-a retrogradat sezonul urmator'.
Citește pe Antena3.ro
RC Brasov- primul club de rugby privat din tara
Despre infiintarea echipei RC Brasov, Vasile Soporan vorbeste ca si cum i s-ar fi nascut inca un copil. "Era prin 1985. Iesisem cu fiul meu in parcul din zona garii Brasov, unde evident ca acum sta ridicat un mall- si am inceput sa ne pasam balonul oval. Un grup de 10 copii curiosi s-a apropiat de noi si i-am integrat intr-un joc de pase. Din acea zi nu s-a mai jucat decat rugby in acel parc. Dupa foarte putin timp ajunsesem sa am si 75 de copii la asa-zisele antrenamente. Atunci am decis ca nu ii pot dezamagi pe acesti copii si trebuie sa fac demersurile necesare ca ei sa practice in continuare acest sport. Nu a fost usor. De data aceasta nu aveam nici sprijinul CFR. Primaria ne trimitea circul pe teren. Trebuia sa adunam sticlele si gunoaiele ca sa facem antrenamente. Copii mergeau pe santier, luau var sau spargeau caramizile pana le transformau in praf si asa trasau terenul de joc. Asa, lumea ocolea terenul si nu ne mai incurca. Fiind ai nimanui nu eram primiti in nici un campionat. Cu ajutorul primului secretar am jucat doi ani in campionatul Bucurestiului. Apoi, cativa ani am facut demonstratii de rugby in pauzele meciurilor de fotbal'
Mihai Vioreanu, descoperit de Vasile Soporan
Profesorul Soporan nu este genul de om care sa se laude cu realizarile sale, dar este mandru ori de cate ori fostii sai elevi ii dau un semn de viata. "Mihai Vioreanu s-a lansat din acel grup de copii adunati la RC Brasov. A ajuns la doua campionate mondiale cu Nationala Romaniei. Are peste 30 de selectii sub tricolor si este medic in Irlanda. Rugby-ul te ajuta in viata. Este un sport care te face om. Fostii mei elevi, care nu au continuat rugby-ul, au ajuns medici, profesori si directori. S-au realizat in viata prin educatia primita in cadrul acestui sport de echipa'
Munca voluntara pentru antrenament
Dupa revolutie, Fundatia de Tineret Brasov a invitat Rugby Club sa se antreneze la baza sportiva "Noua', lasata de izbeliste. "Ca sa ne antrenam pe iarba, trebuia sa caram roabe de zgura pentru amenajarea terenurilor de tenis. Faceam munca voluntara in schimbul dreptului de a ne antrena. In timp, am reusit sa dau un statut juridic acestui club si sa devin primul club privat cu baza sportiva proprie, avand un teren de rugby, unul de minifotbal si patru de tenis. Mihai Vioreanu, Cristian Suciu, Marian Nistor, George Adafinei, Danut Petrule, Adrian Cotoara sunt doar cativa dintre internationalii de juniori si seniori lansati in prima serie'.
Fara bilet prin Europa
Astazi, la 25 de ani de existenta, Rugby Club Brasov se bucura de inca 40 de copii, care frecventeaza constant antrenamentele conduse de Vasile Soporan. "Sa stiti ca eu de ani de zile pregatesc si promovez rugby-ul in 7 la nivel de juniori. Acesta a devenit sport olimpic si este disciplina la Jocurile din Brazilia, din 2016. Si in Anglia, unde rugby-ul se preda in scoli, formatul in 7 e baza. Apoi, dupa terminarea junioratului se trece la variantele in 12 si 15. De anul acesta, clubul nostru este inscris oficial in Campionatul National de Rugby in 7. Nu o spun ca sa ma laud, dar RC Brasov este singurul club de rugby din Europa de Est care participa pentru al 10-lea an consecutive la turneul de la Rosslin Park, din Londra. Aceasta baza sportiva are 48 de terenuri de rugby, mai multe decat exista in toata Romania. Am profitat de statutul de CFR-ist, chiar daca nu mai lucram acolo, si faceam deplasarile doar cu trenul. Alcatuiam foaie de drum pentru mine si atasam un tabel cu toti cei 20-25 de copii. In tara, ne cunosteam, dar in strainatate ocupam locul oamenilor. Iesea scandal, dar o dadeam pe lipsa de comunicare ca nu cunosteam limba. Eram saraci, nu aveam bani de bilete, abia aveam doua mingi, echipamente ne dadeau echipele din strainatate, iar de mancare isi lua fiecare de acasa'.
Joaca rugby la 68 de ani!
Din lotul national actual, prin mana lui Vasile Soporan au trecut Lemnaru si Fercu, dar profesorul ramane optimist ca va mai lansa noi talente. "Cel mai tanar practicant al rugby-ului de la noi are 3 ani. De cand a vazut balonul oval nu se dezlipeste de el Ma implic personal la antrenamente. Fara acesti copii, existenta mea ar fi inutila. Ma bag la joc cu ei. Anul acesta am suferit o fractura de femur, dar pe propria raspundere am ales sa nu ma operez, fiindca asta insemna sa imi bage tija. Nu am spus nimic copiilor, fiindca una dintre regulile noastre este ca nu ai voie sa spui ca te doare ceva. In rugby exista mult mai mult fair play decat in fotbal. In vestiar, fiecare jucator reprezinta o culoare. Sapte jucatori inseamna sapte culori diferite. Fiecare stie ce are de facut si nu intamplator au iesit campioni nationali scolari. Lunar, la unii chiar saptamanal, le controlez carnetele de note. Nu pot sa accept sa neglijeze copiii scoala. Le-am spus de mici ca nu se poate trai din rugby, ca sportul acesta nu se bucura de mare notorietate la noi in tara, dar ca ii va ajuta in viata. Eu am mare incredere in ei si sper ca vor ajunge, macar cativa, sa ajute Romania sa revina acolo unde ii este locul, fiindca momentan traversam o perioada neclara, iar evolutia la campionatul mondial nu ne da mari sperante', a concluzionat Vasile Soporan.
