L-am găsit trebăluind pe lăngă Patriarhia Greacă. "E părintele Ioanichie", ne lămureşte "ghidul nostru" - maica Teodora.Părintele din faţa noastră, mărunţel şi agitat, cu poalele ridicate in brău descoperindu-i o pereche de cizme de cauciuc, işi vedea de treabă, dojenindu-şi in greacă ajutoarele, salutănd in arabă trecătorii...
L-am găsit trebăluind pe lăngă Patriarhia Greacă. "E părintele Ioanichie", ne lămureşte "ghidul nostru" - maica Teodora.
Părintele din faţa noastră, mărunţel şi agitat, cu poalele ridicate in brău descoperindu-i o pereche de cizme de cauciuc, işi vedea de treabă, dojenindu-şi in greacă ajutoarele, salutănd in arabă trecătorii...
DE FRICA SATANEI. "A, sunteţi romăni!", işi indreaptă părintele privirea arzătoare către noi. "Nu stau de vorbă cu voi, că aţi intrat in Europa!" "De ce, părinte? Ce rău facem noi cu Europa?", incercăm totuşi să ne "dezvinovăţim". "Păi, cum, nu aveţi pe viză numărul 666?" Nu ştiam că suntem, ca proaspeţi membri ai Uniunii Europene, "satanişti". "De aia nu o să mai plec vreodată din Israel. Să nu mă insemne şi pe mine cu o astfel de viză", declară convins părintele. Ne despărţim de călugărul romăn sperănd să-l prindem intr-o dispoziţie mai bună. Ne-am reintălnit la Biserica Romănească din Ierusalim. Fără a-şi da acceptul pentru un interviu clasic, părintele Ioanichie s-a lăsat condus pănă la Patriarhia Grecească, unde-şi indeplineşte "ascultările" din 1978.
CĂLUGĂRUL DEZERTOR. Nici nu am simţit trecerea timpului, acaparaţi de povestea de viaţă a preotului. In noiembrie 1975, Ioanichie (nu-şi spune numele de mirean), inrolat la o unitate de tanchişti din Piteşti, fuge din post. Acasă, in Neamţ, fără a asculta ruga părinţilor, decide să se călugărească. Soarta nu i-a fost alături insă. Vigilentă, Securitatea l-a găsit la mănăstirea unde se retrăsese şi l-a arestat. După o judecată sumară, i-au dat drumul, căci făcuse "pe nebunul" cu Securitatea: "Am jucat teatru şi mi-a mers", recunoaşte părintele Ioanichie.
CETĂŢEAN IN CINCI STATE. Are cinci cetăţenii - romănă, greacă, israeliană, canadiană, americană. Este cetăţean grec pentru că a slujit o perioadă la Muntele Athos. A primit binecuvăntare de la Patriarhia Greacă să-şi continue ascultările pe Pămăntul Sfănt. Din 1978, cănd a sosit in Israel, a mai fost plecat in Statele Unite şi Canada.
IN SLUJBA GRECILOR. "Mai vechi decăt mine prin locurile astea sunt nişte maici din Bethleem. Comuniştii romăni au vrut să mă scoată cu forţa din Israel, reţinăndu-mi chiar paşaportul la Ambasadă. Dar eu m-am impotrivit şi, de aceea, am ales să slujesc la greci", mărturiseşte părintele Ioanichie.
PĂNTELE-FOTOREPORTER. Tot povestindu-ne despre una, despre alta, părintele Ioanichie ne-a prins "pe picior greşit" la capitolul arhitectură. "Cum să nu ştiţi stilurile arhitectonice? Ce fel de ziarişti sunteţi voi?", ne mustră călugărul. "Păi eu am făcut şase luni fotojurnalism, am camera plină de poze, unele istorice." Simţindu-ne curioşi şi dornici să "prindem" ceva fotografii inedite, preotul ne taie elanul: "Nu pot să vă arăt nici o fotografie, pentru că nu am nimic la indemănă. Camera mea e plină, mi-ar trebui un om, doi ca să organizez o arhivă. Iar după ce mor eu, grecii o să cureţe camera. E păcat de ce se va pierde".
BINECUVĂNTAREA. Ne despărţim cu greu de părintele Ioanichie, dar ştim că-l aşteaptă indatoririle bisericeşti. Ii mulţumim pentru "plimbare" şi părintele pare a se scuza: "Eu aş avea multe de spus. Daâ cine să mă asculte? Turiştii vin şi pleacă...". Ne aplecăm să ne primim binecuvăntarea: "Să scrieţi numai ce-am spus eu şi nimic altceva. Dumnezeu să vă aibă in pază!".
Maica Nicodima
Pe maica Nicodima am găsit-o in preajma aşezămăntului romănesc ce se construieşte la Ierihon. Este una dintre maicile romănce "cu vechime" de la Locurile Sfinte: "M-am călugărit in 1945. La Ierusalim am venit din 1985. Tare m-am mirat că nu avem nici o mănăstire in Ţara Sfăntă. Am plăns de mi-am uscat ochii. Dar mi-a apărut in vis Maica Precista şi mi-a zis: «Nu mai plănge, Nicodimă, că o să aveţi mănăstire la Ierihon». Proorocirea Sfintei Fecioare s-a adeverit, iar maica e fericită". Ne-a rugat să-i dăm poza la ziar, s-o vadă şi pe ea rudele, căci nu s-au mai intălnit din 1990. In cămăruţa de la Reprezentanţa Patriarhală, maica Nicodima işi petrece timpul impletind cruciuliţe din mărgele, pe care le vinde alături de cărţile despre sfinţi şi lumănări.