Presa la parnaie - Dulcea sauna a detentiei din Penitenciarul din Galati

In Penitenciarul din Galati, detinutii si-au lansat o gazeta. Puscaria e una dintre cele mai aglomerate din Romania. Administratia cauta sa angajeze agenti de paza tineri dupa ce paznicii cu experienta s-au pensionat. In Penitenciarul din Galati, al doilea in randul celor mai aglomerate inchisori din tara, dupa cel de la Bacau, aproape jumatate dintre angajati au iesit la pensie. Acum, conducerea cauta agenti de penitenciar mai tineri care sa vina in judet sa-i inlocuiasca, dar nu gaseste doritori. In timpul asta, mai "slobozii" detinuti si-au lansat gazeta.

SEDINTE DE REDACTIE. La un pas de capela inchisorii, redactorii dezbat subiectele pentru numarul viitor al "Gazetei volante"

Cu cateva zile in urma, cativa reporteri curiosi s-au ingramadit la poarta Penitenciarului din Galati pentru ca auzisera ca detinutii si-au facut gazeta. Adresa redactiei - Strada Traian numarul 252, curtea inchisorii. "Ziaristii-puscariasi" si gazetarii veniti la eveniment s-au incins in intrebari si raspunsuri intr-o conferinta de presa, fara aere de concurenta. "Gazeta volanta" are un tiraj de 5 exemplare. Cu tot cu retururi.

REDACTIA DE DUPA GRATII. Cand am ajuns in sala ingusta dincolo de o usa greoaie pe care era scris REDACTIE, detinutii lucrau la numarul viitor al gazetei. Erau patru redactori si parintele Ionita. Nu fum de tigara, nu larma, nu faxuri scheunand, cum ne-am fi asteptat sa gasim. "Capul limpede" al gazetei, fost asistent universitar, batea la o masina de scris care schiopata adesea, alt detinut colora copertele, altul lipea foile. Pe birou, intr-un dosar de carton vrafuit si-au incropit o "baza de date". Toti manuiesc foile pe tacute si fara graba. "Cand vii la redactie te simti mai liber", spune capul limpede al publicatiei care semneaza acum editorialul. "Simti ca faci un lucru care sa le foloseasca alor nostri, ca sa fie pregatiti cand or sa iasa." Nu si-au pus in gand sa ajunga mai cititi decat "ziarele de la Bucuresti", "dar vrem sa comunicam prin paginile astea despre nevoile de aici". Chiar daca nu ii grabeste nimeni in scrisul si legarea foilor, caci au "timp cu varf si indesat", cum marturisesc "redactorii", "treaba cu tirajul e mai grea". Ar vrea sa il ridice la 120 de exemplare, ca sa ajunga cate o revista in fiecare camera. De aceea acum tanjesc la un calculator cu imprimanta. Dar cum prin "vistieria" penitenciarului bate vant de toamna, sunt cam sceptici ca il vor avea. Pana una, alta, cu gandul la posibilele reviste scoase la imprimanta, ziaristii-detinuti de la Galati organizeaza campionate de sah prin corespondenta cu Jilava.

DON’ COLONEL PREZINTA LA TV. De patru ani la Penitenciarul din Galati, detinutii au si un ministudio de televiziune. Fie domnul colonel Ciornei le mai transmite cate ceva, fie mai vad documentare despre drepturile celor inchisi sau inregistrari cu formatia inchisorii. Pana acum cateva luni, "muzicantii lor" cantau live in clubul penitenciarului, dar din august, cladirea s-a transformat in scoala pentru detinuti si cantarile s-au intrerupt. Chiar daca le lua timp pana rudele le aduceau instrumentele de acasa, cand puneau de-o cantare iesea chiar sarbatoare. Caldararu Costica, finisator de meserie, ne spune ca stie "sa cante la tot ce-i clapa", dar e nemultumit ca trebuie sa aduca orga de acasa. "Nu ne-ar mai veni peste mana sa cantam daca penitenciarul ar avea instrumentele lui. Cand pleaca unu’, care avea acordeon, trebuie sa cauti altul care sa aduca si tot asa", spune instrumentistul inchis de un an si trei luni. Din vorba-n vorba cu puscariasii pe care i-am gasit ori la slujba, in capela inchisorii, ori in celule, aflam si cea mai mare nemultumire a lor. O declara fiecare, cu un zambet complice. "Ne-au taiat canalele la televizor si stiti dumneavoastra mai ales alea mai obraznice"… "Si nici reviste pentru barbati n-avem voie", adauga soptit unul dintre detinuti, rezemandu-se de masa pe care zace brosura cu lecturi spirituale "Suflete tari".

CURSANTI. Puscariasii care n-au terminat opt clase in libertate merg la scoala penitenciarului ca sa-si poata lua permisul de sofer cand vor iesi

IN BIBLIOTECA. Bibliotecarul puscariei e pedepsit pentru evaziune fiscala, fost inginer chimist. L-am gasit in timp ce taia niste cartoane si potrivea cu grija filele de carti intre ele. "Le reconditionez, ca arata jalnic si altele de unde…?", spune barbatul imbracat in salopeta. "Penitenciarul n-are bani, dar macar cineva din afara sa ne trimita cateva volume." Cele mai citite carti sunt cele de aventuri si de dragoste. Vreo cinci detinuti trec pe la biblioteca zilnic. Iar cei care mai primesc de acasa le tot imprumuta din celula in celula. Deasupra rafturilor cu volumele rufoase stau colectiile de ziare. Penitenciarul are 87 de abonamente la 14 publicatii plus retururile de la presa locala si lunar plateste pentru ele cam 25 de milioane. Acum se pregatesc sa aseze si colectia de "Gazete volante" langa celelalte.

SCOALA TARZIE. Cand am ajuns in curtea penitenciarului, detinutii ieseau pentru "programul de voie" pe terenul de sport. S-au pornit rapid pe un meci de fotbal, altii s-au intrecut la tenis de masa sau la haltere, nu de alta, dar ora "libera" de afara pe care o au zilnic trece ca gandul. In timpul asta, la proaspat deschisa scoala din curtea penitenciarului, detinutii "mai studiosi" se intreceau in ale scrisului si socotitului. La clasele I si a II-a, "elevii" de peste 20 de ani buchiseau abecedarul, la clasele mai mari rezolvau probleme la matematica. Intr-o banca de langa geam, nea Benea rasfoieste un caiet. El are 45 de ani, e cel mai varstnic dintre cursanti si sta in banca cu fiul lui. "El e urs", spune nea Benea aratand spre fiul lui, Costel, "adica nu stie nici sa scrie, nici sa citeasca, de aia pana iese de aici vreau sa-l ajut sa-nvete". Nea Benea si fiul sau s-au intalnit in puscarie si sunt condamnati pentru furt. Fiecare, intr-un alt dosar. Baiatul o sa fie liber de sarbatori, tatal mai are de asteptat...

Pe hol se suna de iesire. In pauza de 10 minute, detinutii se strang sa fumeze si sa schimbe o vorba intr-un tarc de langa salile de clasa. Directorul scolii se plimba printre ei si-i indeamna "sa se descurce" mai repede. "Descurcaretii sunt aia care fac rost de-o tigara pana sa se sune de intrare", spune directorul. Cei mai silitori detinuti primesc ca premiu o vizita din partea familiilor.

LA TV. Programele difuzate din studioul de televiziune al inchisorii ii tin pe detinuti la curent cu informatiile juridice

CAZARE "CONFORT AGLOMERAT". In celulele cu 12 paturi stau cate 20 de persoane. Au televizoare aduse de acasa si in jurul lor sunt insirate fotografiile cu iubitele si copiii. Cand iscam o discutie cu ei, aproape toti ne spun convinsi ca nu isi vor gasi de munca cand vor iesi. Recidivistii o stiu pe pielea lor. Nimeni cand le-a vazut cazierul nu s-a increzut in ei si s-au intors la aerul umed din celule. Un puscarias tuciuriu, inchis pentru furt, spune ca a implinit 50 de ani si de la 14 ani tot sta cu intermitente in puscarie. Ultima data a furat doua scanduri de doi metri si i s-a mai adaugat "o restanta". Dar zice cu mana pe inima ca e mai bine ca inainte de ’89. Altii povestesc ca stiu de unii colegi de penitenciar care regreta cand li se termina pedeapsa pentru ca n-au unde sa stea. Ar prefera "sa ramana" cazati aici, mai ales pe timpul iernii. In timp ce vorbim, pe hol se aude zdranganit de castroane si vine un miros iute, de la ciorba taraneasca si de la ghiveciul de legume. "Numai ca o ducem cam prost cu cazarmamentul, pentru ca nu ne da de aici. Fiecare cu ce are de acasa", spune Gabriel. "Eu sunt de la casa de copii. Mie imi lasa colegii care ies de aici patura sau cearsaful lor."

MESERIASII SCOBITULUI IN LEMN. In atelierele mestesugaresti din curtea inchisorii, detinutii fac obiecte de mobilier si usi. Lucreaza pentru nevoile penitenciarului, dar primesc comenzi si de afara. Se plang ca n-au materiale ca sa lucreze cu materia lor prima, pentru ca asa ar atrage mai multi clienti. "Cand le spui ca trebuie sa vina cu lemnul lor, cei mai multi clienti renunta", spune unul din mesterii tamplari. Cel mai priceput dintre ei este Pavel Haralambie, care sta de 16 ani in inchisoare, pentru omor. El a terminat Scoala Populara de Arte si inainte de detentie a lucrat la o cooperativa, intr-un atelier de sculptura. Acum face rame pentru icoane si cruci din lemn. Tot el i-a facut cadou domnului comandant o stema sculptata pe care "mai-marele" o tine in birou. Atelierele mesterilor sunt nepazite, iar ei misuna de colo-colo dupa materiale, sub lumina slaba din incaperi.

PSIHOLOGUL SI PARINTELE IONITA. In cabinetul psihologului, in fiecare miercuri sunt "sedintele de grup". Cei inchisi pentru omor, considerati periculosi, se lanseaza in dezbateri pe tema data, arbitrati de psiholog. Pe peretii cabinetului sunt agatate desenele lor, la care lucreaza si cate doua luni. "Societatea care ingenuncheaza", "Frica de libertate", "Copilul-scut" sunt numele catorva dintre plansele strident colorate. Cand am ajuns acolo discutau despre prieteni. "Ne ajuta sa ne descarcam, sa trecem mai usor", spun detinutii. "Dom’ psiholog ne e prieten si ne stie la toti povestea." Dupa fiecare dezbatere trag concluzii si apoi se intorc in celule.

Parintele Ionita a venit acum zece ani sa slujeasca detinutilor. A crezut ca va sta vreun an sau doi, dar acum nu se mai poate desprinde de ai sai enoriasi. "Stiu ca de multe ori ei vin la slujba doar ca prilej sa se mai vada intre ei sau sa-si schimbe una-alta, dar eu nu ma supar", spune parintele. In perioada postului, multi se straduiesc sa tina cu paine si ceapa sau paine si margarina si pentru "stradanie primesc agheasma mare". Si-au format si un cor al capelei, care pregatesc slujbele, iar de sarbatori colinde. Cei mai multi trag la parinte cand le vine data eliberarii. "Unii imi cer sa ma rog pentru ei ca sa nu mai calce stramb, altii ca sa poata sa fure mai mult si fara sa fie prinsi", povesteste zambind parintele.

LA AER. Cea mai placuta ora din zi a detinutilor este programul "de voie"

TENTATIVE. Comandantul Stanciuc spune ca stie mai toate trucurile puscariasilor de cand e aici si e mandru cand isi gasesc de lucru, cum se intampla acum cu gazeta. Tocmai se gandea sa improvizeze niste pervazuri din tabla ca sa taie, ceea ce in limbajul parnaiasilor se cheama "caleasca", adica sacosa legata cu ata pe care o coboara de la un etaj la altul.

Sau isi aminteste de incercarile ingenioase de a introduce alcool in inchisoare. Ultima data au incercat sa introduca sticle de apa minerala injectate cu alcool in baxuri sigilate, dar nu le-a iesit. Cum nici telefoanele mobile infasurate in lant, ca sa respecte greutatea cutiei de conserve originale in care fusese bagat, nu au ajuns in celule. De curand, inchisoarea din Galati a fost vizitata de un grup al Politiei Penitenciare din Italia. Motiv de stanjeneala pentru conducerea penitenciarului, caci italienii tot intrebau de cartelele electronice de acces in incinta, la care deocamdata comandantul Stanciuc doar aspira.... I-ar costa 30 de miliarde. "Strainii pareau surprinsi cand agentii nostri scoteau ditai manunchiurile de chei si deschideau usile", mai spune comandantul. "Italienii s-au mirat ca puscariasii nostri sunt galagiosi cand trecem pe langa ei, in Italia nu se intampla asta. Supraveghetorul roman comunica cu ei, strainii nu obisnuiesc asta."

La plecare am mai trecut prin redactie. Redactorii-detinuti propuneau o rubrica noua, pentru colaboratori. "Am vrea sa colaboram cu oameni de cultura, sa avem articole care sa poata sa indrepte ceva in noi", spune "capul limpede al gazetei". "Nici niste ore de lectura n-ar strica." Iesim din sedinta de redactie spunandu-le "la revedere". Ne-au raspuns ca in inchisoare nu se spune niciodata asta la plecare.

DEFAZAJ

"Cand ne-au vizitat de curand, membrii politiei penitenciare din Italia ne tot intrebau unde sunt cartelele electronice de acces in incinta, la care deocamdata noi doar aspiram pentru ca ne-ar costa 30 de miliarde de lei. Pareau surprinsi cand agentii nostri scoteau ditai manunchiurile de chei si deschideau usile" - Negoita Stanciuc, Comandant

PENTRU UE

Noile norme de organizare a mediului de detentie in vederea aderarii la UE propun sa fie respectata o suprafata de 6 metri cubi pentru un puscarias. In Penitenciarul de la Galati sunt aproape 1.500 de detinuti, adica dublul capacitatii maxime a inchisorii. Cat despre numarul de supraveghetori, aceleasi norme prevad ca la fiecare trei detinuti sa existe un angajat al inchisorii. Acum raportul este de peste 7 detinuti la un supraveghetor. Din cauza numarului mic de agenti, conducerea renunta sa-i mai scoata la munci. Comandantul inchisorii crede ca sistemul fara paza francez (in care detinutii se pazesc intre ei) ar putea fi o solutie. Problema ar mai putea fi usurata daca la Galati s-ar infiinta o scoala de agenti de penitenciar, mai crede comandantul.

COST: 2.400.000 DE LEI PE DETINUT

Jumatate din puscariasii de la Galati sunt inchisi pentru furt. Cei mai multi spun ca saracia i-a impins "sa calce stramb". Recidivistii cred ca nu primesc sustinere suficienta la iesirea din inchisoare ca sa se poata reintegra si se apuca iarasi de furat. Iar un sfert dintre ei sunt inchisi pentru omor. Costurile pentru intretinerea unui detinut sunt de 2.400.000 de lei pe luna. In ultima perioada, supraveghetorii au gasit des bani la detinuti. Desi secretul corespondentei trebuie respectat, conducerea penitenciarului a decis ca atunci cand vin sa-si ridice scrisorile sa le desfaca chiar ei si sa arate ca in interior e doar coala de scris. In prima saptamana de verificari au curs multe bancnote din plicuri.