Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Suntem în postul Crăciunului. E un moment bun pentru ca fiecare dintre noi să reflecteze la propriile păcate și să se căiască. De astăzi „Jurnalul Național” deschide un serial despre păcatele celor care au ajuns să conducă destinele Bisericii Ortodoxe Române, despre evenimentele și deciziile care pot sta la baza scăderii istorice a numărului de oameni care mai cred în această instituție.
Sub Dealul Patriarhiei s-a amorsat o bombă care stă să explodeze în fiecare clipă iar principala cauză pare să fie banul. Dările tot mai mari impuse preoților de mai marii Bisericii Ortodoxe Române au ajuns să îi sugrume pe clerici, obligându-i să facă presiuni pe credincioși ca să doneze cât mai mult. Așa s-a ajuns ca în mai multe locuri din țară, poate pentru prima dată în istorie, preoții să își înfrunte direct superiorii, deși potrivit canoanelor aceștia au jurat supunere ierarhului lor. „Văd cum cultul banului a ajuns o o formă de religiozitate pentru unii ierarhi de-ai noștri. A ajuns o povară, a ajuns un haraci pe care noi trebuie să îl plătim ca să putem face parte din Biserica Ortodoxă Română! Nu am primit niciodată explicații despre cum se pun aceste debite pentru anumite parohii, debite care de la an la an au început să ne sugrume și să ne facă pe cei mai mulți dintre noi preoții să plângem unii pe umerii celorlalți”, cuvintele de mai sus au fost rostite la începutul anului de un preot căruia o să îi păstrăm anonimatul chiar în fața protopopului său, la o ședință cu toți preoții dintr-o eparhie din zona Moldovei. Întâlnirea a fost tensionată. Clericii erau disperați: „Cunosc foarte mulți dintre colegii noștri , mai mult de 60-70% care, dacă îi descălțăm acum, le găsim ciorapii rupți”.
Se folosesc cuvinte dure: „înșelătorie”, „minciună”, „bișniță”. Căci preoții se văd obligați să-și păcălească enoriașii pe care îi păstoresc ca să primească cât mai mulți bani de la ei și să îi dea mai departe. Preoții au vorbit între ei să ceară la un moment dat chiar demisia arhiepiscopului. „De ce atâta bișniță la noi măi oameni buni? De ce atâta bișniță? Dumneavoastră îi înștiințați pe cei mai mari dintre noi, pe Înaltul nostru, că oamenii sunt din ce în ce mai săraci la țară și că tot tineretul ne-a plecat și ce a rămas, au rămas cei mai oropsiți și mai necăjiți din parohie și că noi nu avem cu ce să susține aceste dări? Cum țineți voi un cuvânt înaintea credincioșilor când ei văd și înțeleg despre ce e vorba? Cum de mai reușiți să-i mai mințiți, asta nu înțeleg eu la voi!”. Cuvintele rostite în acea șendință nu erau ale unui cleric care făcea notă disonantă în Biserica Ortodoxă Română, ci pare să fie oglinda frământărilor a foarte mulți preoților din țară, mai ales a celor care slujesc în parohi sărace din mediul rural.
Transformaţi în agenţi comerciali
Am luat și noi legătura cu o parte dintre ei care ne-au reprodus aproape la indigo reproșurile de mai sus: la vârful bisericii e o lăcomie de arginți nemaiîntâlnită până acum iar preoții sunt transformați din „doctori de suflete”, în agenți comerciali. Fiecare are obligația să vândă o cantitate nerealist de mare de produse religioase transformând bisericile în supermarketuri. „Am primit un pachet de 1300 de lei în care erau tot felul de lucruri: de la icoane mai mari la icoane mai mici, brățări, cruciulițe, odorizante de mașină. Era un pachet obligatoriu pe care l-au primit toți preoții cu mențiunea: scoate-l la vânzare și ai să aduci tu banii. Pachetul respectiv nu ai cum să îl refuzi, tu trebuie să faci tot posibilul să îi convingi pe oameni să îl cumpere. Prețurile erau foarte mari. Să spunem că dacă o candelă costa 10 lei în magazin, ei puneau în plus 70%. Ne dădeau niște produse care deja erau cu prețurile umflate”, ne spune un preot dintr-un sat din Moldova. Altcineva ne prezintă un braț de chitanțe cu plăți pe care a trebuit să le facă către superior, fiecare hârtie cu motivele sale: susținere școli, protoerii-1300 de lei, activități culturale- 350 de lei, filantropie- 210 de lei, fond de urgență-100, ziarul Lumina- 240 de lei, ziarul arhiepiscopiei- 360 de lei, abonamente centrale- 500 de lei, imprimate 120 de lei. Părintele care ne vorbește slujește într-o parohie extrem de săracă și e siderat de toate plățile pe care de cele mai multe ori le face din salariul pe care îl încasează de la statul român. „Sunt tot felul de cotizații, că ni se rupe și limba în gură tot încercând să le enumerăm. Noi vedem că parohiile sunt despuiate economic și nu mai au nicio putere financiară, dar pe ierarhi nu-i interesează treaba asta. Trebuie să faci tot posibilul să te descurci, să plângi cu lacrimi de crocodil în fața enoriașilor, să joci o piesă în fața lor, să producă emoție și să convingi. Dar să știți că enoriașii înțeleg. Își pun mâinile în cap și își fac cruce cu amândouă mâinile de starea în care am ajuns cu toții, preoți și popor. Ne plângem unii altora de milă”.
De unde vine toată această presiune
Iar ca rezultat al acestei campanii fără sfâșit de strângere de fonduri, tot mai mulți enoriași se depărtează de biserică. Aurica Filote e unul dintre ei. Om cu frica de Dumnezeu, doamna Filote a ținut la instituția religioasă. Chiar și-a donat o parte din avere pentru a se clădi un lăcaș de cult în satul său. Dar acum fierbe de furie: „Nu mă mai duc la nicio biserică, stau și mă rog acasă în genunchi într-un colț. Dar să mă duc la biserică să mi se cerșească bani: că are icoană de vânzare și nu a plătit-o, că are lumânările, păi asta nu mai e domnule credință, e comerț. E ca un fel de intrare la discotecă: ai bani intri, nu ai bani, stai afară. Asta e credință? De aia Dumnezeu ne dă grindină, ne dă potop, furtuni, tornade!”. Aurica Filote e exponenta unui curent tot mai consistent în mijlocul comunității ortodoxe de credincioși care șocați de ce se întâmplă în biserici pomenesc din ce în ce mai des de profeția părintelui Arsenie Boca: „Vine un timp, și e foarte aproape, când toți preoții vor repara bisericile iar alții vor construi altele noi, dar nelucrând ei la sufletul omului, vor rămâne bisericile goale, cucuvelele vor cânta în ele”. Pentru că sunt șantajați de superiori și își pot pierde ușor pâinea, nu există mulți preoți care să condamne publici apucăturile tot mai autoritate ale superiorilor iar cei care vorbesc, se feresc sub protecția anonimatului. „ Nu ne-a pregătit nimeni pentru izbaiul ăsta, că vom avea parte de unii ierarhi lacomi și lipsiți de empatie. Îi interesează doar „sfântul ban” dacă s-a adunat în cont rapid și dacă se poate să mai aducem!”,se plânge un alt slujitor al domnului.
Există şi revoltă pe faţă
Și totuși sunt câțiva preoți care vorbesc deschis de ani de zile despre abuzurile de la vârf fără ca nimeni să îi ia în seamă. Este cazul părintelui Constantin Țuțuianu de la Piatra Neamț, un om extrem de școlit, cu trei facultăți și tot atâtea doctorate. El vede vina în casa ierarhilor obișnuiți să trăiască din ce în ce mai des în lux. Iar luxul trebuie finanțat de preoți. „presează preoții să stea pe capul credincioșilor și să îi tot ceară bani și să îi trimită la șefi. Și dacă nu este suficient de capabil să scoată bani el devine persona non grata și atunci el nu are decât să suporte această răzbunare duhovnicească”. Țuțuianu vede limpede ce se întâmplă în biserica zilelor noastre și nu poate să facă o trimitere la Biblie și la momentul în care Iisus, găsind negustorii așezați pe treptele templului din Ierusalim, le-a dărâmat tarabele. „Sigur că dacă Mântuitorul ar veni în acest moment pe Pământ și ar merge la Sfânta Patriarhie, ar face exact cu biciul ce a făcut în templul din Ierusalim. Ar pune biciul pe cei de acolo și i-ar izgoni pentru că au transformat Casa Domnului în peșteră de tâlhari. Acolo e comerț în toată regula!”
44% era încrederea românilor în Biserică într-un sondaj recent realizat de Avangarde. Cel mai scăzut nivel din ultimii 26 de ani şi pentru prima oară sub 50%. Înaintea Bisericii în topul încrederii erau pompierii, Armata, DNA, DIICOT, SRI, Politia şi SIE. Doar partidele politice, Guvernul, Parlamentul şi Curtea Constituţională aveau o cotă de încredere mai mică
„Evident, la nivelul întregii ţări, încrederea în Biserică este mult mai mare. A nu se confunda încrederea în Biserică şi credinţa în Dumnezeu. Cei care au răspuns fac o disociere clară între credinţă şi reprezentanţii lui Dumnezeu pe Pământ” sociologul Marius Pieleanu.
„Vine un timp, și e foarte aproape, când toți preoții vor repara bisericile iar alții vor construi altele noi, dar nelucrând ei la sufletul omului, vor rămâne bisericile goale, cucuvelele vor cânta în ele”.
