Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Flămânzii Flămânziului flămânzesc în continuare din lipsă de avânt electoral. De cealaltă parte, bogaţii candidaţi la parlamentare s-au uzat deja în bătălii pre-electorale. Ce se întâmplă în oraşul simbol al dreptăţii, locul de unde a plecat flacăra răscoalei la 1907Ă Războaie tinereşti cu împuşcături la discotecă, lupte pe viaţă şi pe roade cu urmările secetei şi, cum aratăm mai sus, conflicte monstruoase între „colegiabili”. Cele din urmă, vizionabile la singura televiziune locală prin cablu din oraşul de la marginea UE. Aceasta aparţine unui simpatizant PDL. Proprietarul ei l-a ciuruit deja în stil băsist pe adversarul USL Verginel Gireadă. Gireadă este acuzat de „candidatură” ilegală întrucât a fost condamnat cu suspendare pentru doi ani la începutul lui 2012. Fapt demonstrat prin „docomente” gata servite (pe sticlă) de circa două săptămâni de „tembeleziunea” locală portocalie. Gireadă nu se lasă nici el mai prejos. A anunţat deja că-l va da în judecată pe actualul deputat Rebenciuc, cel ce a pus la cale atacul mişelesc. Am aflat toate acestea de la unii dintre săteni satistiţi deja de astfel de porcărioare. E vorba de cei care mai urmăresc cât de cât ce se întâmplă în lume şi nu dorm sprijiniţi în sapă sau în sticla cu băutură. Mi-a confirmat şi consilierul primarului Oloeriu, bunul învăţător Gheorghe Sadagurschi. „Oamenii nu mai pot fi păcăliţi, îşi dau seama că sunt manipulaţi şi judecă raţional”, mi-a spus respectatul cadru didactic cu sarcini la Primărie. Să lăsăm însă focul să fumege şi să vedem ce se ascunde şi în spatele paielor aprinse, dincolo de pălălaie.
Toamna pe uliţă
Flămânzi, două ore după micul dejun ţărănesc. Prima brumă a toamnei în prima zi a campaniei electorale, vineri, după sărbătoarea Sfinţilor Mihail şi Gavril. La un capăt al „comunei” cu rang de oraş, pe marginea şoselei, bătrânul Constantin Guraliuc (75 de ani) împinge un căruţ. Saci cu „uruială” scoşi de la moară, hrană pentru animale. Pe lângă el trec căruţe cu săteni treziţi cu noaptea-n cap. Aleargă în ambele sensuri ale străzii principale, drum naţional, după fel de fel de treburi gospodăreşti. Nici prin cap nu le trece că e cea dintâi zi a campaniei. „E porumb de la asociaţie, că nu se merită să cultivi singur pământul. Nu scoţi cât cheltui, aşa de mari sunt costurile. CampanieĂ Toţi politicienii umblă cu amăgituri, se acoperă unul pe altul. Şi la Primărie, şi la Parlament”. Aflu că un sfert de sat e plecat în străinătate. Tineri şi femei duşi la muncă, în special în Italia. Câţiva dintre bărbaţi au fost însă părăsiţi de consoarte. Unul dintre ei, de necaz, a dat foc la locuinţă, povesteşte bătrânul. „După o viaţă grea aici, când se văd îngrijite, cu un trai normal, cu tot ce le trebuie, nu le mai vine să se întoarcă”. Şi găsesc şi bărbaţi care să le dea atenţie, departe de severul şi conservatorul tratament bărbătesc în familiile de ţărani români. Este completarea pe care aveam s-o aud de la înv. Sadagurschi, consilierul primarului. „Fiecare (dintre politicieni - n. red.) când intră mai mult pentru dânsul o face. Nimeni nu merită două mandate, dar se întâmplă ca unii să fie realeşi. La cabinetul parlamentar de la Botoşani mai rezolvi, dar te cam poartă pe drumuri. Nu mai avem dreptate de la edilii locali, d-apoi ceilalţi... Îşi aranjează neamurile când vin, poţi să nu-l mai alegi, dar patru ani a tras pentru el”, adaugă septuagenarul Guraliuc în timp ce ne perie camioanele ce trec în viteză. Din două în două gospodării dai de o casă părăsită care se dărâmă, ori de o alta nouă ce se înalţă în spatele celei vechi. Investiţia financiară - acoperită prin munca tinerilor în UE. Banii acestora au asigurat o schimbare la faţă a „flămânzenilor”. Pe stradă întâlneşti bătrânele ce vorbesc la telefonul mobil sau care muşcă din câte o banană, fapt de neconceput cu zece ani în urmă. Necazurile rudelor rămase acasă s-au mai ostoit, de aceea nici nu se mai bea atât de vârtos ca altădată la Flămânzi. Însă săraci au rămas. O „şatră” de sute de ţigani cazaţi cu familiile lor numeroase în garsonierele din spatele Primăriei. Dar şi acolo s-au mai triat dintre amărâţi. Trăiesc mai mult din alocaţii şi fierul vechi smuls de prin întreprinderile dezamorsate. Cum s-a întâmplat astă vară cu fosta fabrică de confecţii. Au tăiat, chiar şi românii, toată ziua la fier vechi şi betoane. La garsoniere l-am întâlnit pe Marian, care locuieşte cu părinţii şi cei şapte fraţi în cavoul de doi pe trei metri. Trăiesc din alocaţiile copiilor. E fericit că luni familia lui primeşte banii din Italia. Habar n-are nimeni că a început campania. Alţii nu ştiu nici că vor fi alegeri, d-apoi să cunoască pe vreunul dintre candidaţi! Mai sunt şi ţiganii care au pământ, dar le lipseşte cheful de muncă. Aşteaptă ajutor material tot de afară sau se mai ocupă cu furţişaguri, găini, ouă. Cerşit. Pentru aceştia din urmă constituie o mană cerească campanile electorale. Una dintre sursele întâlnite şi care a acceptat să-mi vorbească mi-a explicat clar: gaşca de ţigani din vecinătate i-a spus că problema votului pentru parlamentare a fost deja tranşată. A înţeles limpede că au primit bani după cheltuielile cu care s-au afişat. Trei milioane de lei voturile pentru fiecare familie de bronzat. „Mi-ar fi dat şi mie. Numai că ei sunt uniţi, votează în grup pentru cei cu care s-au înţeles. Acum politicienii nu mai riscă în perioada campaniei, îşi asigură voturile încă dinainte de începerea ei. În timpul acesteia se distribuie doar cadourile legale, minore: găleţi, pixuri, alimente şi altele”, mi-a confirmat Adela Hăisan (55 de ani), prietena sursei mele.
Oraşul fără noroc. S-a călcat lumea în picioare pentru un pachet de biscuiţi
Toţi orăşenii „flămânzi” pe care i-am întâlnit mi-au spus că regretă faptul că localitatea lor a trecut de la statutul de comună la oraş. O păcăleală luată chiar de 1 aprilie 2006. De atunci s-a desfiinţat şi spitalul, acum mai este doar dispensar cu medici care fac naveta de la Botoşani. Aşa s-a ajuns ca o femeie să nască acasă. N-a mai apucat Ambulanţa să o transporte la timp. „Atunci plăteam 300.000 (lei vechi. n.r.) impozit pe casă, acum 1.5 milioane (lei vechi, n.r.). Niciun politician de la Parlament n-a venit vreodată să mă întrebe cum trăiesc sau dacă am nevoie de ceva. Pe aici deja au împărţit pliante Rebenciuc şi Gireadă”, spune Adela Hăisan, care trăieşte dintr-o pensie de 2.3 milioane de lei. Stă singură în casa părinţilor săi. O curte, livadă, pământ roditor, dar de pe care n-a ieşit mare lucru din cauza secetei. Motanul doamnei Hăisan zâmbeşte de pe soba încălzită, de-a dreapta icoanelor. Căţeaua bătrână şi bolnavă intră fără jenă în casă. Stăpâna ascultă buletinul de ştiri de la televizor. De un an s-a stricat, se vede doar o dungă, dar chiar şi aşa doamna Hăisan e foarte bine informată. Îmi explică cum merge treaba în campanii. „Se fac adunări la Primărie pe o scenă. Însă spun numai bazaconii, nimeni nu-i crede. Mai merg cu megafoanele şi strigă pe stradă. Nu prea îi bagă lumea în seamă. Oamenii au devenit pesimişti. Nu-i mai văd veseli, râzând. Nu se mai strâng cu vecinii să mai bea câte un vin. Votează dacă le dai câteva sute de lei. Rebenciuc, deputatul PDL, i-a dus pe oameni în excursie la mănăstiri ca să îl voteze. Anul trecut au împărţit biscuiţi, câte o pungă cu făină de grâu, două pungi cu lapte praf, orez. Trebuie să dea şi zahăr, dar s-au şmecherit, probabil au făcut din el rachiu. PDL-ul a dat şi găleţi, şi fulare. S-a călcat lumea în picioare pentru un pachet de biscuiţi!”, spune femeia cu amărăciune. Singurul sprijin pe care îl găseşte Adela Hăisăn cu adevărat este Cartea de rugăciuni ce nu îi lipseşte de la căpătâi. Iar cea mai grijulie şi credincioasă fiinţă este căţeaua Bobiţa, ce o păzeşte în prag, deşi e bătrână şi plină de boli şi de beteşuguri fizice. Patrupedul plânge toată ziua. E ca un om părăsit de puteri, aflat la azil.
Trecem în camera pentru oaspeţi. Într-un colţ, o mână de morcovi, mere, murături. Sunt proviziile pe iarnă ale „familiei” Hăisan. „Ce bine-ar fi dacă ar mări punctul de pensie Guvernul Ponta! Mă rog să câştige”. Vorbim şi despre statutul de oraş al Flămânziului. „Ce fel de oraş e acela în care multe case au wc-ul în dosul curţii, cu animalele aproape de locuinţă, mirosind a urina ce contamineză pânza freatică a apelorĂ”. Spune că dacă ar avea bani şi-ar face o ciupercărie. Îl simpatizează şi pe Dan Diaconescu, care a fost şi la ei în vizită, printre ţărani şi s-a lăudat că le va da oamenilor bani.
Suntem optimişti. Cu siguranţă nu va fi bine!
Pe trotuarul plin de iarbă, un bărbat de 30 de ani îşi aşează un bagaj pe bicicletă. Pe şoseaua naţională căruţele trec non-stop, una după alta. Tropa-trop, tropa-trop. Câte o baligă caldă scutură asfaltul ca un meteorit. „Suntem optimişti. Cu siguranţă nu va fi bine după alegeri. Suntem o familie tânără, n-avem serviciu. Dar ce faceţi, mă înregistraţiĂ”, spune bărbatul apucând atelajul de coarne şi pedalând apoi speriat. Dinspre Primărie spre Obelisc, monumentul închinat răscoalei de la 1907, se îndreaptă Ioan Covaliu, de 74 de ani. „Nu ştiam că au început alegerile. Parlamentarii nu au făcut suficient de multe, aşteptăm schimbarea în bine. Nu cunosc candidaţii! Rebenciuc a făcut şi nu prea a făcut. Însă un om condamnat la puşcărie nu ar trebui să candideze!”, crede bătrânul. O femeie ce ţine un copil în mână aşteaptă un microbuz pentru navetă. „Dacă dvs spuneţi
că fiul meu va avea un viitor, atunci eu merg la vot”. „Oamenii sunt debusolaţi. După ce au votat masiv la locale USL, au venit prea repede uşoare dezamăgiri. Prevăd că la actualele parlamentare iar vor lipsi masiv de la vot”, a spus înv. Gheorghe Sadagurschi.
O femeie tânără, însoţită de trei copii, unul în spinarea altuia, trece pe sub banner-ul imaculat al actualului deputat şI candidat pentru parlamentare Neculai Rebenciuc, un om putred de bogat, la fel ca şi fostul primar al comunei Flămânzi, pe care orăşenii săi l-au pedepsit, dar prea târziu. „Suntem o familie tânără. Nici eu, nici soţul nu aveam posibilitate să ne găsim un serviciu aici. Investitorii lipsesc cu desăvârşire. Fabrica de textile a fost pusă la pământ. Noi cu ce ne creştem copiiiĂ Asta ar trebui să facă viitorii parlamentari!”, spune femeia (foto).
Pe şoseaua principală, din două în două case găseşti câte un bar. La unul din ele îl întânesc pe tânărul Gabi. „Habar n-am că a început campania. Nu cunosc pe niciunul. Vrem locuri de muncă, însă eu nu am probleme pentru că lucrez la domnul viceprimar Dumitru Micuţaru”.
Au plecat investitorii, a dispărut spiritul războinic al flămânzenilor
La Primărie întâlnesc o octogenară ce a venit să ceară sprijin Primarului pentru că i s-a înfundat fântâna. „Există o latentă lipsă de interes. Fiecare aşteaptă să fie tras de mânecă”, spune consilierul personal „independent” al primarului PNL Dan Oloieru. De la el am aflat că de aproape cinci ani numărul „flămânzilor” ce primesc ajutoare băneşti a scăzut de la 400 la sub 100. „Postul local de televiziune prin cablu are acoperire în toate localităţile comunei. Aparţine fostului primar, actualul preşedinte PDL Constantin Pitorac. Deja a dus o campanie de discreditare a lui Gireadă (reprezentantul USL – n. red.) de săptămâni bune. Are angajat un ziarist care face materiale, sunt şi preluări din presa locală botoşăneană, sunt reflectate activităţi de la toate instituţiile statului. Dar, evident, ţine partea PDL-ului. Însă oricum nu mai poţi păcali omul cu cablul. El îl simte, îl pipăie pe politicianul care ajunge aici”. La Flămânzi, actualul Consiliu Local e format din 12 consilieri USL şi cinci PDL. Pentru parlamentare „felia” voturilor se tranşează prin liderii de opinie locali.
Oraşul Flămânzi rămâne unul controverat, fără transport local, însă cu o societate de transport interjudeţeană. Cu apă curentă de la Botoşani şi canalizare, dar fără staţie de epurare. Cu conductă de gaz trasă dar, fără a începe racordarea locuinţelor. Proiectele sunt în derulare, aproape de faza finală. Cu zeci de familii sărace, ce au, fiecare, mai mult de zece copii. Cu oameni care se ocupă în special cu agricultura şi prelucrarea lemnului. Cu investitorii străini fugiţi - a fost un proiect pentru două staţii de energie eoliană, dar a fost abandonat. Cu o fabrică de case de lemn care a fost extrem de profitabilă, dar a fost închisă anul acesta. Cu două gatere, două mori. Şi un cimitir. Cu oameni bătăuşi, însetaţi de dreptate, mari cuţitari pe vremuri, acum nişte mieluşei ce fac de râs răscoala de la 1907.
