Bezna coboara, invaluie si, ca o catea in calduri, isi incearca nurii in fata fitecui. Prostituate, drogati cu seringa si pesti. Pe C.A. Rosetti, Mihai Bravu, Vacaresti, ce sa mai... in toate cartierele din Bucuresti.
Machiate de parca ar avea o fusta tiganeasca imprimata pe fata, cu un zambet apretat si cu tigara-n gura, femeile se misca de aici si pana acolo si de acolo pana aici, ca la sotron. Sunt doua. Masina Jandarmeriei incetineste, opreste langa ele, roscata sloboade cuvinte urate, de haimana, capitanul, grav si cu o atitudine asortata vestimentatiei, arunca priviri piezise trotuarului. "Prostitutia este prost combatuta in tara. Undeva se rupe filmul, la judecatorie se termina totul", rosteste el in chip de concluzie, in timp ce coboara din duba. Prevede fara prea mare greutate cum va sa mearga treaba: le va intreba daca si-au luat amenda in seara asta, le va intocmi una daca nu, va pleca daca da. Si abordeaza roscata. O fata cu chip placid si rece, aidoma frigului de afara, care, imprevizibila ca un stranut, incepe sa se exprime coerent, cu neologisme. "Nu-mi place sa fiu considerata scursura societatii, ma protejez, o fac in hotel, nu in boscheti, e problema mea ce fac noaptea", mi se destainuie, in vreme ce-si doseste neglijent amenda in geanta. Dupa spusele jandarmilor, e una dintre cele versate. Are 22 de ani, e studenta la Psihologie, "la Spiru", si sta sa nasca. "Cred ca au peste 300 de amenzi luate si neplatite. N-au cum sa se fereasca de noi, daca se pitesc de noi, se pitesc si de clienti. Dar fac contestatie la judecatorie, dovedesc ca n-au serviciuâ, ca n-au de unde plati, si cu asta basta", adauga capitanul ganditor, in dorinta de a pune degetul pe rana problemei. Si plecam. In urma, femeile se carabanesc docile la munca, iar masina, vizibila ca un paduche pe cararile unui par argintat, inainteaza greoi in noapte. "In centru, sunt cele imbracate mai acatarii si cu ceva pretentii, dar sa le vedeti pe cele de la periferie...", ma avertizeaza jandarmul.
 |
CE ANOST! Jandarmi la post, dand amenzi fara rost |
LUICA. E singura. Firava, ca un pui de avicola din perioada comunista, cu ochi de caprioara si o banderola trasa peste urechi, Nina, caci asa o striga "prietenii", traverseaza cu pasi marunti si repezi strada. Se apropie. I se cer datele, se executa. I se cere sa povesteasca putin despre ea, se executa. Are saptispe ani, nu, nu-i din Bucuresti, face naveta in fiecare seara din Calarasi, la trei din noapte are tren, parintii n-au habar cu ce se ocupa, dar taicaâsu o striga "curvo, pleaca din
casa mea!", ea, da, asa face⦠se executa. Acum doua zile, trei barbati au dus-o pe camp, au batut-o si au abandonat-o acolo, da, stie locul, nu, nu stie ca ar putea sa-i denunte politiei, nu, nu-i e frig, nici macar "gerul ala mare" n-a impiedicat-o sa iasa in strada. "Aaaah!", adauga. E Varsator, maine-i ziua ei. Si tace. Apoi pleaca, bezna o inghite, si, ca o catea in calduri, musca din ea sub ochii fitecui. Prostituate, drogati cu seringa si pesti. Si Nina printre ei, crescand in Bucuresti.
DRISTOR. "Avem aranjament cu farmacistele. Cand apar noaptea si vin sa-si cumpere seringi si apa distilata, ne suna si ne anunta imediat", imi marturiseste jandarmul in dorinta de a-mi raspunde nelamuririlor cu privire la modul de prindere a consumatorilor de droguri. Dupa atatia ani de
teren, recunoaste dealerii dintr-o mare de oameni, au ochii sticlosi, expresie aparte a fetei, asa cum buzele se stramba la paharul ciobit, tot asa si el se smochineste cand ii vede. Dar asta ii este meseria, cu "de-ai ca ei" are de-a face jandarmul si, nevoind sa intre in rolul unui factotum, adauga: "In Ferentexas e cel mai mare trafic de droguri, insa nu-i zona mea de acoperire, ca sa pot spune mai multe". Masina o coteste pe niste scurtaturi, povarnisuri, vai, toata harta reliefata tridimensional o simtim sub roti - drumurile noastre toate! - si ajungem la locul cu pricina. Sunt sulimeniti bine, au privire fioroasa pentru noi, blazata insa in fata jandarmilor, ce mai incolo si-ncoace: baieti de cartier, cu vechime in ale heroinei. "I-am perchizitionat, au doar niste cutite la ei, doua seringi si apa distilata, nu insa si marfa... Nu putem decat sa-i amendam pentru detinere de arme albe", se sfatuiesc jandarmii intre ei. Cu o uitatura mai dura decat propriile brate, cei doi asteapta plictisiti, dar totodata cu reactii zabrelite randuirea penalizarilor. Ciudata asociere: "Unu-i fiuâ unuia care are tot felul de firme, bani, iar celalalt a fost la casa de copii. Ii recunosc dupa figura", imi sopteste un coleg de-al lui Louis de Fun"s. Cu ploile stricate, cei doi narcomani se indeparteaza, se pierd in noapte. Si dusi sunt!
 |
"FLORI DE MUCEGAI". Nina sau preacurvia inocentei |
VACARESTI. E noapte, somnolenta survine, cafeaua, ca un radar, aminteste de limitele putintei. Poposim. "Vacarestiul e celebru. Nu e seara sa nu vad femeile la locul lor. Si-n Piata Sudului, si-n Constantin Brancoveanu, si-n Mihai Bravu... e la fel. Noi le facem dosar penal cand putem, adica atunci cand le prindem in flagrant. Si, da, se intampla destul de des. Joia vad cate o masina de salvare cu asistenti care le vaccineaza gratuit contra hepatitei B, A. Le mai dau si prezervative... dar nu dupa nevoi!", imi povesteste jandarmul, zambind in coltul gurii, cu cafeaua la pahar de plastic in mana, adulmecandu-o. In fapt, daca sta bine sa se gandeasca, sunt trei mari si late infractiunile de care se izbeste: prostitutia, consumul de droguri si comercializarea produselor piratate. "Nu mai departe de ieri", a prins un pusti cu 360 de CD-uri si DVD-uri contrafacute. Cu pestii insa e mai greu. Sunt "o gramada", misuna, impanzesc tot orasul, dar nu-si recunosc fapta si n-are ce le face. Cat despre femeile de strada, el, unul, nu le invinovateste cu nimic. Daca n-ar fi clienti, n-ar fi nici ele... Dar asta-i o alta poveste!
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
