Romania de carton

La capitolul destinat administratiei publice, recentul raport de monitorizare al Comisiei Europene arata incompetenta edililor romani, care pateaza filele calendarului de integrare. Un exemplu este si ce se intampla in "Orasul de carton"din inima Vaii Jiului. Se inalta in vazul lumii, la intersectia fondurilor europene.

Dupa municipiul Petrosani, judetul Hunedoara, se intinde o frantura din "cealalta Romanie". Rupta de avantul european, amortita si arhaica. Pe unul din malurile Jiului de Vest, ochiul cuprinde cateva pavilioane intinse asemenea unor cabane montane. Pe fundal vegheaza schelele inalte si instalatiile greoaie din fier ale unei preparatii industriale socialiste. Iar ceea ce de la distanta se ridica piezis ca niste cabane impunatoare de la doi pasi inspira un aspect de locuinte sociale, cu iz muncitoresc. Trei pavilioane cu etaj si acoperisuri din azbest. "Orasul de carton".

Scari de bloc fac intrarea in cele trei cladiri. Intreaga asezare este presarata cu gradini intarcate de zabrele si araci inalti, ce adapostesc buruieni si cateva rasaduri. Cotete captusite cu scanduri inegale si bucati de carton. Un copil isi cauta de joaca printre aceste darapanaturi, in lipsa porcilor, care scormonesc pamantul din imprejurimi. Rufarii saracacioase stau intinse la uscat pe sfori sau pe garduri. Oamenii misuna printre ele cu lighene, galeti sau cu copii in brate. Dau de mancare la porci, deretica prin gospodarie sau se opresc sa mai schimbe o vorba. Vorbesc tare, aproape ca se cearta. Cativa copii au incins, zgomotosi, o partida de lapte gros langa ruinele incarcate de gunoaie a ceea ce pare sa fi fost un alt pavilion. Cu fetele manjite de noroi, maini muncite si haine sumare, pline de funingine, se strang in fata aparatului de fotografiat.

SUB CARTOANE. Locuitorii pavilioanelor sunt oameni retrasi. Se opresc pentru o clipa, te masoara din ochi, apoi se intorc la treaba lor. Ochi obositi, fara expresie, chipuri aspre. Arunca priviri banuitoare, jenati de prezenta strainilor. Totusi, un barbat in varsta se apropie indraznet si isi varsa oful. "Sunt scriitor". Si pensionar de la mina. A strans o colectie de povesti pentru copii, pe care nu vrea nimeni sa i le publice. Un alt locatar, deranjat de zgomot, iese la geam si ne curma discutia: "E bine aici, la cartoane. Lasati-ne in pace!".

Singurul care nu se sfieste sa vorbeasca despre viata dintre pavilioane este Marian. La 21 de ani, nu ii este frica de nimeni. Urcam la el in casa. Scara, ca in orice bloc, are paliere cu apartamente. Cu una sau doua camere. Fire de curent se intind pe pereti, neizolate. Perechi de incaltari in locul presurilor si o sumedenie de voci in spatele usilor.

DE FRIG. Copiii se incalzesc si se joaca la foc

Firele electrice impanzesc si locuinta lui Marian. Pornesc de la un contor subred, fara carcasa. Tanarul spune ca oamenii si-au pus cu mainile lor sigurante si au improvizat legaturi la reteaua de curent. La baie, un furtun gros, alimentat de la un robinet, serveste drept mecanism de tras apa. O incapere stramta este si bucatarie, si camara, unde nevasta lui Marian gateste pe un resou de piatra. Peretii, spune tanarul, sunt dintr-un placaj de lemn gros de 1,5 cm. Au o umplutura modesta, din vata de sticla, peste care sunt batute scanduri, la locuintele de la etaj. Adunate, nu au mai mult de 10 cm grosime. Parterul pavilioanelor are la baza boltari de beton, iar peretii camerelor sunt din aceleasi placaje, pe care locuitorii le numesc "cartoane".

MIRAJUL CARBUNELUI. Marian a venit in Vale prin ’94. Din Comanesti, judetul Bacau, unde tatal sau ingrosase randul somerilor. Rudele din Valea Jiului i-au indemnat: "Hai la mina, ca la mina-i bine. Se lucreaza, se plateste!". Asa a ajuns el la "cartoane", pe atunci asezare destinata minerilor, administrata de Exploatarea "Aninoasa". Mergea la scoala, iar tatal sau lucra in mina. Din cele patru cladiri, doar doua erau locuite. "Mina se ocupa bine, bine de ele pentru ca aveau angajati aici." Exista un sistem de paza si o doamna administrator cu un birou intr-una dintre cladiri. "Pana in ’97, toate au mers bine si frumos." Curatenie si dotari ca la tot omul: centrala termica, calorifere, apa calda, apa rece, curent. In vara lui ’96, toate cele patru cladiri se aflau in stare buna si erau locuite. Au venit insa disponibilizarile din 1997. Cele 12 milioane de lei compensatorii, la valoarea de atunci, i-au intors pe fostii mineri care de unde a plecat. "In octombrie era gol-pusca aici. Daca mai erau sase familii. Era totul cum au lasat ei. Toate bune si frumoase."

ADMINISTRATIE NOUA. Dupa disponibilizare, multi dintre cei ramasi in pavilioane nu aveau locuri de munca. Banii de la mina s-au terminat repede, iar oamenii au fost luati sub protectie sociala de Primaria Aninoasa. Cu un nou administrator pe care "nu-l interesa de nimic", se revolta Marian. "Cine dracu’ se mai ocupa de cinci-sase familii de-aici?"Asa a inceput goana dupa fier vechi, in floare si astazi. Oamenii "cartoanelor" au vandut tot ce putea fi valorizat din locuintele lasate de izbeliste. "O ghiveta, un veceu, o instalatie. Hai sa le vindem, ca suntem capitalisti." Sapau dupa fier vechi pe fostele terenuri industriale, apoi au inceput sa-l fure de pe pamanturile particularilor.

VIATA DE GHENA. Oamenii convietuiesc cu gunoaiele si apa de canal

Acum, 59 de familii ocupa cele trei cladiri ramase in picioare ca locuinte sociale. Au contracte cu primaria, pe cateva zeci de mii de lei. Multi nu au venituri stabile. Un kilogram de fier vechi se vinde cu 4.100 de lei, iar unii mai prind cate o sansa de cateva zile pe la vreun particular. Ridica o fundatie, pun un termopan, zugravesc un perete. Sunt negutatori de haine vechi, bureti si fructe de padure pe perioada verii, iar iarna traiesc dintr-o datorie in alta. "Castigi doar cat sa mananci in ziua respectiva. Deci de pe-o zi pe alta supravietuim."

Nu mai au caldura de ani buni. Majoritatea se incalzesc de la resouri, plite sau cuptoare, dar nu platesc curentul. Astfel, resourile merg fara intrerupere pe timp de iarna, cand "ingheata apa in cani si uleiul in sticle" in casele cu peretii de 10 cm. Copiii se mai strang pe digul Jiului, iau cateva roti de tractor si "sa vezi ce foc de tabara iese"!

Oamenii au apa potabila de la reteaua orasului Aninoasa. O incalzesc pe aceleasi resouri sau plite. Unii nu au scurgeri in case si sunt nevoiti sa scoata apa cu lighenele si sa isi faca nevoile in natura. Canalizarea are un circuit inchis si refuleaza des. Vidanjele vin rar si nu curata integral canalele. Pamantul dintre "cartoane" este tot timpul inundat si urat mirositor. O fasie lunga, in care apa balteste printre manunchiurile de iarba murdara si crengi uscate. O veritabila mlastina care impotmoleste pungi, borcane si sticle de plastic. Nici urma de tomberon. O parte din deseuri este imprastiata pe marginea drumului. Restul zace printre ruinele de beton ale pavilionului daramat si se intinde pana pe portiunea cu iarba din spatele asezarii. Haine mucegaite, plase, sticle arse, moloz, intr-un maldar pana la genunchi. "Abia se ocupa cineva, o data la o jumatate de an, si il ia pe ala din fata (n.r. - cel de pe marginea drumului)." Marian se plange ca nu are nimeni initiativa. "Iesi in fata si vezi gunoiul. Deci, pur si simplu, nu ai cum sa ai un copil sanatos."

SOLUTII

Din cele 59 de familii din pavilioane, 15 primesc ajutor social de la Primaria Aninoasa. Fix 880.000 de lei pe membru de familie. Se scad alocatiile copiilor, de 210.000 lei. Restul sunt pensionarii sau cei cu locuri stabile de munca, unele dintre ele oferite de so-cietatile care administreaza orasul Aninoasa, potrivit viceprimarului Olivia David. Ajutoarele vin in schimbul unui numar de zile prestate in folosul comunitatii. Fiecare membru al familiei trecut de 16 ani e obligat sa iasa la munca intre cinci si noua zile pe luna, de trei ori pe saptamana, opt ore pe zi. Curentul este asigurat integral, iar familiile cu ajutor social au 3 metri cubi de apa gratuit. La Directia Urbanism se afla si un proiect pentru constructia a trei blocuri de locuinte sociale, cu 60 de apartamente, destinate locuitorilor din pavilioane. Asteapta fonduri de la Consiliul Judetean.