Să ţii şase mii de ani în palmă!

O broască ţestoasă şchioapă, coarne de cerb, săgeţi din silex, câteva căsuţe din ceramică, un colier din scoici şi os, mici boluri cenuşii sau roşcate, pictate sau cu "ciupituri" în carnea lutului. Sunt câteva dintre bogăţiile descoperite în ultima vreme de arheologi la Vităneşti - Teleorman.

În lunca Teleormanului, la Vităneşti, pământul scoate la iveală poveşti de pe vremea când Europa de acum abia se dădea în leagăn. În 1993, arheologul Radian Andreescu descoperea în apropierea râului Teleorman un tell - o ridicătură de pământ în mijlocul câmpului. Au început săpăturile. Au văzut din nou lumina soarelui obiecte acoperite cu straturi şi straturi de lut de-a lungul a şase mii de ani.

Multe dintre ele s-au pierdut în brazda sfâşiată şi întoarsă de plug. După restituirea pământurilor, din anii '90, localnicii au arat terenurile din preajmă, inclusiv colina neobişnuită, chiar dacă pe ea nu creştea, firesc, mare lucru. După ce arheologul Radian Andreescu a descoperit tell-ul, localnicii au renunţat cu greu la bucata de pământ. Zona a primit într-un final protecţie legală şi săpăturile arheologice se pot desfăşura în linişte. Nu era un singur tell. În apropiere se afla o altă aşezare mai mică, neexplorată prea mult până în prezent. Iar ceva mai jos, la Măgura, altul, acolo fiind descoperit cel mai vechi vas de ceramică de pe teritoriul României. Cea mai veche civilizaţie din Europa a existat şi s-a dezvoltat şi aici, la Vităneşti.

Cum trăiau oamenii în urmă cu atâtea mii de ani? Cum îşi organizau ei viaţa? Pe măsură ce săpăturile arheologice înaintează se conturează o lume fascinantă. Am păşit pe şantierul arheologic de la Vităneşti unde, cu "ochii în patru", ne-am alăturat cercetătorilor şi echipelor de exploratori. Universul care avea să ni se descopere era dincolo de orice închipuire, iar emoţiile, pe măsură!

Ţineam în palmă opt mii de ani! O bucată cenuşie de lut, din care se iveau două liniuţe de ochi, un nas foarte bine reprezentat, urechile şi gura, la fel de bine definite, în care fuseseră făcute multe găurele, pentru cercei. Un bulgăraş de lut, modelat acum câteva milenii. Am primit figurina în palmă, am fost primii oameni care am simţit-o şi am mângâiat-o după atâta vreme. Păstra răceala şi umezeala pământului, dar pe noi ne treceau toţi fiorii unei bucurii pe care nu o poţi descrie ci doar simţi trăind astfel de clipe.

Ştiam că nu este o "descoperire epocală", în siturile care ţin de Cultura Gumelniţa s-au găsit multe asemenea figurine şi încă multe altele, uneori chiar aur, obiecte din cupru, din os, din piatră. Dar pentru noi, figurina din lut de la Vităneşti - Teleorman a avut, măcar pentru câteva secunde, însemnătatea egală cu cea a descoperirii unei mumii din Valea Regilor - Egipt. Eşti bulversat, tremuri de emoţie, te simţi important, dar în acelaşi timp, redus la aproape nimic de ceea ce ai găsit. A fost o zi norocoasă pentru noi, arheologii de ocazie. Am găsit cu mâinile noastre bucăţi de silex, o plăcuţă din os, un vârf de săgeată.

"Aici, la Vităneşti, săpăm de 17 ani, nu am terminat primul nivel, adică ultimul strat, ultima locuire, spune doctor Radian Andreescu, de la Muzeul Naţional de Istorie a României. Dacă vom continua în ritmul actual, situl va fi cercetat în totalitate cam într-o sută de ani!" Înţelegi că banii nu prea ajung la cercetători. Chiar dacă acum, multe dintre cele descoperite de ei în această epocă a Preistoriei se plimbă prin lume - Olten (Austria), New York, Oxford, şi România se laudă cu ele.

La Vităneşti este un sit bogat. Nu înseamnă că aurul stă gata să fie scos la lumină! Nu! Este un sit bogat în ceramică, în obiecte din silex - vârfuri de săgeţi, cuţite, figurine din lut, cele mai multe sunt fragmente. De altfel, se presupune că pe toată Valea Teleormanului există astfel de locuri. Oamenii de acum opt mii de ani, normal, se aşezau pe lângă ape (e aproape un pleonasm). Trăiau din pescuit - s-au descoperit cârlige de undiţă, vânau, culegeau fructele din pădure, consumau cantităţi impresionante de scoici, descoperiseră că grâul poate fi semănat pentru a obţine o recoltă mai bogată.

Săpăturile arheologice demonstrează că în urmă cu opt mii de ani - ceea ce se cheamă Epoca de Piatră sau neolitic şi eneolitic - omul nu era deloc atât de sălbatic precum este prezentat în diferite documentare. Omul de atunci experimenta fel de fel de lucruri. "Atunci s-a inventat totul", spune zâmbind doctor Radian Andreescu. Chiar dacă vorbim de Epoca Pietrei, poate e impropriu să ne gândim la un astfel de primitivism pentru că în aceste momente au fost puse bazele pentru prelucrarea metalelor, iar obiecte asemănătoare cu cele pe care le utilizăm şi noi astăzi erau realizate într-o formă care impresionează.

Silexul a fost marea descoperire, din această rocă foarte dură şi-au făcut unelte pentru casă, arme de vânătoare şi de luptă. Ţeseau, şi asta e dovedit de greutăţile pentru război descoperite în toate aşezările, dar şi de straiele reprezentate pe statuetele găsite din belşug în aceste situri, care, impresionant, poartă veşminte care te duc cu gândul la ilic sau la fel de fel de ţesături ţărăneşti. Au fost descoperite obiecte confecţionate din os, cu vârf ascuţit prevăzute cu un orificiu la un capăt, ceea ce te poartă cu gândul la acul de cusut. Creşteau oi şi capre. Locuiau în case făcute din lemn şi lut. În casă aveau vatra, făcută din lut ars, ne completează imaginea Katia Moldoveanu, specialistă în locuirea "preistoricilor".

Ustensilele de bucătărie, vesela erau foarte variate. Totul din lut ars. De la polonice la vase cât un degetar până la vase foarte mari, folosite la depozitarea alimentelor, a grânelor. Le plăcea să se împodobească. Aveau ace de păr, brăţări, coliere, cercei. Frumosul le era prieten. "Unii erau meşteri, unii însă erau artişti", ne spune domnul Andreescu. Anumite vase sunt lucrate atât de îngrijit. Aceşti oameni au venit de undeva din Orient, şi s-au aşezat, de exemplu aici, la Vităneşti, în lunca Teleormanului, pe o ridicătură, fiind înconjuraţi de păduri şi de ape. Era ca o cetate cu ziduri naturale. Nu se ştie cum erau organizaţi. Cu siguranţă, însă, trebuia să fie cineva şeful, cineva care să-i îndrume, să-i certe, să-i apere, să-i conducă.

Nu se ştie clar cui se rugau. Dar este clar că aveau o viaţă spirituală foarte bogată, dovedită de obiectele de ceramică şi figurinele din ceramică şi din corn, impresionant de frumos împodobite. Pe lângă vasele obişnuite într-o gospodărie există şi ceramica cea bună, de împodobit casa, multe figurine care reprezintă animale - oi, urşi, vulpi, porci, broaşte ţestoase şi aşa mai departe. Poate erau jucării, unele dintre ele având bobiţe de lut în interior, ca o "zdrăngănitoare" din zilele noastre.

Deşi deveniseră populaţii stabile, nu mai migrau, oamenii din ceea ce noi am denumit astăzi Culturile Gumelniţa, Cucuteni, Vădastra, Turdaş, Hamangia aveau legături comerciale, care duceau până prin Bulgaria, Ucraina sau Ungaria de astăzi.

Multe dintre artefactele Culturii Gumelniţa sunt depozitate la Muzeul din Alexandria, acolo unde le îngrijeşte şi le pregăteşte pentru expoziţii în ţară şi peste hotare arheologul Mirea Pavel. Stau cuminţi şi aşteaptă ziua când vor ieşi din nou la lumină să bucure privirea şi să primească un zâmbet de dragoste din partea "supercivilizaţilor" de astăzi.