Să trăiţi bine! Doar magazinele second-hand mai ţin în viaţă vestita urare a preşedintelui Băsescu

Cu gandul ca si Pelinel sau Lesko bat in draci sh-urile, abordez dezinvolt buticul tixit de hainaraie din Aleea Lunguletu. Pun ochii inca de la in­trare pe-o jacheta senzationala Doc­ker’s facuta in Sudan. Ai naibii su­danezi, n-ai zice! Sta pe mine ca pe umeras, ehee, dar cate safariuri a va­zut! Cu niste jeans ockers croiti in Tu­nis, dibuitii la sh-ul bulgarilor de pe Mi­hai Bravu, il fac pulbere pe Trai­s­tariu, care se imbraca si el de la sh.

Am pus mana si pe-o fustita, sa-i pi­pai materialul. Se poarta inul. O doamna blonda, cu luminite intelectuale in priviri, imi sopteste complice: "Pentru sotie va vand un pont, incercati pe Mihalache, la doi pasi de cimi­tir, au niste chestii arabesti delicioase, scli­p­ciuri autentice".

Doamna blonda rascolea ume­ra­sele conform unei tehnici indelung exersate la second hand. Aduna tot ce-i placea la prima vedere, ca sa nu i le umfle concurenta, apoi le de­pu­nea intr-un colt, cum fac dulaii cu oa­sele la care au de lucru, iar la sfarsit le tria. Dintr-un maldar de vreo unspe piese a plecat triumfatoare cu un tricou incapator Calvin Klein: "Mi se muleaza perfect...".

Poale incapatoare de tiganca
Exista cateva obiceiuri generale care se manifesta si la second hand. Se fura. Cand au aparut sh-urile la Bucuresti, tigancile furau de le snopeau pe vanzatoare. Erau magazine in care, inca de la intrare, te lovea un afis: "Atentie la buzunare! In incinta se fura". Nu reiesea clar cine te fura, pa­tronul sau partenerii de cum­pa­ra­turi. Apoi am vazut. O tiganca cu poa­le de poale taia cu dexteritate nas­tu­rii ce cadeau in poalele celei din spa­te. Asa sunt facute poalele astea, sa imbine placutul cu utilul. Va rea­min­titi intalnirea perechii pre­zi­den­ti­a­le cu familia lui Bercea Mondialu. Scli­peau in soare poalele femeilor. Erau poale de protocol. Poalele de ca­re vorbesc sunt doar utile, aspira, obiectele care le trec prin preaj­ma dis­par. Au o capacitate de absorbtie mai mare ca a pompelor de la Aversa.

Intr-unul din cele doua magazine second hand de la gara, o tiganca a intrat cu mustaciosul ei, l-a lasat pe ala la usa sa pazeasca un ciaun, iar ea s-a dus tinta la o geaca misto foc din piele de caprioara. Cu privirea vultureasca scanase toate rafturile in doua minute. A prins geaca in cioc si s-a dus in fundul magazinului, vezi Doamne, la oglinda. Apoi a parasit lo­ca­tia cu mainile goale dar cu poa­lele dol­dora, si-a recuperat prostul de la usa si au taiat-o. Poalele si-au facut da­to­ria. Putea sa bage acolo un raft in­treg. De aia bulgarii de la SHMania au un personal competent, cu alura de badigarzi.

Dior-ul nu se da la kilogram
Unele sh-uri vand la bucata, al­te­le, la kilogram. Trebuie sa-ti faci bi­ne socoteala ce poti lua la cati bani ai. Pre­tul variaza. In ziua aceea, era 39 de roni, cat doua chile de telemea bul­ga­reasca. Intra vreo trei bluzite, ce­va tricoase, o camasa, sutiene... Pan­talonii atarna mai greu. Mai ni­meni nu cumpara haine grele vara. Sa­co­urile de stofa zac. Zac si fiindca au culori de inmormantare. Cum zi­ceam, se poarta inul. Prespalat, pa­ra­s­palat. Nasturii autentici sunt cei care au brandul inscriptionat. Chestia asta le da un nu stiu ce.

Intre rafturi, prieteniile se leaga lesne. Un tip chel, cu ghiul, excesiv de spilcuit, binevoitor, m-a abordat sincer: "Prietene, cel mai super e ala de la Rosetti, farmacie, nu alta, marfa austriaca". Nu era de stat cu asta intre rafturi... Vanzarea la bucata e altceva. Mai sim­plu de ales intre marfa de sh, pe de-o parte, si marfa de la ma­gazinele "10-12 roni – orice produs", carparaie sin­te­tica, transpiri ca in conserva, fiindca n-au aerisire.

Concluzia: daca n-ai bani de Mi­lano si nici nu esti nevasta de Cocos, o rochita roz de la un Dior de sh te fa­ce fericita. Dior-ul nu se da la kilogram, ci la bucata.

Spiritul sh-ului
La Sf. Gheorghe, intr-o cladire ca­re­ia ii lipseste bulina de risc seismic, un sh cu marfa multa, buna si scum­pa. Peste preturile celorlalte sh-uri. Si nu tine negocierea. Eziti. Adevaratul fan sh e pus la incercare. "Vrei ieftin, du-te nenica (vorba bodigardului din Mi­ha­lache, unde m-a trimis blonda) la 10 lei". Asa e, dai un ban, dar ai valoare.

Sh-urile de top te fac sa ignori pre­turile de la miniprix si sa ocolesti ba­za­rul din Obor, de unde cumperi ief­tin chinezisme pe care le gasesti si mai ieftine chiar in China Town.
La sh democratia e deplina. Se in­tal­nesc un salariu mediu cu sca­pa­ta­tii care tin la blazon.
In spiritul sh-ului se mai regasesc in­telectualele cu gust si bucle ca Marylin Monroe, nevestele de romi expulzati, coafezele parasite de bar­bati... Uneori, si rafinatii cu drepturi de autor alergati de Ialomitianu... Pe scurt, o lume speciala, pentru connaisseurs.