Tabara indezirabililor, in mijlocul campului

In plin camp, undeva, in apropierea unui sat de la granita olandezo-germana, a fost ridicata o tabara pentru solicitantii de azil carora le-au fost respinse cererile de sedere in Olanda. Un semnal ca si aici politica in materie de imigratie se inaspreste.

Oamenii care sunt trimisi in baracile gri si rosii din apropierea satului Ter Apel sunt cei care nu au reusit sa paraseasca Olanda, intr-un termen de opt saptamani de la stabilirea planului de repatriere, de care se ocupa serviciile de imigrare.

Odata veniti in tabara de langa Ter Apel, ei vor avea la dispozitie alte opt pana la 12 saptamani, pentru a-si rezolva "plecarea voluntara", relateaza AFP. Primii oaspeti ai taberei sunt asteptati sa soseasca la jumatatea lunii august.

URMARITI ELECTRONIC. Zilnic, azilantii refuzati vor fi nevoiti sa atinga cu degetul o borna informatica, ce le va recunoaste amprenta digitala. In caz ca uita sau fug, politia va fi imediat alertata de iesirea lor din "vizorul" digital.

Apartamentele de langa Ter Apel pot gazdui opt persoane, familii sau celibatari. Paturile si dulapurile sunt din fier, saltelele plastifiate, confortul din dormitoare este unul spartan de-a dreptul. Nici in asa-zisele camere de zi nu e altfel: o masa cu scaune din plastic portocaliu si un televizor suspendat in perete sunt tot "mobilierul" de sufragerie pe care-l au la dispozitie imigrantii.

GRIJA PENTRU COPII. "Curtea interioara" a taberei este un scuar inconjurat de patru blocuri de baraci si cuprinde un loc de joaca pentru copii si mese de ping-pong. In octombrie, aici va fi deschisa o scoala, pentru a-i putea primi la studii pe copiii aflati in trecere prin "tabara refuzatilor".

Capacitatea de gazduire a acestui centru este de 300 de persoane, dar va urca la 400.

PERSUASIUNE. Dupa cum explica initiatorii sai, centrul are scopul de a-i forta pe solicitantii de azil refuzati sa-si dea seama ca revenirea in tara de origine este singura lor solutie. In caz de esec, solicitantii respinsi sunt retinuti de politie, dupa care sunt expulzati. Daca acest esec este independent de vointa lor, ei vor deveni eligibili pentru un permis de sejur.

POLITICA. Foarte doritor sa-si demonstreze fermitatea in privinta acordarii azilului si in materie de imigratie, Guvernul Olandei, care este unul de centru-dreapta, a lansat anul acesta un plan care prevede expulzarea, pana la sfarsitul lui 2007, a 26.000 de solicitanti de azil ale caror cereri au fost refuzate.

Cine sunt cei vizati de aceasta politica? Nimeni altii decat cei sositi in Olanda inainte de 1 aprilie 2001, data intrarii in vigoare a unei legi mai restrictive in materie de azil. Opinia publica si organizatiile de aparare a drepturilor omului s-au ridicat impotriva expulzarii unor persoane care traiesc, de exemplu, de peste cinci ani in Olanda, ba chiar si de zece, in asteptarea rezolvarii cererii lor.

RISCURI INERENTE. Organizatia Human Rights Watch s-a aratat ingrijorata pentru faptul ca somalezi sau afgani, cetateni ai unor state in care insecuritatea este cuvant de ordine inca, ar urma sa fie trimisi in tarile lor de origine, in baza acestei legislatii. In ciuda a numeroase manifestatii care solicitau o amnistie mai ampla, ministrul Imigratiei, Rita Verdonk, a ramas pe pozitii, neacordand decat 2.300 de permise de sedere si asta, unor cazuri apreciate drept disperate. Intre 1995 si 2000, Olanda a acordat azil unui numar de peste 97.000 de persoane.

GUVERNUL SE MANDRESTE. In opinia doamnei ministru, deschiderea centrului din apropiere de Ter Apel constituie un "triumf" in aplicarea politicii sale. Pentru ea, lucrurile sunt in alb si negru: "Aceste persoane au fost respinse in urma unei proceduri legale si corecte si acum trebuie sa plece". De altfel, doamna ministru este chiar optimista si doreste deschiderea a inca doua-trei centre similare, cu cate 400 de locuri fiecare. O sarcina deloc usoara, totusi. Mai multe municipalitati olandeze au refuzat deja, din varii motive, sa gazduiasca acest gen de "tabere".

MOMEALA IN EURO. Partea cea mai interesanta a noii politici olandeze de descurajare a imigratiei vine insa din alta sursa. Cea financiara. Pentru a-si duce la bun sfarsit planul de a trimite acasa 26.000 de solicitanti de azi pana la sfarsitul lui 2007, Guvernul olandez merge pana-ntr-acolo, incat propune o compensatie baneasca celor vizati. Iar sumele nu-s deloc rele, putand ajunge pana la 6.000 de euro de familie, in cazul unei decizii de plecare "de bunavoie".

DESTINATIE. Aceasta "prima de reintegrare" vizeaza acoperirea cheltuielilor de instalare in tara de origine si lansarea unei eventuale activitati acolo. Ea este de 2.300 de euro pentru un adult celibatar si de 6.000 de euro pentru o familie cu doua persoane, sume considerabil mai mari decat ajutoarele alocate anterior.

Ministrul Imigratiei a decis cresterea acestei sume in luna iunie, cand si-a dat seama ca acesta poate fi un mod atractiv de a-i incita pe solicitantii de azil sa paraseasca de bunavoie Olanda. Compensatiile nu vor fi alocate decat celor 26.000 de solicitanti de azil respinsi, sositi inainte de 1 aprilie 2001, sub incidenta fostei legi.

CU DOUA TAISURI. Intr-un interval de o luna, circa 150 de persoane au decis sa recurga la aceasta varianta, a declarat doamna ministru, la deschiderea primului centru de plecare pentru solicitantii de azil respinsi de la Ter Apel.

Ajutorul financiar nu este acordat decat in primele saptamani ale procedurilor de repatriere. Si totusi, oricat de atractiva este suma oferita drept compensatie, nimeni nu poate baga mana in foc ca solicitantii de azil "pe faras" sunt si gata de plecare. Este bine ca mecanismul exista, dar multe dintre aceste persoane au luat calea pribegiei nu din motive financiare. Ele si-au parasit casele, familiile si tarile din motive de insecuritate, iar perspectiva revenirii "acasa" nu are de ce sa le fericeasca. Acesta este si principalul contraargument al organizatiilor de ajutorare a refugiatilor, cum este cazul Vluchtelingenwerk, care-si va deschide cat de curand un birou la Ter Apel, si care nu sunt tocmai multumite de inasprirea politicii antiimigrationiste olandeze.