Targ - A fost pamantul care vorbeste

In zilele astea, in care dumneavoastra cititi asta, va spun ca de Targul de Ceramica din Horezu s-a ales amintirea. Si praful, daca vreti, daca e sa nu uitam ca nu exista numai praf-praf, exista si praf stelar. Ce, parca n-ar fi frumos, colo, un praf stelar.

Asta, fireste, pentru culegatorii de stele, pentru amatorii de specialitati, pentru cunoscatori. Culegator de stele poate fi, de pilda, cineva care vine la activitati de genul asta, nu neaparat ca sa nu-stiu-ce, ci ca sa-si spele si el ochii. Ca sa mai scoata capul prin lume. Mda, si.

Am nimerit si noi inainte cu o zi de inceperea targului. Asta o data. Plus ca o vreme cu crize hormonale. Asta inc-o data. Plus ca manele lingand depresiv cerescul cenusiu ah#33;. Plus ca altele. Nu-i nimic, sa fie primit#33; Uite-i, de pilda, pe primii artizani ai zonei. E vineri pe la pranz un pranz lancezitor si rece ca o ciorba defecta si oamenii astia stau pe langa niste chestii de ceramica facute cu manutele lor. Cele mai multe sunt unicate. Unicitatea e o indrazneala. A te decupla de la plicticozitatea unui discurs etern. Al aceluiasi etern discurs. Deci, cum ar veni, sa nu fii blazat.

Carte de identitate. Cenaclul artistic quot;"Sine Ceraquot;" din Ramnicu Valcea. Are in componenta in jur de 10-12 artizani care fac ceramica din placere, nu din altceva. In rest, au joburi, au de toate. Nicolae Ureche e profesor in cenaclul asta. Un artist. Ca sa zici asa, el e responsabilul pe probleme de arta al cenaclului. Teama de redundanta ma impiedica sa reiau subiectul, asa ca am sa ma rezum la a adauga faptul ca, la Targul de Ceramica de la Horezu, cenaclul a luat quot;"Premiul special al juriuluiquot;" pentru creativitate. Toate produsele cu care au venit din Valcea s-au vandut, ceea ce vasazica nimic alta decat ca au placut.

Bruno Ion Valerian. Mester popular. Are 30 de ani si face la oale de mult. Roata olarului si-a construit-o singur, dupa masura lui, ca el e mai inalt, deci trebuie ca roata sa fie bine pozitionata pentru picioare. Spune ca oalele lui ca si ale altora sunt mai apreciate de straini decat de romani. Secretul ceramicii il stie de la tata lui si nu-l spune nicicum nimanui. E o casta asta a olarilor. Cateodata ma gandesc ca masonii au mai putine secrete decat olarii. Nu te supara, Bruno, e de bine.