x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje Ţepuiţi cu copilul de mână

Ţepuiţi cu copilul de mână

de Sergiu Cora    |    23 Sep 2015   •   20:43
Ţepuiţi cu copilul de mână

Românii visează să-şi vadă odraslele la televizor sau în reclame, iar escrocii îşi freacă mâinile de bucurie. Angajaţi ai unor aşa-zise agenţii de modă, aceştia pescuiesc de pe stradă conaționali dornici de celebritate şi îi pun să plătească taxe peste taxe. Celebritatea se lasă aşteptată, iar în al 12-lea ceas, naivii îşi dau seama că au fost păcăliţi.

Despre escrocherie am aflat întâmplător, când am auzit un puşti de nici 14 ani vorbind cu mama lui despre cum le-au fost furaţi banii din buzunar, cu voia lor. Oamenii erau în staţia de autobuz de la Piaţa Obor şi se îndreptau supăraţi spre casă.

„Lasă, Vlăduţu’, că am pierdut noi mai mult, mamă, şi n-am murit...”

N-am putut rezista şi am intrat şi eu în discuţia celor doi. Am aflat repede despre cum au fost păcăliţi şi mai ales suma ce le-a fost scoasă din buzunar: 1.200 de lei. Cam cât leafa lunară unui vânzător de la un chioşc din colţ de stradă. Oamenii mi-au povestit cu lux de amănunte cum visul de vedetă şi nişte români ageri la minte i-au lăsat lefteri, aşa că m-am decis să dau chiar eu o fugă la adresa indicată de ei, pentru a mă convinge de escrocherie.

Nu departe de piaţa agroalimentară Obor, chiar în incinta magazinului cu acelaşi nume, funcţionează agenţia de modă minune. Cum nu eram însoţit de vreun copil, ca să fiu abordat de un angajat al agenţiei, m-am dus eu la ei, sub acoperirea unui părinte care a auzit că acolo pruncul lui se transformă în vedetă.

Chiar de la intrare, recepţionera, care s-a dovedit mai târziu a fi şi agent de modă, şi fotograf, m-a măsurat din cap până în picioare, cu o privire extrem de suspicioasă.

„Spuneţi că aveţi un copil?”
„Da!”
„Câţi ani are?”
„Cinci ani.”
„De unde aţi auzit de noi?”
„De la un prieten, care a fost şi el cu cel mic...”
Iar întrebările au curs mai ceva ca la un interogatoriu. De-abia după ce s-a convins duduia că nu vin cu gânduri necu­rate, a trecut la prezentarea ofertei.
„Trebuie în primul rând să vă facem un set de fotografii. Astea costă 80 de lei, că sunt profesionale şi... Apoi, trebuie să prezentăm pozele mai multor firme, aici o să trebuiască 200 de lei, e o taxă fixă...”
„Dar copilul când va ajunge la televizor?”
„A, staţi liniştit, vă sunăm noi... Trebuie să facem un contract, pe un an, trebuie să plătiţi 250 de euro, dar gândiţi-vă cât o să câştigaţi...”
M-am arătat interesat de ofertă şi mă pregăteam să plec, să aduc, chipurile, copilul la şedinţa foto. Înainte de a pleca, am mai pus totuşi o întrebare.
„Copilul când o să apară la televizor?”
„Apare, domnule, într-o săptămână după ce achitaţi toate taxele, e băgat sută la sută în reclamă.”

Era clar. Povestea mamei şi a fiului ei, pusă cap la cap cu cele spuse de angajaţii de la casa de modă, avea un singur rezultat: păcăleală. Am trecut pe la poliţie să văd ce spun ei despre afacerea cu vedete. Cei de acolo cunoşteau foarte bine situaţia şi mi-au mărturisit că au înregistrate sute de plângeri. Nu puteau face nimic, însă, din cauză că firma care se ocupa cu aşa ceva avea contracte, semnate, în orb, chiar de către părinţii păcăliţi, în care, printre clauze, era strecurată şi posibilitatea agenţiei de a încasa banii ceruţi şi de a nu-i contacta pe oameni chiar şi zece ani de zile. Evident, toţi cei păgubiţi, au citit această clauză de-abia după ce au semnat contractul şi au dat banii din buzunar.

×