Tinereţe fără bătrâneţe

O colecţie cu totul specială şi-a făcut apariţia pe piaţa audio-vizuală din România. Este vorba despre Colecţia Elisabeta Bostan, realizată de E-Media, care cuprinde şapte dintre filmele cunoscutei regizoare printre care "Mama", "Veronica", "Tinereţe fără bătrâneţe", "Saltimbancii", "Amintiri din copilărie", "Campioana" şi "Zâmbet de soare".

Elisabeta Bostan reprezintă de foarte multă vreme un nume bine cunoscut publicului românesc, dar şi din afara graniţelor ţării. Datorită filmelor sale ce s-au axat în special pe poveşti cu şi pentru copii, s-a apropiat mai mult ca alţi regizori de sufletele noastre. Primul dintre filmele care fac subiectul acestei colecţii impresionante este "Amintiri din copilărie", 1965, poate unul dintre cele mai iubite filme ale Elisabetei Bostan căci reuneşte amintirile lui Ion Creangă despre "La cireşi", "La scădat", "Calul Bălan", "Pupăza din tei", "Bădiţa Vasile", "Cu pluguşorul" şi "Caprele Irinucăi".

Apoi, "Tinereţe fără bătrâneţe", 1969, care aduce pe marele ecran neputinţa omului de a dăinui etern, o durere veche de când lumea. Regizoarea nu a renunţat la tradiţionalism şi a lăsat fantezia să vorbească în cheia lirică a iluziei colorate, dând basmului un aer familiar cu eroi posibili. Făt-Frumos a fost Mircea Breazu, Frumoasa era Ana Szeles, Prinţul Negru - Ion Tugearu, care a semnat şi coregrafia, iar Moş Vreme a fost Emanoil Petruţ.

Ca mai toate filmele Elisabetei Bostan, coproducţia "Mama", 1977, pleacă de la un filon literar, basmul lui Ion Creangă "Capra cu trei iezi", care devine pretextul unui supermuzical, adresat tuturor vârstelor, un film în care au jucat Ludmila Gurcenko, Mihail Boiarski, George Mihăiţă, Florian Pittiş, Violeta Andrei, Paula Rădulescu, Vasile Mentzel, dar şi Lulu Mihăescu.

Un film despre viaţa destul de complicată, cu iluzii pierdute, văzută prin ochii unui adolescent, care visează să ajungă la Polul Nord şi nu are resurse pentru ca acest vis să devină realitate este "Saltimbancii", 1981. În centrul acţiunii este plasată familia Marcelloni, o familie cu vechi tradiţii în arena circului ambulant, rolurile principale fiind deţinute de Octavian Cotescu, Carmen Galin, Adrian Vâlcu şi Gina Patrichi.

Lumea adolescenţilor secolului al XX-lea a fost adusă pe ecrane într-un film-divertisment muzical, dezinvolt, cu umor, multă muzică şi dans, "Zâmbet de soare", 1987. Un grup de elevi frumoşi şi exuberanţi, în preajma Bacalaureatului, trece prin emoţii şi obligaţii stresante. Elevi şi profesori devin personaje de poveste, evident nu lipseşte Făt-Frumos - Tudor Petruţ, nici Ileana Cosânzeana - Bianca Brad, aici la prima apariţie pe marele ecran ce a făcut furori la acea vreme, împăraţi, un inorog, prinţi, o doică, fete de împărat, zmei şi câte şi mai câte.

"Campioana", 1989, este un film între sport şi spectacol. Un film despre vis şi sacrificiul realizării lui. Corina, o fetiţă de la ţară, visează să devină gimnastă şi campioană. Muncind fără odihnă, renunţă la bucuriile fireşti ale copilăriei, iar visul ei devine realitate. Ultimul, dar nu cel din urmă film din colecţie este "Veronica", 1973, poate cea mai frumoasă poveste apărută pe ecranele româneşti, un film special, cu actori speciali.

De la Lulu Mihăescu la Dem Rădulescu, Margareta Pâslaru, Angela Moldovan şi Florian Pittiş, cu toţii au dat viaţă unor personaje ce au încântat copilăria mai multor generaţii de-a lungul timpului. Ideal ar fi ca această Colecţie Elisabeta Bostan să nu lipsească din videoteca niciunui cinefil adevărat.

Există timp pentru a crea
Daca ar avea şansa să dea timpul înapoi ar lua-o de la capăt fără să schimbe nimic în viaţa sa. Ar munci la fel de mult. I-a plăcut întotdeauna să lucreze cu actorii şi cu copiii. "Nu aş face bilanţ pe un an, ci pe o durată mai lungă. Am mai multe gânduri în momentul de faţă. Este important ca spectatorii să dorească să revadă filmele tale şi astfel simţi că ai făcut ceva ce continuă şi dincolo de tine.

După părerea mea, încercările noastre de a delimita şi de a clasa cine este cel mai frumos şi cel mai viteaz în film este o mare copilărie. Lasă timpul să vorbească, creează, fă multe filme, astfel încât să ai un palmares cât mai bogat şi apoi lasă spectatorii să decidă dacă eşti sau nu important. Dacă eşti important vei rămâne, dacă nu, se aşterne o pulbere, o uitare, rămâi undeva în arhivă şi se va vorbi mai puţin despre tine", spunea cunoscuta regizoare într-un interviu acordat Jurnalului Naţional.

"M-am ferit întotdeauna să fac filme asemănătoare între ele. De fiecare dată am găsit o altă modalitate, o altă cale. Este mare lucru pentru un artist să intre într-o sală de cinema, unde nu este ştiut de nimeni, să fie întuneric şi să aibă o sală superbă, plină, o conexiune cu filmul extraordinară. Tu ca persoană nici nu mai exişti. Există doar acel timp în care ai creat şi care fericeşte lumea din sală. Este un lucru teribil", mai spunea cunoscuta regizoare Elisabeta Bostan.

VULPEA CEA MLĂDIE
"Apariţia Vulpii era grozavă!", spunea regretata actriţă Vasilica Tastaman într-un interviu acordat Ioanei Bogdan în 1993 despre rolul său din "Veronica".
"Spectatorii m-au recunoscut numai după voce, pentru că machiajul, masca atât de complicată - şi reuşită în acelaşi timp - îmi acopereau complet faţa. Realizarea ei dura trei ore şi jumătate. Capul era foarte veridic, ca şi costumul şi coada cea stufoasă ieşită ţanţos din fusta elegantă... Fiecare filmare mă «costa» multă răbdare, sănătate şi energie. Mi se machiau ochii şi apoi mi se montau urechile, fruntea, dar cel mai greu era cu «boticul». Îl lipeau, de-o parte şi de alta a gurii, cu o soluţie anume, uneori nu din prima încercare. De fiecare dată uscau imediat lipitura cu foenul, senzaţie destul de neplăcută.

Uneori mă ustura pielea, chiar aveam dureri. Dar când totul era gata şi mă priveam în oglindă, abia aşteptam să «fiu» iar vulpea cea cochetă, hoaţă şi vicleană, care râvnea la răţişoara Veronicăi".