Trecut - Ramasitele Micului Paris

Cladiri construite cu zeci de ani in urma amintesc de o vreme in care Bucurestiul era in top. O plimbare pe Calea Victoriei se poate trans-forma intr-o calatorie in trecut.

INVATAMANT. Cladirii Universitatii i s-a mai adaugat un etaj

O plimbare pe Calea Victoriei se poate transforma intr-o calatorie in trecut. Trebuie doar sa ridici capul.

Micul Paris nu a disparut definitiv. In anii in care comunismul s-a aflat la putere, cladiri de o mare importanta arhitecturala au fost daramate pentru a face loc planurilor noilor generatii de arhitecti. Unele biserici au fost transformate in moloz, altele mai norocoase au fost mutate sau inconjurate de blocurile gri. Bucurestiul devenea neincapator pentru sufletele care se opreau in Gara de Nord in cautarea unui loc de munca. Pentru gazduirea acestora s-au creat cartiere intr-un timp ametitor de scurt. Proprietarii de cladiri, intelectualii de ieri, a trebuit sa asiste la prabusirea caminelor proprii. Protestele nu aveau nici un efect. Intimidarea functiona la maximum. Pentru cooperarea cu autoritatile, fostii proprietari ai somptuoaselor case si vile au fost rasplatiti cu apartamente cat o cutie de chibrituri.

LEGE. Palatul de Justitie, arhitect: A. Ballu, urmat de Ion Mincu

NU COMPLET. Nu tot ce a fost construit din ordinul regalitatii a fost daramat. Cateva zeci de cladiri le putem admira si astazi. Sunt marturii ca Bucurestiul a rivalizat la un moment cu marile capitale ale lumii. O perioada in care in magazinele de moda de pe Calea Victoriei puteai gasi toalete intocmai cu cele pariziene, cafenelele aveau programul dupa reguli vieneze, iar lanturile europene de negot isi aveau trimisii lor aici. Cladirea Palatului de Justitie este una din cele mai importante cladiri ale Bucurestiului. Edificiul este realizat la sfarsitul secolului trecut in perioada de avant economic de dupa cucerirea independentei, cand s-au realizat multe dintre monumentele de arhitectura ale Bucurestiului: cladirea CEC, Posta, Ateneul, Institutul de Medicina, Ministerul Agriculturii. Cladirea a fost conceputa de arhitectul francez A. Ballu in stilul neo-renasterii franceze. Lucrarile au inceput in anul 1890. Intre timp autorul proiectului a decedat, iar continuarea lucrarilor a fost preluata de Ion Mincu. Lucrarile de constructie au fost terminate in anul 1895, inaugurarea facandu-se in prezenta Regelui Carol I.

BAL. Palatul Cantacuzino, arhitect I. Berindey

PASTRARE. Palatul Cantacuzino a fost construit in primii ani ai secolului al XX-lea de arhitectul I. Berindey, intr-un stil ce imbina academismul francez cu amintiri ale rococo-ului si accente decorative de Art Nouveau. Palatul a apartinut lui Gr. Cantacuzino "Nababul", om politic conservator. Interiorul este decorat cu picturi monumentale realizate de G.D. Mirea, Costin Petrescu, Arthur Verona, Nicolae Isidor Vermont, precum si sculpturi realizate de Fr. Storck si Em. W. Becker. In anul 1956, Palatul Cantacuzino a devenit Muzeul Memorial "George Enescu".

Inaltarea Palatului Postelor, astazi Muzeul National de Istorie a Romaniei, a inceput in 1894, inaugurarea avand loc in anul 1900. Realizata dupa planurile arh. Al. Savulescu, cladirea este conceputa in stil neoclasic, avand o fatada principala cu trepte pe toata lungimea ei si cu un portic sustinut de 10 coloane dorice. Extremitatile, formate din doua volume proeminente, sunt inaltate si acoperite de cate o cupola. Posta centrala a orasului a functionat aici pana in 1970.

RELATII. Palatul Cercului Militar National, arhitect: Dimitrie Maimarolu

PETRECERE. Proiectantul principal al monumentalului Palat al Cercului Militar National a fost arhitectul Dimitrie Maimarolu, iar constructia cladirii a inceput in 1911 si s-a finalizat in 1923, lucrarile fiind intrerupte in anii primului razboi mondial. Palatul Cercului Militar National a fost ridicat pe locul fostei Manastiri Sarindar, pe un teren mlastinos si pe o fundatie realizata din piloni de stejar. Edificiul a fost construit in stil neoclasic eclectic. In cele zece sali mari se impletesc elemente de arhitectura clasica, cu detalii plastice de factura moderna si sunt impodobite cu stucaturi, basoreliefuri si elemente decorative.

DEPOZIT. Banca Agricola (1894), arhitectul elvetian Louis

LOCAS. Biserica Stavropoleos se afla in spatele fostului Palat al Postelor si a fost construita de calugarul grec Ioanichie. Coloanele de piatra, piedestalele, capitelurile, pridvorul cu balustrada incita ochiul prin mestesugul sculpturilor cu motive vegetale sau animale. Cutremurele de-a lungul anilor, dar mai ales "cel mare" din 1802 si apoi cel din 1838 ii provoaca mari stricaciuni, daramandu-i turla de deasupra naosului. Restaurarea incepe abia pe la 1900, sub conducerea arhitectului Ion Mincu. Finalizarea lucrarii o face un elev de-al sau, Alexandru Zagoritz.

"Bucurestiul a ajuns, ca prin proprie vitalitate, sa se impuna ca o Capitala unica asupra careia s’a revarsat grija atenta a unor mari oameni..." - N. Iorga - "Istoria Bucurestilor", 1939

MUZICA. Ateneul Roman, arhitectul francez Albert Galleron

Articol realizat cu sprijinul Serviciului Arhive Tehnice si de Inregistrare