x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Trista poveste a celei mai bune şcoli de “îmblânzit” copiii delincvenţi

6
Autor: Alina Turcitu 07 Mar 2013 - 20:50
Trista poveste a celei mai bune şcoli de “îmblânzit” copiii delincvenţi Karina Knapek
Vezi galeria foto


Cascadorul Szobi Czeh, între citostatice şi săracii de la Gladiator. Orfanii, gata de aruncat în stradă
“Vedeţi semnul ăsta din palmă? Aici m-a înjunghiat mama cu cuţitul. Dincoace, pe braţ, m-a lovit tata cu o farfurie care s-a făcut ţăndări. Intenţiona să-mi spargă capul cu ea, dar m-am ferit eu la timp. Odată m-a călcat cu picioarele pe cap, la podea, până am leşinat. Atunci am simţit, aşa, că parc-ar fi vrut să mă omoare. Trei zile am stat în pat, inconştient. Niciodată n-am înţeles de ce-mi fac asta. Aşa că într-o zi am fugit de acasă.” Adică din chiţimia de garsonieră cocoţată undeva, prin ghetourile din Titan, Bucureşti. Zece oameni încăpeau acolo, ziua împiedicându-se unii de alţii, noaptea răsfiraţi pe jos, prin baie şi prin hol, înveliţi în pături şi-n cârpe: doi părinţi şi opt copii. Au trecut câteva luni de la fuga lui Mihai. Acum, la 16 ani, locuieşte într-un centru de plasament şi încearcă să-şi refacă singur viaţa.

Are un trup micuţ şi scheletic, ca de porţelan, dar ochii îi sclipesc tăioşi şi hotărâţi. E decis să devină un mare acrobat şi tocmai de aceea s-a înscris la Gladiator, şcoala de “ajutat şi îmblânzit” prin sport copii săraci şi delincvenţi, deschisă de cascadorul Szobi Czeh acum nouă ani. L-am găsit pe Mihai într-o pauză pe băncuţa sălii de sport, desculţ şi încruntat, pipăindu-şi rănile din palmă. Nu recunoaşte că s-a descălţat anume să nu-şi strice pantofii, îi e jenă. Sunt, oricum, singurii pantofi pe care-i are. Dar pe el nu-l deranjează; la sală se simte mai bine decât acasă. De fapt, uneori i  se pare că acasă al lui aici e, în sala de sport a Gladiatorului. Încearcă de mult să uite calvarul de acasă şi, când îşi aminteşte, se face dintr-o dată mic, mic, şi rosteşte încet, gâtuit: “Nu, nu-i urăsc pe mama şi pe tata, cum aş putea eu să-i urăsc pe părinţii fraţilor mei? Dar îmi e milă şi dor de fraţi, au aşa: 15 ani, 10, 9, 6, 5, 2 şi 1 an. Eu sunt cel mai mare, şi tocmai de asta, după ce am terminat clasa a VI-a, mama şi tata au zis că nu mă mai lasă la şcoală, trebuie să rămân acasă să am grijă de ăia mici, cât sunt ei la muncă. Mama e femeie de serviciu, tata lucrează la vulcanizare, dar bea tot salariul. Se îmbăta numai din bere şi noi stăteam nemâncaţi zile întregi. Din toţi cei şapte fraţi, unul singur merge la şcoală, pe restul îi ţin acasă”.

Visul unui flămând: să ajungă acrobat

Când îl răpune dorul, se duce acasă: se ascunde pe hol şi pândeşte la uşă. Dacă e scandal şi gălăgie, e clar, mama cu tata sunt acasă, îi ceartă şi-i bat pe cei mici. Şi nu intră. Dacă e linişte, sunt plecaţi. Atunci bate la uşă, deschide şi toţi fraţii îi sar de gât. Alea sunt singurele momente când zâmbeşte. Niciodată nu i-a întrebat cât de tare sunt bătuţi, i-e frică de răspuns. “De Crăciun, când am primit jucării şi dulciuri de la centru, m-am simţit prost, tare prost. Nu puteam eu să mă joc cu maşina cu telecomandă şi ei cu cârpe. Aşa că le-am dus lor tot. La masă mi se pune un nod în gât, fiindcă eu mănânc şi ei nu. Şi ştiu sigur că ei nu!  Seara, la centru, când se dă stingerea, eu nu pot să dorm. Mă enervează că patul meu e atât de moale şi de confortabil! Fiindcă ei dorm pe jos, pun haine, şi peste ele, pături. Şi mi-am dat seama de un lucru: nu-mi permit să fac greşeli în viaţă, fiindcă altfel n-aş mai putea să-i ajut pe ei”. Cât a dormit în scări de bloc trei luni, fugar de acasă, nu le-a zis nimic fraţilor, să nu-i urmeze exemplul. I-a minţit că stă bine la nişte prieteni şi mănâncă cel puţin o masă pe zi. De fapt, el mânca o dată la trei zile, o pâine şi patru, cinci felii subţirele de salam. Dar acum, gata cu toate astea! Ştie cum arată viitorul lui. Îşi va relua şcoala, iar Gladiatorul îl va învăţa să fie cel mai bun acrobat. Iar el e convins că va ajunge atât de mare, încât într-o zi va trăi bine numai din meseria asta. 

Sau, cel puţin, aşa visează Mihai, având exemplul multor amărâţi ca el din care Szobi Cseh a scos în ani întregi acrobaţi adevăraţi. Atât de buni, încât acum performează în trupe de circ prin Portugalia, America de Sud, Spania şi Anglia. Când i-a luat casacadorul, ei erau mici sălbăticiuni – umblau iarna în papuci şi-n tricou, mâncau din gunoaie şi leşinau de foame la sală. Apoi, când le-a adus de mâncare, au sărit pe sandvişuri ca lupii. Acum, după ani de disciplină şi de trudă la sală, sunt vedete internaţionale ale circului şi trăiesc bine din propriii bani. Alexandru are acum 24 de ani şi ne şopteşte timid că tot ce a realizat el astăzi îi datorează Gladiatorului. Adică o facultate şi un master. Uriaşe realizări pentru un copil al nimănui. “Părinţii m-au abandonat la 3 luni. Casa mea e centrul de plasament. Poate că n-aş fi făcut Politehnica dacă profesorii de sport de aici nu mi-ar fi spus că singura mea şansa în viaţă e să învăţ. Poate că acum aş fi înjurat, aş fi băut şi aş fi bătut”, ne spune. În nouă ani de activitate, asociaţia Gladiator a “îmblânzit” prin sport sute şi sute de copii delincvenţi, a călit amărâţi, orfani şi muritori de foame. Delincvenţii n-au mai recidivat niciodată, amărâţii s-au pus pe carte, iar acum mulţi sunt angajaţi.

Război pentru desculţii nimănui
Dar peste o lună, toate astea vor fi istorie. Gladiatorul va fi dat afară din sala de sport a Şcolii 22, iar întregul proiect va muri. Contractul cu Primăria Sectorului 3 expiră luna viitoare şi nu va fi prelungit. Primăria nu doreşte. Motivul: profesoara de sport a şcolii nu se mai mulţumeşte cu jumătate din uriaşa sală de sport. O vrea pe toată, deşi – ne-am uitat mult şi bine – loc e destul. Bolnav de cancer la măduvă, Szobi Czeh a făcut toată vara cărare la Primărie, împărţit între citostatice şi copii. N-a obţinut nimic. Erau 40 de grade afară – el îşi lua tratamentul, vomita şi aşa, ameţit, fugea din spital direct la Primărie, să vadă dacă reuşeşte măcar să-şi menţină sponsorii. N-a reuşit. Primăria nu-l mai ajută acum nici cu asta. “Cam 2.000 de euro pe lună ne trebuie să le dăm copiilor de mâncare şi să-i plătim pe cei câţiva profesori de sport. Că facem şapte sporturi la sală, box, acrobaţie, sărim la trambulină, lucrăm la saltele, alergăm, facem escaladă, arte marţiale… Din mai, dacă nu mai avem sprijinul Primăriei şi nici sponsori, nu mai avem nici un ban. N-am mai avut nici măcar cu ce le cumpăra copiilor sandvişuri, că toţi, fiind săraci, vin flămânzi. Am avut nişte amărâţi din Glina care mâncau câte şase sandvişuri deodată. Veneau săracii şi pentru mâncare, că aveam contract cu o firmă de catering. Acum nu mai vin; din 70 de copii am pierdut 50. Fac sport desculţi, că nu mai avem bani nici de echipamente”, oftează cascadorul. Are 70 de ani şi e tare ca stânca: până acum a trecut prin cinci comoţii cerebrale, cinci fracturi de coloană şi o ciroză severă. Până şi cancerul reuşeşte să şi-l ţină sub control. S-a remis, dar a rămas latent. Mai trebuie să facă radioterapie, însă n-are bani. Când se odihneşte stă ascuns în colţul lui din sala de sport şi el, marele cascador, croieşte haine la maşina de cusut pentru copiii Gladiatorului. Pentru el însuşi n-are timp de alergat şi de strâns bani. “Dă-o, mă, încolo, de radioterapie, n-auzi că mie-mi trebuie sponsori pentru copii?”, se supără dacă-l întrebi de el. Uneori doar tace şi stă pe gânduri, întrebându-se pe la ce uşi să mai bată. I se pare, uneori, că le-a epuizat pe toate. Apoi îşi aminteşte crezul lui vechi (“Totul în jur e, de fapt, iubire”) şi se mai linişteşte, ferm convins că, într-un fel, nici el nu ştie cum, azi sau mâine, se va întâmpla o minune care-i va salva desculţii.  
Citeşte mai multe despre:   szobi cseh

 



Mai multe titluri din categorie

Misterul rivalității dintre Macedonski și Eminescu

Misterul rivalității dintre Macedonski și Eminescu
Galerie Foto Alexandru Macedonski a trăit, fără îndoială, o viață tumultuoasă în care a cheltuit mai mult decât îl țineau buzunarele. A fost, ca cetățean, colțos, înfășurat în aere aristocrate, avid după recunoaș...

SPP s-a dotat, înainte de Ziua Națională, cu aplicații informatice în valoare de peste 20 de milioane de lei

SPP s-a dotat, înainte de Ziua Națională, cu aplicații informatice în valoare de peste 20 de milioane de lei
Galerie Foto Serviciul de Protecție și Pază, instituția care se ocupă cu protejarea demnitarilor, cheltuie peste 20 de milioane de lei pentru dotări hardware și software. 16 loturi ale unui contract-cadru au fost atribuite,...

Marea Unire din 1918, în plină molimă. Mărgele din usturoi, în loc de mască 

Marea Unire din 1918, în plină molimă. Mărgele din usturoi, în loc de mască 
Unul dintre cele mai importante momente din istoria românilor, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918, a avut loc tot în timpul unei pandemii, şi...

EXCLUSIV. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, declarații tulburătoare: „Azi suntem obligați să fim mici, fiindcă nu mai avem oameni de stat și nici strategie națională”

EXCLUSIV. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, declarații tulburătoare: „Azi suntem obligați să fim mici, fiindcă nu mai avem oameni de stat și nici strategie națională”
Galerie Foto Prilejuit de Ziua Națională a României, dialogul cu istoricul Ioan-Aurel Pop, președinte al Academiei Române și una dintre puținele voci limpezi și neatârnate ale prezentului nostru răscolit de incertitudini,...

Viața politică și luptele pentru guvernare în anul Marii Uniri și asemănările epocii cu războaiele de astăzi pentru putere

Viața politică și luptele pentru guvernare în anul Marii Uniri și asemănările epocii cu războaiele de astăzi pentru putere
Istoria este rotundă și se repetă, este o un proverb popular. Proverb care se aplică, pare-se, ad-litteram când vorbim despre politica din România. Între ianuarie 1918, anul Mari Uniri, și sfârșitul anului...

Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste va fi gata, în doi ani, la Timișoara și costă 1,1 milioane de euro

Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste va fi gata, în doi ani, la Timișoara și costă 1,1 milioane de euro
Ministerul Culturii a finalizat, la mijlocul acestei luni, licitația privind atribuirea unui contract referitor la elaborarea documentației și execuția lucrărilor pentru amenajarea, la Timișoara, a Muzeului...

Exclusiv: Black Friday la Poliție. Spirala chestorilor, de Ziua Națională

Exclusiv: Black Friday la Poliție. Spirala chestorilor, de Ziua Națională
Galerie Foto A fost „Black Friday” la avansări în grad, de Ziua Națională a României. In acest an, printre cei propuși la grade înalte se numără personaje ciudate: un chestor in cadrul Ministerului de Interne - abonat...

Bazele de date ale deținuților din România, rescrise de o firmă care a dezvoltat, pentru OMS, platforma de distribuție a vaccinurilor anti-COVID

Bazele de date ale deținuților din România, rescrise de o firmă care a dezvoltat, pentru OMS, platforma de distribuție a vaccinurilor anti-COVID
Galerie Foto Compania deținută de omul de afaceri Mihai Matei, președinte al Asociației Patronale a Industriei de Software și Servicii, a primit, recent, de la Administrația Națională a Penitenciarelor un contact de peste...

Dezvoltarea capacităților de producție în industria alimentară trebuie să devină prioritară

Dezvoltarea capacităților de producție în industria alimentară trebuie să devină prioritară
Interviu cu Valeriu Tabără, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” Fără capacități de prelucrare a materiei prime, valoarea producției în anul...

Polițiștii din Argeș - supărați pe sindicatul de la București și pe legile care le mănâncă banii

Polițiștii din Argeș - supărați pe sindicatul de la București și pe legile care le mănâncă banii
Conflict între polițiști și sindicaliști, în Argeș. Oamenii legii le cer socoteală celor care îi reprezintă. Un ofiţer din cadrul Secţiei 4 Poliţie Piteşti a postat un mesaj public în care își arată dez...

Miniștrii Guvernului Ciucă locuiesc într-un hectar de case, dețin 343.000 de metri pătrați de pământ și au în conturi câteva milioane de euro

Miniștrii Guvernului Ciucă locuiesc într-un hectar de case, dețin 343.000 de metri pătrați de pământ și au în conturi câteva milioane de euro
Galerie Foto Cabinetul PNL-PSD-UDMR, condus de generalul Nicolae Ciucă și căruia, mâine, Parlamentul României îi va acorda votul de învestitură, este putred de bogat, pe persoanele fizice care îl compun. Cei 23 de membri ai...

Roman: Rotația premierilor PNL și PSD, în baza unui gentlemen's agreement

Roman: Rotația premierilor PNL și PSD, în baza unui gentlemen's agreement
Ministrul desemnat al Digitalizării, Florin Roman susține că PNL și PSD mai au de lucrat la capitolul încredere. El mai spune că rotația premierilor se va produce în baza unui gentlemen's...

Alexandru Odobescu, o moarte învăluită în misterul unui amor cu năbădăi

Alexandru Odobescu, o moarte învăluită în misterul unui amor cu năbădăi
Galerie Foto Dependent de morfină, viciu căpătat în Franța, în urma unui tratament medical prescris împotriva gutei, Alexandru Odobescu (1834-1895) mai avea o slăbiciune: femeile tinere. Combinația droguri + dame frumoase...

556.000 de lei, băgați în sistemul de conferințe pentru „Salonul Alb” de la Senat

556.000 de lei, băgați în sistemul de conferințe pentru „Salonul Alb” de la Senat
Instituția condusă de Anca Dragu a majorat, săptămâna trecută, prețul stabilit în august pentru achiziția unei instalații de conferință destinate unei singure săli din Palatul Parlamentului, costul final...

Povestea satului care înjură 112 și alungă urșii cu muzica populară

Povestea satului care înjură 112 și alungă urșii cu muzica populară
Galerie Foto În urmă cu doi ani, cam pe această vreme, la 112 suna un bărbat disperat: tocmai ce-l alergase ursul pe uliță. Dialogul cu dispecerul de la Poliție, timp de câteva minute, a fost halucinant: „capetele de...
Serviciul de email marketing furnizat de