Troita lipovenilor de la poalele Macinului

Te urci in bacul de la Braila. In cateva minute pasesti pe pamantul Dobrogei. Alergi pana la Macin si, de acolo, cu grija, printre carute si maci abia infloriti, zburzi spre Carcaliu, sat mandru de lipoveni.

Cum am ajuns in satul de la Dunare, Anna a aparut cu hainele pe care mi le pregatise pentru biserica. Lipoveanca blonda, cu ochi albastri, se invarte in jurul meu si-mi asaza basmaua de pe cap. "Un pic, parul..." Imi strang ascultatoare suvitele sub batic. Mi-a adus fusta lunga, creata si inflorata, camasa si un batic alb de matase. Mi-l innoada cu atentie, ca sa nu fiu cu nimic mai prejos decat localnicele. "In biserica il mai strangi tu cate un pic cand vezi ca se dezleaga", ma sfatuieste lipoveanca mea, potrivind inca o data baticul. Are vorba blanda, cu accent dulce de pe plaiuri dobrogene.

Cu "kicika" si "kaseak"

Am pornit spre biserica. Ulitele de la Carcaliu sunt pline de costume care de care mai inflorate. Cate doua, cate trei, gatite, lipovence mandre, cu fuste crete si apretate, se pregatesc pentru "Troitza". Pe cele maritate le recunosti usor - pe sub batic, la spate, se ghiceste kicika (o tichie) si kaseak-ul (un fel de marama). E greu cu gatitul cand esti maritata. La fete scapi mai repede: fusta, camasa, basmaua si o funda pentru par. Toate au poies - un cordon cu ciucuri la margine, cu care se incing pe sub camasa. Asta la fete. Baietii il poarta pe deasupra camasii, care trebuie sa stea peste pantaloni. Poiesul brazdat cu alb si roz - la fete, sau albastru, bleu, negru - la baieti, il apara pe purtator de cele rele.

Iarba in toata biserica

In ultima duminica din mai, lipovenii sarbatoresc "Troitza" sau Sfanta Treime. Pentru ca e si hramul bisericii de la Carcaliu, lipovenii s-au pregatit si cu masa mare. Anul acesta biserica n-a mai fost plina ca-n alte dati. Trei sferturi din fiii satului sunt plecati in Italia, Grecia sau Canada.

Anna imi explica incetisor regulile. In biserica ridicata in forma de cruce se intra prin patru parti. O intrare pentru femei, doua pentru barbati si una pentru fetele bisericesti. Din locas iese un miros crud de iarba. La "Troitza", lipovenii umplu biserica cu iarba. Pe la stalpi - crengi de mesteacan. Miroase a pajiste. Noi mergem la "fora". Langa noi se foieste nepotul Annei, care vorbeste amestecat in romana, lipoveneste si italiana. Are 2 ani si s-a nascut in Italia, dar sta la "babica" (bunica) de la Carcaliu de la sase luni. Parintii au ramas sa lucreze in peninsula. Alexandru asculta lipoveneasca Annei din care eu nu inteleg decat "fora" si "mosii".

Scari vechi din lemn, lustruite de vreme, pe care papucii aluneca. Imi fac loc cu greu printre fustele apretate ale lipovencelor care au ramas in holul bisericii. Urcam si ajungem la "fora", un balcon din care se vede toata biserica. Cateva lipovence tinere, cu camasile mai stranse pe trup, se zbenguiesc sub privirile aprige ale batranelor. Cateva le-au uitat pe fete si motaiesc pe iarba din biserica. Sub noi, o mare colorata de batice. Mai in fata, spre altar, lipoveni batrani, cu barbi lungi si priviri in care regasesti apele pe care pleaca la peste in fiecare dimineata. Miroase a flori, a iarba incinsa, a crud si, din cand in cand, a tamaie.

Poftiti la ciorba de varza!

Alexandru nu mai are rabdare. Iesim. In curte, pregatirile sunt in toi. Cinci bucatarese batrane alearga dintr-o parte in alta. E hramul bisericii si ele robotesc la cazanele cu mancare pentru 300 de guri. Intru la bucatarie. Pe o vatra mare bolboroseste oala imensa cu "sti", ciorba de varza. Repede, harnicele bucatarese imi intind o lingura plina cu ciorba, ca sa spun ce cred de "sti-ul lor". Bun sti-ul. Si pestele... Dar tocanita cu carne de vitel...

Bucataresele invart de doua zile, cu niste linguri cat o strachina, la cazane. Ma invita pe jumatate in romaneste, pe jumatate lipoveneste, sa raman la masa de dupa slujba. Trebuie, ca altfel iese cu suparare.

Expeditia la bucatarie s-a incheiat. Ne intoarcem in biserica. Tot la "fora". Jos, agitatie. Preotii au scos "mosii". De la mic la mare, credinciosii se ingramadesc sa sarute moastele invelite in catifea, aduse tocmai de la Slava Rusa. Dupa ce saruta, lasa un banut in ligheanul de alaturi.

"Frumoasa tara avem"...

Slujba s-a terminat. In curte si in biserica mica s-au asezat mese lungi. Cine nu ramane la hram trebuie macar sa inchine un pahar de vin si sa guste ceva de la mesele puse la cele trei porti ale curtii.

Ne ridicam fustele lungi, ca sa nu maturam drumul, si pornim spre casa Annei.

Carcaliu e la o aruncatura de bat de Macin. Treci Dunarea pe la Braila, ajungi la Smardan, gonesti spre Macin si, furat de dealuri si de canalele revarsate ale Dunarii, te pomenesti la lipovenii de la Carcaliu. Au case mari, de oameni gospodari. Nu se vede din strada unde se termina casa si unde incepe gradina.

De dimineata, mama Annei, lipoveanca de poveste, a robotit la o masa de pomina. Supa de pui dispare din farfurii cat ai clipi. Sarmalele care inoata in smantana nu apuca sa zaboveasca pe masa. Musafirii de la Bucuresti le-au topit. Si-apoi o tocanita de varza. Scrumbia marinata s-a evaporat intr-o clipa. La placinta cu branza am inceput sa ne codim. Era tare buna, dar nu voiam sa creada oamenii ca i-au navalit hunii. Dar nici nu ne induram s-o lasam pe masa. La sfarsit, o vecina ne-a fericit cu cirese bombate, pe care abia le culesese din copac. Si nu v-am spus de aroma vinului de Niculitel, care ne-a luat mintile... N-am mai fi plecat din Carcaliu. Pe seara abia ne-am urnit.

Lacuri mici, incarcate de nuferi. Vai aprinse de macii infloriti. "Frumoasa tara avem!", suspina cineva in masina. In departare, Dunarea si cativa pescari rataciti, la ceas tarziu de sarbatoare...

"MOSII"

Moastele care sunt aduse de sarbatorile mari la Carcaliu sunt parti din trupul si piciorus ele sfintilor mucenici Gavedae si Cazdoe (fiul si fiica imparatului persilor Samporie cel Mare - secolul IV). Acesti doi frati, impreuna cu Dada si Gargal, au fost supusi unor chinuri ingrozitoare chiar de tatal lor, Samporie, pentru ca au trecut la crestinism. Corpurile neputrezite ale celor patru mucenici persi au fost gasite in secolul 19 in Kazahstan. Legenda spune ca trupurile miroseau foarte frumos cand au fost descoperite. Anumite parti din moaste sunt pastrate si la Fantana Alba (Ucraina), la Moscova si in Moldova.

"FESTIN

Lipovencele gatesc de-ti lasa gura apa, asa cum au invat at din mosi stramosi. La mare pret sta pestele. Marinat, prajit sau in ciorba pescareasca. Piftiile nu au usturoi, dar abunda in hrean. Varza e foarte pretuita. Gospodina o foloseste mai ales la "sti". "Varenichele" v-ar lasa sigur gura apa. Lipoveanca face aluatul, il imparte in pachetele, pe care le umple cu branza proaspa ta si apoi le fierbe. Daca vrei sa le mananci dulci, poti sa le adaugi miere sau smanta na. Daca apucati si o bucatica de psovnic - budinca - chiar ca n-o sa va vina sa mai plecati din Dobrogea. Nu uitati de vinul de Niculitel!