La mai bine de o luna de la inundatiile care au afectat localitatile calarasene Spantov, Chiselet si Minastirea, oamenii loviti de ape traiesc in incertitudine si amaraciune. Autoritatile n-au facut altceva decat sa le asigure corturi si o masa pe zi. In rest⦠Dumnezeu cu mila!
Atmosfera din taberele de la Spantov si Chiselet pare rupta dintr-un film de Kusturica. Galeti, lighene, rufe aruncate pe corturi, sticle goale. Femei cu capoate inflorate, copii ciufuliti, pe jumatate dezbracati. Si mizerie⦠peste tot! Se strang ciorchine in jurul oricarui strain de tabara. Poate li se mai da ceva, poate afla noutati.
Oamenii asteapta in fiecare zi ca autoritatile sa le spuna ce se va intampla cu ei. Daca vor mai avea
case sau un trai normal. Raspunsurile insa intarzie sa vina.
STANCEA. Tabara din comuna Spantov. Cele cateva sute de sinistrati impart aproape 100 de corturi. Asistenta medicala aproape ca lipseste, cat despre jandarmi⦠nici picior. Doar politistii din sat vin si fac ture in tabara. Cei mai multi dintre ei se vaita si arata cu degetul spre autoritati. "Stam cate doua, trei familii intr-un cort, cu copiii dupa noi. Nu au unde sa-si faca temele. E greu, mama, e greu! Cand bate vantul, se ridica praf peste tot. Nu e nici un doctor aici care sa ne dea macar niste picaturi, ceva, ca, uite, avem ochii mici si lacrimeaza", spune o batrana din usa unui cort.
|
CONDITII PRECARE. Tabara de la Chiselet se lupta cu o mizerie crunta |
Mancarea pe care o primesc se pare ca nu-i multumeste pe oameni. "Pai, cum sa ne multumeasca? Cica ne da mancare o data pe zi, dar nici aia nu vine la timp. Si, daca vine, mai asteptam pana ne aduce painea. Ce sa-i dau eu la baiat de mancare, ca el nu intelege cum sta treaba si-i e foame", se plange o tanara cu un copilas in brate.
Primarul Constantin Cojocaru insa ii contrazice: "Ei se tot vaita, dar lucrurile nu stau chiar asa! Mancarea trebuie dusa in tabara doar pentru oamenii care nu se pot deplasa. Ceilalti ar trebui sa-si ia mancarea de la cantina⦠dar nu se duc. Asteapta totul de-a gata. Nu se poate chiar asa!", declara
primarul Constantin Cojocaru. Cea mai mare nemultumire a oamenilor, in afara de lipsa asistentei medicale, o constituie faptul ca nici pana acum nu s-a luat nici o decizie legata de viitorul lor.
"Ce facem, maica? Cat mai stam aici? Nu ne da si noua o bucata de teren, ceva, cat de mica. Sa stim si noi. Uite, aici o sa fie
casa noastra! Nimic. Stam asa⦠in bataia vantului!", spune nemultumita o batrana.
La intrebarile astea, primarul da din umeri: "Nu stim nici noi sigur. Am decis sa construim noul sat aici in deal, unde nu e pericol de inundatie. Ne-am apucat sa nivelam terenul si, cu ajutorul austriecilor, sa facem case pentru oameni. Acum ne agitam de unde sa facem rost de bani pentru fundatii".
CHISELET. Domneste aceeasi incertitudine. Oamenii stau printre corturi si isi plang durerile. "Nu stim nimic. Primarul vine si ne tot spune: «De luni incolo, gata. Impartim teren pentru case». Dar pana acum, nimic. Stam. Ce-om astepta, Dumnezeu stie", se revolta nevoie mare o femeie, amestecand de zor intr-o oala. "Uite, ne chinuim aici, facem mancare pe butelia asta, ca, daca ar fi sa stam dupa ei⦠am muri de foame. Avem animalele pe la rudele mai norocoase, care ne mai ajuta. Dar cat sa le lasam acolo? Ca le au si ei pe-ale lor!"
La un alt cort, o femeie intinde de zor rufe pe o culme si plange incetisor. "Of, of! Am ajuns la batranete sa stau la cort. Unde-i munculita mea? Ce s-a ales de ea?" Profitand de prezenta noastra acolo, femeia se porneste: "Scrieti sa stie lumea! Ca nu ne ajunge mancarea! Ca ni se da o jumatate de paine pe zi! Ca mancarea calda vine doar in timpul saptamanii, ca sambata si duminica au liber bucatarii de la armata, ca in afara de promisiuni si de corturi... nu s-a facut nimic. Si, dupa cum stau lucrurile, ne prind iar-na si inghetul in corturile astea!". Rupti aproape total de lume, oamenii nu prea stiu cum e treaba cu gripa aviara. Printre corturi au cutii in care cresc pui, "dar se cam blegesc, nu-s ce-i cu ei", aproape ca suspina o femeie. "Taie-i si mananca-i acum, ca altfel⦠e pacat de ei", se simte nevoita parca sa intervina alta.
In fata presei, primarul Penu nu mai pridideste cu laudele: "Am vorbit cu 108 proprietari ca sa ne cedeze terenul asta pe care e tabara. Sa le facem case oamenilor, ca nu mai pot sta asa. Aproape toti au fost de acord. Acum asteptam data de 20 iunie, ca atunci ni s-a spus ca vin materiale pentru case cu trei camere. O sa fie greu acum sa impartim terenul. Ca rudele vor acum sa aiba case invecinate. Dar nu-i nimic, gasim solutii si la asta!", se bate cu pumnul in piept edilul din Chiselet.
|
UNDE ESTI, COPILARIE? Micutii incearca sa uite de tragedie |
MINASTIREA. Tabara de aici face nota discordanta cu cele de la Stancea si Chiselet. Corturile aliniate, alei betonate, jandarmi interesati de ce se intampla in jur si asistenta medicala in permanenta. Oamenii nu au grija hranei. Sunt doar amarati ca nu stiu ce vor face. Unii ar vrea sa se intoarca la casele lor, daca se intareste digul. Altii nu sunt de aceeasi parere. O batrana cu broboada innodata sub barbie spune apasat. "Sa ne mute, mama, sa ne mute! Pai, daca s-a intamplat o data, cine ne garanteaza ca nu se mai repeta? Iar sa traim groaza inundatiilor? Iar sa ramanem fara nimic? Uite, eu si omuâ meu am ramas saraci lipiti, ca-n tinerete. Sa ne dea un teren si-om lua-o de la capat. E greu acuma, ca suntem batrani. Dar nici la cort nu mai putem sta."
Una peste alta, situatia oamenilor e poate mai grava decat in zilele ce au urmat inundatiilor. Atunci erau marcati de tragedie, dar sperau ca lucrurile se vor imbunatati. Acum vad ca nu s-a "miscat" nimic. Si si-au pierdut speranta ca ceva bun li se va intampla.
PROIECT
"Am vorbit cu 108 proprietari ca sa ne cedeze terenul pe care e tabara. Sa le facem case oamenilor, ca nu mai pot sta asa" -
Mihai Penu,
primarul din Chiselet
HRANA
|
Sinistratii calaraseni primesc zilnic o masa calda si o jumatate de paine. In Spantov si Chiselet, acest lucru se intampla doar in timpul saptamanii, pentru ca in week-end "bucatarii armatei au liber si primesc doar conserve. Hrana vine de la rezervele de stat si foarte putin din sponsorizari. "Imediat dupa inundatii nu mai aveam unde sa punem ajutoarele sosite. Sponsorii ne asaltau. Acum au cam uitat de noi", se plange primarul din Spantov.
|