Ultima biserică pictată de Petre Alexandrescu

Un locaş de cult deosebit din punct de vedere spiritual, dar şi arhitectural. Pe locul actualului aşezământ se găsea prin 1835-1837 o altă biserică, însă aceasta a căzut pradă unui incendiu la 5 octombrie 1859. Se spune că actuala construcţie ar fi fost începută în acelaşi an în care a dispărut cea veche. Documentele contrazic însă legendele şi indică drept an al începerii construcţiei 1863. Doi ani mai târziu a început zugrăvirea frescelor de către pictorul Petre Alexandrescu, absolvent al Academiei de Pictură din Roma, care realizase la acea dată şi pictura bisericii Mănăstirii Antim din Capitală.

Pictorul Bisericii Sf. Nicolae din Brăila nu este altul decât bunicul marelui bariton Petre Ştefănescu Goangă. Despre Petre Alexandrescu ne-a vorbit medicul, muzicologul şi dirijorul Nicu Teodorescu, autorul volumului "Bebe cel Mare", în care este prezentată povestea renumitului bariton. "În 1864 a sosit la Brăila, pentru a împodobi interiorul Bisericii Sf. Nicolae, pictorul Petre Alexandrescu, un tânăr chipeş, înalt şi uscăţiv, cu ochi pătrunzători de artist şi cu glasul aşezat. Încă din primii ani de şcoală dovedise reale aptitudini pentru desen. La 17 ani fusese chiar numit dascăl, pentru o scurtă perioadă. Principele Ştirbei, care văzuse câteva lucrări ale profesorului, se arătase deosebit de încântat de realele lui calităţi şi dispusese să fie trimis la studii în străinătate. Şase ani a studiat operele maeştrilor Renaşterii, datorită mişcării renovatoare a lui Palizzi şi Domenico Morelli. După Italia, a urmat 4 ani la Paris, unde a studiat cu Leon Cogniet şi a fost coleg cu celebrii pictori Jules Lefebre, Carolus Duran şi Emile Bayard. Talentat şi harnic, penelul lui Petre Alexandrescu pusese în cumpănă unele talente franceze recunoscute ale Parisului acelor ani. Chiar Leon Cogniet îl dădea mai totdeauna exemplu celorlalţi colegi de clasă. Acest lucru însă avea să nască invidia unora, ce s-a soldat cu ciopârţirea unora dintre cele mai frumoase pânze ale românului", spune dr Nicu Teodorescu vorbind despre ucenicia pictorului Petre Alexandrescu.

La întoarcerea în ţară, Petre Alexandrescu a fost numit profesor de pictură la Liceul Sf. Sava, precum şi la Liceul Gheorghe Lazăr din Capitală. "În timpul vacanţelor - continuă dr Teodorescu - Petre Alexandrescu pleca în călătorii de documentare, aducând în pânzele lui privelişti şi figuri din aproape toate colţurile ţării, tablouri care au contribuit la făurirea începuturilor şcolii pictorale româneşti." Petre Alexandrescu i-a fost profesor de desen la Liceul Gheorghe Lazăr celebrului pictor Ioan Andreescu. Chemat la Craiova în 1859, să realizeze portretele unor boieri, pictorul s-a împrietenit cu renumitul teolog şi cărturar Eufrosin Poteca, egumen la Mănăstirea Motru, care avea să-l recomande mai târziu episcopului de Buzău pentru a picta unele feţe bisericeşti. Cuprins de însufleţirea Unirii a realizat o alegorie litografiată. "Atras de pictura bisericească, a realizat fresca bisericii Antim din Bucureşti. A fost invitat apoi să picteze Biserica Sf. Nicolae din Brăila. A descins în oraşul de la Dunăre cu cele mai ales gânduri", adaugă dr Nicu Teodorescu. În momentul în care a ales să realizeze pictura bisericii brăilene, Petre Alexandrescu nu gândea că în "oraşul cu salcâmi", cum avea să-l numească Mihail Sebastian, va rămâne să trăiască. Cum era fascinat de pictura bisericească, ştia foarte bine de unde trebuie să înceapă lucrul. "Începu cu Ochiul Tatălui Ceresc, pentru ca, sub privirile dumnezeieşti, să-şi poată aşeza în tihnă cohorta sfinţilor în locuri cuvenite, aşa încât chipurile lor să răzbată în inimile credincioşilor marea taină a iertării", continuă scriitorul Nicu Teodorescu. "Când primii sfinţi fuseseră deja pictaţi, artistul observă o tânără sfioasă cu priviri blajine care venea proape zilnic ca să-şi înalţe ruga cu buzele tremurânde. De câte ori îi simţea prezenţa stăruitoare în pronaos, se însenina şi penelul îi prindea aripi. De jos, de lângă portalul intrării, fata urmărea cuprinsă de admiraţie migala artistului", adaugă dr Teodorescu.

Scena s-a repetat zilnic, până când artistul şi-a luat "inima-n dinţi", a coborât de pe schelă şi s-a oferit să o conducă pe distinsa domnişoară acasă. Astfel, pictorul a aflat că tânăra era fiica lui Rally, bogătaşul grec al Brăilei, proprietar al teatrului şi al hotelului cu acelaşi nume, precum şi al multor prăvălii. Când grecul a aflat că fiica sa nu mai are somn din pricina unui zugrav de biserici, a trimis-o departe, la Messemvria. Petre Alexandrescu a continuat să picteze Biserica Sf. Nicolae. Când fresca era uscată, pictorul, sub înflăcărarea iubirii, s-a înfăţişat la părinţii fetei hotărât să-i ceară mâna. Grecul Rally nu prea s-a lăsat înduplecat de insistenţele tânărului spiritual. Dar, ca să fie sigur, a chemat-o pe fiica sa pentru a-i cere încuviinţarea. Într-un final a fost de acord să-şi dea fata după Petre Alexandrescu, dar i-a interzis acestuia să mai pună mâna pe "vopsele". "O dată cu inelul de logodnă, cutia cu vopsele a pictorului Petre Alexandrescu se închisese, dar nu înainte de a aşeza pe pânză chipul soţiei sale, Athina." Soţii Alexandrescu au avut opt copii. Al optulea copil, Cecilia, avea să devină peste ani o pianistă de clasă, care s-a căsătorit cu Gheorghe Ştefănescu Goangă. Fiul lor a fost renumitul bariton Petre Ştefănescu Goangă. Aşadar, în ciuda opoziţiei bogătaşului Rally, bătrânul pictor Petre Alexandrescu, devenit fără voia lui comerciant, s-a răzbunat prin urmaşii pe care i-a avut cu străşnicie. Climatul artistic n-a dispărut din familia sa.