Un congolez se vrea primar la Chitila

Un congolez s-a asezat de trei ani in comuna Chitila, unde creste gaini, ingrijeste via si face tuica. El vrea sa devina primar in comuna, doar examenele de Istorie si Geografie pentru cetatenia romana facandu-i probleme.

Refugiatii lasa in urma tot trecutul cand isi parasesc tara. Unii isi pierd si identitatea. Povesti triste, pentru cei mai multi, fara sfarsit. In Romania, trebuie sa treaca peste greutatile ridicate de statutul legal si de prejudecatile oamenilor. Statul roman le ofera 25.000 de lei pe zi pentru cazare, 16.900 de lei pentru hrana si 5.000 de lei pentru cheltuieli. Nenumarate probleme si la angajare. De multe ori, prin telefon obtin o programare pentru interviu. Ajunsi fata in fata cu patronul, li se raspunde ca a fost o greseala. Alternativa: munca la negru si salariul minim pe economie. Jean-Louis Kialoungou si-a spus cand s-a hotarat sa ramana in Romania ca e un luptator si va dovedi asta. „Nu m-am gandit ca va fi atat de greu", recunoaste dupa 7 ani in care a muncit sa-si faca un rost.

Gospodar cu Internet

Congolezul de pe Strada Vasile Parvan din comuna Chitila ne-a intampinat cu zambet larg si o cafea in curte. Gramezile de nisip si un maldar de scanduri dau senzatia de dezordine. Jean-Louis Kialoungou ridica un adapost pentru gaini. A obtinut printr-un proiect al unei fundatii franceze banii necesari pentru constructie. Vrea sa vanda oua si carne proaspata restaurantelor din Bucuresti.

Doua fete se dau in leagan alintandu-se cu parul legat in codite afro. Silvia, fata vecinilor, la 10 ani isi face temele la franceza cu ajutorul Cynthiei. Are 6 ani si converseaza cu tatal ei in franceza. „Esti racita, du-te in casa", o cearta Jean-Louis. Congolezul spune ca si-a educat fiica precum in tara la el. Fetele trebuie sa invete de mici sa gateasca si sa se ocupe de gospodarie. Mama fetei ajunge abia dupa ora 18:00 acasa. Munceste in Bucuresti, la secretariatul unei banci. Jean-Louis preda limba franceza de trei ani la o scoala particulara din Capitala.

Gospodaria si-a cumparat-o in 2001, cu imprumut bancar. Kialoungou a mutat WC-ul si bucataria din curte in casa, iar pentru apa curenta foloseste un hidrofor. In casa si-a pus Internet.

Ardei africani, la Chitila

Jean-Louis face tuica de doi ani. Dupa ce un vecin i-a oferit un pahar, iar Jean-Louis a vrut sa afle secretul distilarii. Spune ca i-a reusit din prima o tarie mai buna decat a celui care l-a invatat. „A ars putin borhotul", explica africanul. „In Congo nu am lucrat in agricultura, dar aici am invatat multe de la nea Ioan, de la Costel, vecinii mei." Jean-Louis Kialoungou a fugit din Congo in ’96, cand razboiul civil statea sa rabufneasca. Sef de escala la aeroportul din Pointe Noire, Jean-Loius Kialoungou si-a parasit tara insotit de o romanca, Daniela. Directoare intr-o companie aeriana, ea fugise din Romania in 1985. Mai tarziu s-au casatorit. Si-au cumparat bilet pentru Paris, dar au venit in Romania pentru ca Daniela sa-si vada familia pe care o parasise cu mai mult de 10 ani in urma. Credeau ca vor ramane aici pentru doua luni, dar s-au hotarat sa se stabileasca in Romania. Nu regreta ca a lasat Parisul pentru Chitila. „Cati ani mi-ar fi trebuit acolo pentru a putea sa-mi cumpar o casa?", intreaba Jean-Louis fara insa a astepta raspuns. A lasat in urma mama si sapte frati, o slujba bine platita si o gospodarie intremata. In Romania, a inceput ca voluntar la o fundatie, a muncit la un ziar de limba franceza si la cateva fundatii pana a primit o slujba la „Arc-en-ciel".

A invatat Constitutia pe dinafara

Cand nu e la scoala face de agricultura. Isi doreste o sera pentru legume africane. L-a rugat pe un prieten din Congo sa-i trimita seminte de ardei. Rasadurile din ladita par fragile in comparatie cu cele autohtone, de alaturi, dar nimic nu pare sa-i impiedice optimismul. Dupa trei ani de vietuit pe ulitele de la marginea Bucurestiului se simte ca acasa. „Cand iau cetatenia, am sa candidez la Primaria Chitilei", spune zambind larg. Drumurile vor fi primele prioritati ale primarului congolez. E convins ca oamenii l-ar vota, dar nu stie cand va deveni roman. A invatat toate cele 12 strofe ale imnului „Desteapta-te romane!", Constitutia, dar are inca probleme la Istorie si Geografie. „Ba frate, ei vreau sa stiu tot manualul." Satenii l-au acceptat ca pe un fiu, dar despre bucuresteni Jean-Louis spune ca sunt „extremisti intr-un mod periculos". In fiecare zi, cate unul il batjocureste cu „Negrule". Altii se ridica de pe scaun in autobuz atunci cand el de asaza. „Oamenii aceia sunt prosti!" Cu adevarat periculosi spune Kialoungou sunt cei care nu reactioneaza „pe fata".