Un medic şi-a dăruit averea satului natal

Un stralucit exemplu de daruire, demnitate si omenie. Medicul roman Constantin Baciu s-a intors de la Roma zilele acestea in comuna natala ca sa doneze un teren pentru a se inalta o scoala noua. Astazi, cand toata lumea se plange de criza, el a venit sa-si inchine si ultima farama din averea faurita peste mari si tari "fratilor' sai, cum le zice oamenilor din comuna.

El si fratele sau, Petru Baciu, sunt cunoscuti pentru faptele lor de binefacere atat de marete, incat sunt si greu de crezut. Din 1991 si pana astazi au investit milioane de euro in satul ingropat in saracie, astfel incat acum comuna are toate drumurile asfaltate din banii lor. Constantin Baciu este un om care si-a dedicat ultimii ani din viata bunastarii celor nevoiasI, pe care ii consulta gratuit. Pentru toate acestea, oamenii i-au ridicat statuie. De cativa ani, in comuna natala Dolhesti exista un monument care il omagiaza. Cand ajunge aici, satenii i se inchina ca unui om sfant. Oamenii se roaga pentru sanatatea sa si la fel face si preotul. A ajuns la Iasi pentru a mai perfecta cateva donatii. A venit la Prefectura Iasi insotit de un grup de "frati' de-ai lui. Am profitat de ocazie pentru a-i cunoaste povestea si a afla ce-l determina sa doneze comunei natale inca 52 de hectare de teren, pamant care, candva, i-a fost confiscat. Constantin a fost lovit crunt de vremuri in tinerete. Alungati de comunisti din satul natal, trecuti prin razboaie, fratii au ramas fara nimic, dar si asa au ajuns departe in lume: unul dintre ei, medic cardiolog stabilit la Roma, l-a tratat pana si pe Papa Ioan Paul al II-lea, iar celalalt este un inginer renumit in SUA, unde si-a brevetat nenumarate inventii. Ajuns la o varsta venerabila, 92 de ani, medicul Constantin Baciu inca isi dedica viata sprijinirii semenilor. Asa se face ca vine la consatenii sai o data pe an, pentru doua zile, ca sa le mai daruiasca ceva, iar in restul timpului ii sprijina mai ales pe romanii aflati la munca in Italia, oferindu-le consultatii gratuite.

Constantin Baciu spune ca toata viata a lucrat asa cum l-a sfatuit mama lui. Fiica de preot, aceasta si-a invatat fiii sa fie buni si credinciosi si sa studieze. Aceste indemnuri se regasesc si in ultimele donatii facute de medic: el a daruit Bisericii din comuna 16 hectare de teren, iar scolii – alte 16, urmand ca ieri, de Sfanta Maria, cand mama lui si-ar fi aniversat onomastica, sa mai dea 20 de hectare. Mai mult, cele cinci apartamente pe care le are in Iasi le va ceda fundatiei care ii poarta numele, fundatie al carei scop este tot de a-i ajuta pe oamenii nevoiasi. Dar aceste ultime donatii se alatura celor peste trei milioane de euro deja investiti in proiectele din Dolhesti. Acum, in comuna nu mai este nici o ulita neasfaltata, ba a fost refacuta si o portiune de 1,9 km dintr-un drum judetean si reconstruite cinci podete peste raul din localitate. Satenii le sunt profund recunoscatori celor doi frati si cred ca astfel de oameni sunt unici in Romania. "Familia Baciu a fost una de mari gospodari. Bunicul si tatal au fost primari, iar fiii le-au calcat pe urme in destoinicie. Ne rugam pentru sanatatea lor in fiecare zi si-i asteptam cu bucurie sa vina la noi, fiindca le pretuim prietenia', a spus Vasile Tanase. Preotul Mihai Bruma a vorbit si el despre importanta donatiei facuta de Constantin Baciu: "Tinem slujbele in paraclis fiindca biserica este veche si s-ar putea darama la un cutremur. Cu veniturile obtinute de pe cele 16 ha vom incerca sa o consolidam'.

A renuntat sa fie medic la Vatican pentru a ajuta oamenii simpli

Povestea celor doi frati nu este una obisnuita. Daca Petru Baciu nu mai poate veni in comuna natala, rolul de narator i-a revenit medicului. Inginerul Petru Baciu este in America, dar gandurile i se indreapta mereu catre Dolhesti. Anul trecut, cand ii indruma pe sateni cum sa lucreze la centrala eoliana inovata de el, a suferit un atac cerebral. Si-a revenit in ultima perioada, dar nu mai poate ajunge deocamdata in Romania, iar proiectul i-l continua sotia. Insa "doctorul', cum ii spun satenii, s-a intors chiar in aceste zile. El si-a amintit cat de grea i-a fost tineretea: "M-am nascut in 1919 si liceul si primii doi ani de facultate de Medicina i-am facut la Iasi. In timp ce eram student predam si latina la Scoala Normala. Pentru ca la acea vreme in Iasi erau doar doua spitale, "Sf.Spiridon' si Socola, am decis sa ma transfer la Bucuresti, in 1940. Apoi am ajuns si pe front doi ani. Si tatal meu a fost in razboi, si in primul, si in al doilea, dar asta nu inseamna ca l-au iertat comunistii. Au fost arestati si el si mama si, cand li s-a dat drumul, nu s-au mai intors la Dolhesti pentru ca nu mai aveau nimic. Eu m-am intretinut singur de la 16 ani predand colegilor franceza si germana, pe care le cunosteam bine'. Dupa ce a terminat facultatea, a lucrat ca medic si poate n-ar fi plecat niciodata din Romania daca nu aparea un incident care sa-i afecteze fiul. Desi colaborator al Anei Aslan, Constantin Baciu a lasat totul pentru a-si sustine copilul. In timp ce era student la Conservator, acesta fusese invitat sa concerteze la Londra dar, din cauza originilor "nesanatoase', nu i s-a permis. In acel moment, fiul, ce a devenit apoi un reputat pianist, a luat decizia de a emigra, iar parintii l-au insotit. Medicul Constantin Baciu a ajuns la Roma, unde fusese deja invitat de presedintele Societatii Europene de Cardiologie, pentru a lucra in cadrul Universitatii de perfectionare si specializare in cardiologie. La un moment dat a fost chemat la Vatican si chiar l-a consultat si tratat pe Papa Ioan Paul al II-lea, care i-a propus sa ramana acolo. Asa a facut, insa numai timp de cateva luni, dupa care medicul a decis ca mai multa nevoie au de el oamenii simpli. Si acum, la 92 de ani, este foarte activ. "Eu fac cardiologie de peste 70 de ani, iar fiul meu a murit de inima in trei ore. Acesta a fost motivul principal pentru care eu ii consult gratuit pe cei nevoiasi si mai ales pe romanii din Italia care muncesc acolo ca sa-si intretina copiii la scoala in Romania sau ca sa-si faca acasa patru pereti. Lucrez toata ziua si noaptea studiez, pentru ca prietenul cel mai bun al omului este cartea. Si pe obeliscul pe care l-am construit la Dolhesti am scris acest lucru: <>'.