Mihaela Ciocea: "Iubesc Romania si am hotarat sa am rabdare cu ea"
Ningea caineste in Piata Universitatii. Judecatoarea Mihaela-Lamaita Ciocea aparuse in mijlocul multimii fara fular, fara caciula, intr-un palton subtire si in ghete de primavara. Abia mai respira de frig, se tinea cu greu pe picioare, dar se incapatana sa ramana teapana in fata camerelor, clatinandu-se, cu o pancarta uriasa in brate: "Protestul unui judecator". Lucreaza de 14 ani ca magistrat, iar acum activeaza la Curtea de Apel Bucuresti, sectia 9.
"Doamna judecator, sa va dam o caciula!", a sarit o protestatara miloasa din multime. "Nu, multumesc, degeaba, mi-e frig rau la picioare", abia a soptit judecatoarea. Abia aparuse in multime si in cateva minute devenise "eroul" pietei. Pana astazi, miercuri la orele 2:30 nu-si imagina ca ea, care pana atunci urmarise revolutia doar la televizor, va ajunge personaj in piata. A manat-o aici un motiv puternic: sesizase la Inspectia Judiciara ca presedinta sectiei unde activeaza a inlocuit-o abuziv din completul care judeca un dosar in care era implicata compania Dacia. "Doamna presedinta a sectiei sustine ca nici un alt judecator nu vrea sa intre in complet cu mine, incalcand astfel principiul continuitatii completului de judecata. Aceasta este o incalcare grava. N-am mai trait niciodata asa ceva, nici nu banuiam ca se va intampla. Am facut sesizare la CSM si astazi am primit raspunsul ca s-a respins sesizarea mea", ne-a explicat judecatoarea. Asadar, astazi, la 2:30 a plecat furioasa de la Colegiul de Conducere al Curtii, s-a aruncat asupra primului butic, a cerut o bucata mare de carton, cea mai mare din depozit, a scris cu pixul mesajul "Protestul unui judecator", s-a urcat in masina ei Dacia Solenza si, fara sa mai gandeasca, a oprit in Piata Universitatii.
Speranta ei: "Aceea ca macar sa inceteze sicanarea mea. Nu mi-e frica de ce va urma caci mai rau de atat nu-mi poate fi. Piata Universitatii e ultima mea speranta". Culmea, e optimista: "Cred ca majoritatea judecatorilor din Romania sunt oameni cinstiti si bine pregatiti profesional, iar ceea ce mi s-a intamplat mie este un caz izolat. Protestul meu se adreseaza doar acelor judecatori care cred ca ei sunt mai presus de lege".
Nu obisnuieste sa zambeasca, dar e optimista: "Eu iubesc Romania si am hotarat sa am rabdare cu ea, dar si Romaniei trebuie sa-i pese de noi si sa aiba deschiderea sa ne asculte. Cred in Romania eterna, cea care a fost mutilata in ultimii ani, dar din care trebuie sa invinga cu ajutorul nostru, pana va ajunge o tara respectata".
"Ploua, ninge, noi vom invinge!"
Doamna judecator s-a retras repede din multime, altfel ar fi lesinat de frig. In urma ei au ramas ceilalti protestatari, unii impartindu-si sandvisuri intre ei ? fara ca macar sa se cunoasca ?, altii turnandu-si unii altora ceaiuri calde din termosuri. O adunare pestrita de femei si de barbati intre doua varste, infasurati in tricolor – in speta, cateva sute de oameni incotosmanati in paltoane si-n fulare, tremurand la unison si urland cu aburii iesind din gura un "Du-te, Basescu, dupa Ceausescu", "Ploua, ninge, noi vom invinge" sau "Basescu se scufunda". Cand a aparut Petre Roman in niste pantofi eleganti, mutimea furioasa incaltata in cizme roase a incercat sa-l imbranceasca. Degeaba a zis el de acolo, din mijlocul oamenilor, ca e de partea lor si ca trebuie sa se faca alegeri anticipate, caci multimea l-a expluzat repede, cu o grimasa comuna pe chip.
Dupa fraza "ne trebuie formarea unui guvern nou, ca expresie a unei competente si a unei corectitudini", cativa bucuresteni i-au strigat intaratati, din spate: "Las-o balta! Mineriada, aminteste-ti mineriada!". Atat a mai rostit: "Cred ca acest protest se afla pe un drum fara intoarcere" si dus a fost.