Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Auguste Emile Picot (1844-1918) este unul dintre marii bibliografi ai Franţei – îi datorăm bibliografia exhaustivă a operei lui Corneille, de exemplu –, unul dintre primii care au cules ştiinţific şi au răspândit în Occident folclorul românesc, e cel care a înfiinţat prima catedră de limba română la o universitate vest-europeană (la Paris, în 1875)... Lui Emile Picot, Franţa, ca şi România, îi datorează mult, în plan cultu-ral. Puţini însă îl cunosc într-o altă postură a lui, cea de... spion al lui Napoleon al III-lea la curtea Principelui Carol I. Ca secretar francez al Principelui Carol I, a tras cu ochiul, a analizat şi a trimis informaţiile la curtea imperialăde la Paris, pe masa de lucru a lui Napoleon al III-lea. Codificate sau pur şi simplu strecurate ca nişte in¬formaţii oarecare printre date de interes general sau istorii de fa¬milie, relatările sale ajungeau mai întâi la mama sa sau la Madame Hortense Cornu (sora de lapte a împăratului) , de unde apoi erau retransmise la curtea de la Tuileries. Toate aceste scrisori sunt publicate acum pentru prima dată în limba română.
________
Scrisoarea a V-a
Bucureşti, 6/28 februarie 1867
(scrisoare către Francois Aubert, redactor la “Constituţionalul”, Paris)
Domnule,
Mă grăbesc să confirm primirea numărului din “Constituţionalul’ pe care aţi binevoit să mi-l trimiteţi, precum şi a scrisorii ataşate. Cu acest prilej, ţin să reînnoiesc mulţumirile pe care am avut, deja, onoarea să vi le exprim şi să vă dau, totodată, câteva explicaţii asupra termenilor, puţin prea apăsaţi, probabil, pe care dumneavoastră i-aţi relevat în unele scrisori semnate de mine.
Aşa cum mi-am permis să vă fac să remarcaţi, am, din nefericire, prea puţin timp la dispoziţie pentru corespondenţa privată şi sunt obligat să-mi redactez scrisorile la repezeală. Din acest motiv, uneori, cuvintele nu sunt expresia a ceea ce gândesc şi ele poate că trec dincolo de limita aprecierilor permise de lege. {tiu cât de severă este legislaţia în materie de defăimare dar, neputând şi nevoind să va trimit decat documente scrise, nu-mi faci griji în legatură cu maniera în care, cu experienţa dumneavoastră, veţi şti să le puneţi în ordine.
Prinţul Carol însoţit de fratele său, Prinţul Frederic de Hohenzollern s-a întors, marţea trecută, în oraşul nostru. |ntoarcerea şefului statului şi sosirea unuia dintre membrii familiei sale au creat, în ţară, un val de simpatie din partea tuturor claselor sociale. Călătoria în Moldova a prilejuit o suită de ovaţii şi a dat cea mai formală dezminţire celor care încă mai vorbesc despre separatism şi care ar vrea să întreţină o stare de agitaţie pe care s-o exploateze în favoarea lor. Moldova a făcut dreptate în legătură cu toate acele insinuări şi acum e clar, pentru orice om de buna credinţă, că insinuările au fost preţul unirii (de la 1859), singura care a putut permite crearea unui guvern stabil şi regulat.
Prinţul românilor a dat, în timpul voiajului, noi dovezi de generozitate. El a distribuit ţăranilor care suferă de foame 80 de mii de franci din visteria proprie. Prinţul a putut vedea el însuşi suferinţele cauzate de sărăcie şi a ţinut să prezideze el însuşi Comisia însărcinată cu repartizarea ajutoarelor. La rândul său, Prinţul Frederic a cucerit toate sufragiile celor care i-au putut vedea figura surâzătoare şi deschisă, aerul simpatic şi amabil. El intentionează să rămână la noi încă şase săptămâni. Prezenţa Alteţei Sale este pentru Prinţul Carol un motiv de bucurie, întrucât a sacrificat totul pentru a răspunde dorinţelor românilor deşi ininima lui e încă plină de dulci amintiri de familie. Prin aceste preţioase calităţi, Prinţul Carol merită dragostea noilor săi supuşi. Dar nu numai de noi este iubit şi apreciat. Majoritatea suveranilor din Europa au ţinut să-l felicite cu prilejul faricitei sale urcări pe tron. “Monitorul” ne-a făcut cunoscut că Alteţa Sa a primit deja, cu acest prilej, scrisori de la Majestatea Sa, Regina Marii Britanii şi a Irlandei, de la Majestatea Sa, Regele Greciei, de la Majestatea Sa, Regele Suediei şi al Norvegiei, de la Confederaţia Elveţiană şi de la 14 mari duci, prinţi şi duci ai landurilor Germaniei.
Vreau să remarcaţi că Prinţul Carol a fost tratat în aceste circumstanţe ca un Prinţ suveran a şi Dumneavoastră înţelegeţi deplina importanţă a relaţiilor diplomatice care au, pentru România, un caracter cu totul nou.
Vă rog să primiţi, din nou, Domnule, asigurarea distinsei mele consideraţiuni.
Emile Picot
Traducere din limba franceză de Tudor Cireş
Citește pe Antena3.ro
