Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oameni simpli. Cu o viaţă obişnuită, dar cu o meserie ciudată. Noapte de noapte stau de veghe în subteranele oraşului şi, la fel ca în basmele cu eroii năzdrăvani, repară peste noapte ceea ce a fost distrus ziua. Iar atunci agitaţia oraşului se opreşte doar pentru o clipă, adică cât timp poposesc în măruntaiele oraşului. Iar la răsăritul soarelui, când se dau la o parte în linişte, convulsiile ameţitoare ale urbei reîncep cu furia zilei de ieri.
Unde se termină obişnuinţa muncii de zi cu zi, începe responsabilitatea. Fiindcă aceştia răspund nu numai de munca lor, ci şi de oamenii care peste zi vor trece aiurea încotro în trenurile de metrou.
Prizonieri ai adâncurilor, în fiecare noapte, unii au ajuns aici acum 25 de ani, alţii de-abia dacă au ajuns la majorat. La munca în subteran, bineînţeles. Veterani şi ucenici uniţi însă de un spirit de armonie şi colegialitate cum rar mai poţi vedea. Căci dacă viaţa este grea în subteran, ea devine aici jos imposibilă dacă oamenii nu colaborează unul cu celălalt.
