Vedere din provincia domnului Trandafir

Parfumul unui timp care-a fost căutat mai cu seamă de cititorii de memorii şi jurnale, amănuntul, detaliul de viaţă ce colorează şi umanizează Marea Istorie revărsată din secul documentului de arhivă. Parfum ce se simte întorcând paginile jurnalului recent apărut al profesorului Constantin Trandafir.

Pentru cei de azi, jurnalele personale ar trebui să fie chei pentru porţile de acces către ieri. Spre asemenea lecturi s-ar orienta cu precădere "copiii tranziţiei", născuţi după 1989, dacă-ar vrea să-şi facă o imagine despre Epoca de Aur, fără teze, antiteze, clişee, stereotipuri şi idei preconcepute. Cine-a avut sau va avea răbdarea să răsfoiască cele peste 40 de jurnale şi memorii cuprinzând referiri la ultimul an al puterii comuniste va afla că a fost un timp când de la toate colţurile pândeau foamea şi securiştii. A văzut sau va vedea cum Ceauşescu, personajul negativ, se zbânţuie nestingherit prin toate paginile. Şi se va deduce că atunci intra prin toate casele, trăgea cu urechea pe la uşi şi îşi băga nasul peste tot. De asemenea, că de undeva din depărtare, nişte oameni "de bine" se prăpădeau de grija României, absolut dezinteresat şi pe calea undelor. Aşteptată cu sufletul la gură, "literatura de sertar" tipărită de 20 de ani încoace arată dezamăgitor. Lipsa sincerităţii şi a firescului i se poate reproşa, cu puţine excepţii, memorialisticii despre '89.

Jurnalelor cunoscute până acum li s-a adăugat de curând "1989. Vedere din provincie". Pasiunea pentru jurnalul intim l-a ţinut pe profesorul Constantin Trandafir din Câmpina mai multe decenii. Câteva fragmente le-a publicat de-a lungul vremii în Revista Nouă din urbea prahoveană. Dascăl cu drag de elevi, domnul Trandafir din povestea noastră a vădit spirit ludic şi simţ al umorului. Şi s-a lăsat prins în joaca de-a reconstituirea acelui an nepereche. La început ne-a trimis câteva fragmente semnate cu pseudonim. "Dacă vă fac trebuinţă bine, dacă nu, la coş", ne scria jovialul domn Trandafir la începutul lui ianuarie. Ore de curs, glume din cancelarie, animozităţi inerente unui oraş de provincie unde toată lumea se ştie cu toată lumea, o bere "maxim două" băută cu amicii, goana după mâncarea cea de toate zilele, filme "la bulgari" şi meciuri de fotbal "la români", lecturi de cărţi şi de reviste literare, discuţii cu Vio şi Diana - soţia şi fiica, migrene, Europa Liberă, reflecţii şi gânduri când vesele când negre, din toate acestea şi ceva în plus se compune existenţa memorialistului. Domnul Trandafir a continuat să ne trimită, cu precizie de orologiu elveţian, fragmente din jurnalul domniei sale la fiecare sfârşit de lună. În pagini se regăseau mostre de viaţă şi firesc. Curând, din alăturarea frânturilor de viaţă s-a născut volumul "1989. Vedere din provincie".