Viata in desert - Habibi, Egipt! Bacsis!

Egiptul este o tara buna de vizitat, nu de locuit. Cel putin prin compa-ratie cu Romania. Peste 5.000 de a-ni de civilizatie, templele Philae, Lu-xor, Karnak si Va-lea Regilor, dar si 72 de milioane de saraci, la o populatie de 80 de milioane. Turismul este aurul lor de 18 karate.Cam asta inseamna,in doar cate-va cuvinte, Egiptul.

FOTOREPORTAJ - Click pe imagine

IN STATIUNEA HURGHADA. O camila face plaja la Marea Rosie. Dupa ce a muncit toata ziua, stand la poze pentru turisti, a primit de la stapan o binemeritata pauza

Bacsis, cuvant sacru la egipteni in era noastra. Dintre cei 80 de milioane de locuitori, 90% platesc tribut nemilos saraciei. N-au concediu, n-au pensie, au doar un salariu de 300 de lire egiptene (aproximativ 60 de dolari).

Casele bastinasilor sunt din caramida de lut, fara acoperis, cu o singura incapere, unde dorm toti membrii familiei, din care fac parte si animalele (de la pisica, magar pana la camila). Impozitul este de cinci ori mai mic, daca "imobilul" este acoperit doar de cer.

DIAREE. Egiptenii au desert - cu cocoasele lui cu tot (a se citi munti), temple, zei, faraoni si fluviul Nil. Turismul este acum aurul lor de 18 karate. Scopul si durata vizitei noastre in Egipt: croaziera pe Nil. Hurghada - primul nostru contact cu civilizatia egipteana - un fost oras de pescari de la Marea Rosie, care a devenit statiune turistica. Este locuit de 60.000 de bastinasi si populat de 180.000 de turisti! Este impresionant ce s-a putut construi in 20 de ani. Hoteluri de cinci stele, cu gradini vii (nu artificiale), in mijlocul desertului. A fost construit si, atentie, Titanic Aqua Park! Terenul se vinde pe verzisori buni: o vila (cu acoperis) costa aproximativ 40.000 de dolari.

Ghidul nostru, Csaba, ne-a avertizat sa ne ferim de Blestemul Faraonilor si sa nu luam corali sau scoici, pentru ca vom fi amendati. Egiptenii le considera tezaur national si, ca atare, nu pot fi scoase din tara. Dar care este Blestemul Faraonilor? "Sa nu beti apa! Nici sa nu va spalati pe dinti! O sa fiti «binecuvantati» cu o diaree! Turistii au denumit-o Blestemul Faraonilor!", ne-a facut Csaba instructajul.

CIVILIZATIE DE BASTINA. In Egipt se ara cu magarul si se practica agricultura, folosindu-se pompe de apa facute de nemti in al doilea razboi mondial

IN CONVOI. Din Hurghada am pornit spre Aswan (oras industrial cu 50.000 de locuitori), unde ne astepta Nile Crododile, vasul nostru de croaziera. Pana in Aswan am mers in coloana oficiala, cu autocarul prin desert. In 1997, in fata Templului Al-Deir Al-Bahari din Luxor au fost masacrati peste 60 de turisti germani si japonezi. De atunci, a fost introdusa politia turistica, iar strainii se pot deplasa doar in covoi escortat de doua masini de politie (una deschide "plutonul", alta il inchide). In plin sezon, un convoi poate sa fie format din 300 de autocare, cu turisti din toate partile lumii. In fiecare sat si oras prin care am trecut, circulatia a fost oprita. Ne-am simtit importanti, asa cum se simte un prim-ministru din tara noastra de bastina, cand se deplaseaza de la un palat la altul. De altfel, pentru bastinasi noi eram foarte importanti. Fie ca erau pe camp, pe bicicleta sau pe camila, egiptenii se opreau din treaba sau din drum pentru a ne privi cum le strabatem teritoriul. La satele asezate pe canalele Nilului am vazut poduri pazite de batrani cu pusti de-o varsta cu ei. Acestia (batranii) sunt platiti din banii stransi de pe impozitele satului. Misiunea lor este sa-i intrebe pe staini de unde vin si cu ce scop. Ne-am amuzat cand am aflat ce indeletnicire au, socotind ca am descoperit un alt soi de "securisti".

FARA ACOPERIS, DAR CU ANTENA! Dupa cinci mii de ani de civilizatie, egiptenii practica agricultura folosind pompe de apa facute de nemti in al doilea razboi mondial. Ara cu magarul, doar cei bogati se folosesc de tractor. Ce cultiva? De toate, de la rosii, varza, cartofi pana la curmale... Din 1980, de cand s-a construit barajul de la Aswan, fiecare sat are lumina. Se pare ca electricitatea a daunat grav agriculturii egiptene. Pana sa fie conectati la electricitate, satenii sateau la povesti la o narghilea (shisha) si la un ceai. O data cu lumina a patruns in cocioabe si televiziunea. Telenovelele si meciurile de fotbal au dus la scaderea productiei in agricultura. Satenii stateau pana tarziu in noapte cu nasul in televizor si nimeni nu se mai trezea in zori sa lucreze pamantul. Aproape fiecare coliba are antena parabolica. N-are acoperis, dar are antena! Csaba, ghidul pus la dispozitia noastra de Kartago Tours - firma de turism care ne-a asigurat si croaziera - , chiar ne spunea ca bastinasii au astfel posibilitatea sa vada cum traiesc ceilalti oameni de pe planeta si sa faca o comparatie cu nivelul lor de trai. Se pare ca nu-i deranjeaza diferenta discrepanta. Traiesc si se inmultesc cu spor. In fiecare an se mai naste un milion de egipteni. Ne-am vazut si cu presedintele Egiptului, Hosni Mubarak. De altfel, n-aveam cum sa-l ratam! De pe case, de pe pancarte imense, de la wc, de peste tot pe unde era desenat, pictat sau pozat ne zambea! La un popas, de langa presedinte mi-a zambit si o camila. In loc sa se uite in obiectivul aparatului de fotografiat, ea s-a intors spre mine si mi-a aratat dintii. O fi invatat de la presedinte sa zambeasca...

Dupa 500 de kilometri am ajuns si la vasul de croaziera. Am navigat pe Nil si am vazut un crocodil. Maasoob, nubianul care ne facea curat in camera, ne-a construit un crocodil din doua perne, doua prosoape si patura de pe pat! Ca sa nu putem spune ca n-am vazut crocodil pe Nil!

SALVARE. Templul Philae de pe Insula Elefantilor, inchinat zeitei Isis, a fost mutat din cauza inundatiilor in 1971, cu fonduri de la UNESCO. Pentru a se realiza mutarea, templul a fost taiat felii

CU COBRA DE GAT. Am vizitat templele Philae, Edfu, Kom Ombo, Al-Deir Al-Bahari, Luxor, Karnak, am fost si in Valea Regilor... Nu ne venea sa credem cum pot trai egiptenii in saracie avand aceste minuni. Ce blestem! Sa fii bogat (in istoria civilizatiei) si atat de sarac! In bazar, in magazine, pe strada nu gaseai un produs pe care sa scrie cat costa. Nu aveau pret pentru turisti! Unele produse aveau pretul in araba, dar nu folosea la nimic.

In Egipt, totul se negociaza! In Kom Ombo, un batranel manca din bacsisul pe care il castiga punand turistilor cobre de gat, pentru a-si face poze. Bastinasul statuse atata vreme printre serpi, incat pana si mainile se transformasera in doua cobre. Aveau aceeasi piele solzoasa. Mi-am facut curaj, m-am apropiat de batran pentru a beneficia si eu de ritualul turistic: sa stau pe pres si sa primesc la gat o cobra sedata - dar vie!!! Bastinasul mi-a cerut 20 de lire (un dolar inseamna 5,6 lire). Eryka, colega mea de camera de pe vas, a negociat pana a ajuns la un bacsis de 1 lira si 25 de piastri. La Templul din Edfu am ajuns cu chelesul (trasura), tractat de o martoaga si condus de un birjar pe care il chema Mustafa. Nici nu ne-am urcat bine in cheles, ca Mustafa a inceput sa strige: "Bacsis, bacsis!". L-am linistit, spunandu-i ca o sa il cinstim la intoarcere. Ne-a intrebat de unde suntem si daca sunt casatorita. Marin, colegul meu, i-a raspus intr-o engleza de balta: "It’s free". Atunci, Mustafa a inceput sa-mi povesteasca de nevasta, sa-mi arate cei patru copii, pe care ii avea, in poze, lipiti pe peretii trasurii. In goana martoagei am intalnit un stadion, un supermarket (care era de fapt o casa din chirpici pe post de aprozar), shisha la fiecare colt de strada, semafoare cu minutar. Edfu mi s-a aratat ca un oras in haine rupte, pe alocuri peticit saracacios cu stofa civilizatiei.

SECHESTRAT IN BAZAR. Era cat pe ce sa-l pierdem pe Marin. A fost sechestrat intr-o ghereta din bazarul de la poalele Templului Edfu. Egiptenii nu l-au lasat sa plece pana nu a cumparat ceva. Bastinasii tabara pe tine ca hunii! Si nu intotdeauna cumperi ceea ce ai nevoie sau cumperi ceea ce nu ti-ai dorit niciodata sa ai. Sunt disperati sa-si castige bacsisul din care trebuie sa-si creasca nevestele si copiii. Marin si-a cumparat un costum pe care nu stia apoi cu cine sa-l "marite". In cele din urma, i-a gasit clientul: un camerist de pe vas.

In Luxor, "orasul celor 100 de porti" (denumit astfel de Herodot, dupa cele 100 de temple), am fost escortati de o armata intreaga de nubieni! Daca in perioada antica, Luxor era locuit de 1.000.000 de oameni, acum este un biet oras-bazar, cu 60.000 de egipteni. Ceea ce parea a fi doar o plimbare prin oras s-a dovedit o adevarata aventura. Abia am facut cativa pasi si deja am simtit ca avem un ghid cu noi: era frica! Ne-a insotit peste tot. Doar ca nici ea nu stia drumul si era la fel de derutata ca noi... Un birjar a inceput sa strige la noi: "Cheles!". A urmat apoi o cascada de "cheles-cheles", venind din toate partile! Am marit pasul, ignorand strigatele multimii. Cand ne-am uitat in spate, toti birjarii veneau dupa noi in coloana, ca la miting. Ne-au insotit o bucata buna de drum, dupa care s-au plictisit si ne-au abandonat. Au aparut apoi copii care ne ofereau diferite servicii: sa ne arate orasul, sa ne bage in diferite magazine, sa ne faca pantofii. Marin nu mai scapa de un pusti care l-a intrebat in toate limbile posibile si imposibile daca nu doreste sa-i curete incaltarile. Strazile erau asfaltate si cu noroi, iar trotuarul servea pe post de taraba. Verze imense, cartofi, rosii, peste, curmale stateau expuse pe trotuar. Un vanzator isi facea curat in fata magazinului, care era cat o cutie de chibrit. Mai exact, plimba praful de la el mai incolo, spre mijlocul strazii principale. Stradute inguste, tuciurii de curate ce erau, carora nu pot sa le gasesc analogii nici macar in cartierul Ferentari. Si eram pe Hagag Pili Rue din Luxor, orasul celor 100 de temple.

CE A FOST! O straduta din Luxor, orasul celor 100 de temple

COLOSII. Ne-am intors la civilizatie, pe vas, dupa trei ore de hoinarit prin cartierele saraciei. A doua zi eram in Valea Regilor. De la agonie la extaz!

Am traversat cu autocarul podul Luxor, pentru a trece din partea estica (soarele rasare si semnifica viata) spre partea vestica (soarele apune si semnifica moartea), unde se afla templele mortuare. Acum mii de ani, pe partea de vest a Nilului, exista doar satul muncitorilor - Deir El Media. Acestia munceau si sapte ani pentru a finisa un mormant. In urma cu trei luni si jumatate a fost descoperit ultimul mormant din Valea Regilor. Dintre cele 62 de morminte, cel al lui Tutankhamon este cel mai mic. Acesta nu a fost un faraon important. A capatat importanta abia dupa mii de ani. Se poate spune ca a devenit vedeta datorita faptului ca mormantul sau este singurul care nu a fost jefuit. A ramas intact in proportie de 80%. Imi pun involuntar intrebarea: daca pentru Tutankhamon s-a realizat din aur o masca mortuara care cantareste 14 kg, cam de ce accesorii or fi beneficiat ceilalti faroni? Biletul de intrare la Tutankhamon costa 80 de lire, dar poti sa-l vizitezi si "la negru". Dai bacsis 10 lire si ai ajuns la sarcofag. De altfel, Valea Regilor este populata in era noastra de bisnitari. Stau pe cocoasele desertului si te invita sa-ti arate ceva deosebit. Din curiozitate si din nestiinta (sau prostie), te duci. Te plimba, iti povestesc cate dune de nisip are desertul, iar tu vezi exact... hainele imparatului, ca-n poveste. Cu ochii la bisnitari, am putut observa si o baza militara. De altfel, acestea sunt atat de multe in Egipt, incat se poate spune ca exista cate o duzina pe cap de locuitor.

Am vizitat trei morminte: cel al faraonului Ramses al III-lea, al lui Ramses I si al lui Thutmes al III-lea. La Ramses I, paznicul ne-a intrebat daca suntem din Romania. Am ramas ca la dentist. Bastinasul ne citise ca suntem romani. Si nu apucasem sa scoatem un sunet. La Thutmes al III-lea, paznicul ne-a cerut bacsis doar pentru ca ne-a spus ca pe pereti sunt peste 700 de cartuse (chenare pe care erau scrise cu hieroglife doar numele faraonilor).

Sarcofagul lui Thutmes al III-lea este din cuart rosu, iar mormantul acestuia este singurul prevazut cu un ventilator. Locul este foarte stramt si abia se poate respira. Era interzis sa fotografiem in incinta mormantului, dar cu 15 lire egiptene am putut sa facem cateva poze. Am parasit Valea Regilor si ne-am indreptat spre Templul Al-Deir Al-Bahari, inchinat singurei femei-faraon, Hatshepsut, unde a avut loc atentatul din 1997. In anul 27 i.H. a fost un mare cutremur, iar templul a fost ingropat in nisip. A fost descoperit de niste arheologi polonezi. De la Al-Deir Al-Bahari am pornit spre Colosii lui Memnon. Case care abia se tineau in picioare, dar erau frumos pictate cu faraoni, ca niste ilustrate. Am ajuns si in Valea Nobililor, unde un sat intreg este asezat pe un cimitir. Satenii au supravietuit de-a lungul timpului din profanarea mormintelor. Au vandut tot ce-au gasit in ele. Acum, din pacate, mormintele au devenit gropi de gunoi. Oficialitatile egiptene au vrut sa-i evacueze, dar a iesit o mica revolutie si au renuntat! Am vazut Colosii cat sunt de colosi si ne-am vazut mai departe de drum.

Am parasit orasul Luxor tot in convoi. Politistii ne-au controlat autocarul, cu o oglinda mare, pe care au plimbat-o pe sub burta masinii. Daca aveam o bomba! Am plecat inapoi spre Hurghada, de unde am zburat spre Romania. Dupa toata perioada petrecuta pe Nil sau pe uscat, pot spune: Habibi, Egipt! Bacsis!

FARAONI INTR-O BUJIE PENTRU COMERT

Inainte de a ajunge in Valea Regilor am vizitat si un atelier de alabastru. Marmura egiptenilor - alabastrul - este alba, maronie si verde (este cea mai rara din lume). Ni s-a oferit o piesa de teatru! Trei nubieni ne aratau cum se prelucreaza alabastrul. Apoi, am mers in magazin sa ne alegem suveniruri. Pentru doua sarcofage, un sfinx si o cobra din bazalt, egipteanul ne-a cerut 700 de lire. Expertul nostru in negocieri, Eryka, a ajuns la 150 de lire pentru toate obiectele! Discutiile au devenit atat de aprinse incat la un moment dat vanzatorul a intrebat-o pe Eryka daca nu vrea hasis. Am fost si la I$I$ Museum Parfum din Luxor. Am testat toate parfumurile de muzeu! Legenda spune ca, daca barbatii simteau, dupa ora 24:00, mirosul licoarei Secret of Desert, stiau ca femeile ii asteapta, in dormitor, sa treaca la actiune. "Poate de aceea exista acum 80.000.000 de egipteni", a spus mai in gluma, mai in serios vanzatorul-sef. O sticluta de 30 ml costa 15 euro. Bineinteles ca este un pret negociabil. Am fost si la un muzeu de papirus. Abia atunci ne-am dat seama ca toate papirusurile din bazaruri sunt false. Daca iei o hartie de papirus si o motolesti, nu trebuie sa se rupa. Bisnitarii s-au specializat in arta oricarei falsificari, inclusiv a statuilor! Ei pun bujii in interiorul replicilor cu faraoni, pentru a fi la fel de grele ca originalele din bazalt.

DIN CE TRAIESC EGIPTENII

Egiptul se invecineaza cu trei tari: Israel, Sudan si Libia si cu doua mari: Marea Rosie si Marea Mediterana. Se intinde pe o suprafata de 1.100.000 mp. Nici macar 5% din acest teritoriu nu este locuibil. Si cu toate acestea, Egiptul are o populatie de 80.000.000 de oameni. Dar cu ce se ocupa egiptenii? Cea mai importanta sursa de venit este turismul! Exista fabrici de constructii (nisip si pietre sunt, slava Domnului!). Este o tara destul de bogata in zacaminte de gaze naturale si petrol (95% din ele provin din Marea Rosie). Egiptul nu prea exporta petrol si, de aceea, pretul benzinei este de 1 lira si 20 de piastri in Hurghada, iar in Cairo, intre 80 de piastri si o lira. Aproximativ 5.000 de lei vechi romanesti. Egiptenii au si mine de bauxita, fabricand si aluminiu. Sa nu uitam de bumbacul egiptean, care este vestit! Si agricultura are un rol foarte important. Un salariu mediu in Aswan este de 70 de dolari, iar la Cairo, in jur de 120 de dolari. Multi egipteni n-au nici un loc de munca. Un hamal castiga 300 de lire egiptene. Practic, ei traiesc din bacsis!!!!

CIFRE

120 de euro costa sa te plimbi cu balonul timp de trei ore deasupra orasului Luxor. Dupa religie, Egiptul este impartit in doua categorii: 85% tin de religia islamica si 10% de religia copta-crestina. In restul de 5% intra greco-ortodocsii, evanghelicii si catolicii. Se stie cu exactitate cate familii de evrei au ramas in Egipt: 22 de familii si tot atatea sinagogi (22). In papirusurile vechi s-a gasit scris ca, in perioada faraonilor, berea continea 1,5%-2% alcool si era indulcita cu curmale.