In episodul de astazi al serialului 'Urmasii lui Ion Creanga, pe coasta Oceanului Pacific', aflati cum arata viata ultimului descendent al povestitorului care mai traieste in tara.
Dupa eliberarea din inchisoarea politica, in 1964, lui Constantin Mihaescu – sotul Mihaelei Creanga, stranepoata povestitorului - i s-a permis sa se angajeze doar la serviciul de vidanja al Intreprinderii de Apa si Canal Bucuresti (ICAB). Doi ani mai tarziu, s-a putut transfera la biroul de investitii al aceleiasi intreprinderi. Familia, raspandita la Targu Jiu si Craiova in timpul arestarii barbatului, s-a reunit cu greu sub acelasi acoperis si a trait, pentru multa vreme, intr-o singura camera, in apartamentul unei rude din sectorul sase al Capitalei.
Odata ce a castigat primele salarii, Mihaescu n-a mai lasat pe nimeni din casa sa munceasca. Pe baieti i-a obligat sa se ocupe strict de invatatura, iar pe sotie - sa vada de viata familiei. Ca sa ii intretina pe toti, lucra opt ore la ICAB si, la incheierea programului, oferea meditatii, la diverse materii, elevilor din ciclu primar pe care profesorii de meserie nu aveau timp sa-i pregateasca. A reusit sa se reincadreze in Armata intr-un moment de relaxare ideologica, in 1969, dupa ce Tribunalul Militar din Bucuresti a decis ca, zece ani mai devreme, fusese condamnat pentru o fapta care nu existase. L-au rechemat la infanterie si tancuri, desi, anterior arestarii, facuse cariera la artileria antiaeriana. S-a retras in 1977, cu gradul de colonel, si s-a mai intors in randurile Armatei 13 ani mai tarziu, la Revolutie, la Comandamentul Apararii Civile a Capitalei. A fost avansat la gradul de general cu o stea in 1994 si a primit inca o stea in 2006.
Singuratate
Astazi, Constantin Mihaescu si Mihaela Creanga-Mihaescu traiesc singuri. El are 90 de ani. Ea, 88. Toate rudele din Romania le-au murit, iar nepotii si stranepotii isi duc viata la celalalt capat al lumii, in San Francisco. O luna pe an, de regula toamna, unicul fiu care le mai traieste, Costin (65 ani), abandoneaza California si vine sa locuiasca alaturi de ei. Restul timpului li se scurge intr-o izolare ermetica.
Memorie prodigioasa
In ciuda varstei, generalul (r) Mihaescu nu isi menajeaza deloc puterile. Corespondeaza asiduu cu autoritatile romane, vanand orice leu pe care, de-a lungul timpului, statul i l-a scos din buzunare: arestandu-l, confiscandu-i bunurile, hartuindu-i familia, neplatindu-i brevetele de inventator, taindu-i pensia la jumatate etc.
Nu se mai poate deplasa. O artroza i-a intepenit membrele si i-a patruns atat de adanc in oase incat i-a trezit la viata rana capatata in 1942, la Stalingrad. N-a mai iesit din casa de patru ani, dar mintea ii alearga ca in tinerete, gonind intre amintirile copilariei, batalia epica in care era sa-si piarda un picior, lumea invinsa a penitenciarelor si cea prabusita a vidanjorilor, ultimele legi votate in parlamentul Romaniei si, inapoi, scormonind in haul istoriei, efigia marilor comandanti de armate. Generalul e o uzina de informatii in fata careia toti din jurul lui capituleaza. Fermecat de aceasta verva, nepotul cel mic, Gunti Mihaescu (34 ani) – avocat in San Francisco – a propus ca toate povestile generalului sa fie inregistrate pe reportofon si transcrise intr-o carte a familiei. S-au facut multe inregistrari dar redactarea lor pe hartie mai are de asteptat.
Posta americana
Mihaela Creanga-Mihaescu traieste in contrast cu preaplinul de energie al sotului. Varstnica, cel mai longeviv urmas al lui Ion Creanga, e atat de discreta incat aproape ca se evaporeaza din fata vizitatorilor: pleaca imediat la treburile casei, pentru care i-a mai ramas atat de putina putere incat e nevoita sa faca lungi pauze intr-un efort si altul. Zilnic, se duce singura la piata si – conformandu-se indicatiilor date de medici – cara in sacose cumparaturi care nu depasesc niciodata doua kilograme. Din holul blocului in care locuiesc pana la apartamentul in care, anxios, o asteapta generalul, trebuie sa urce 54 de trepte, o escalada care si martorilor le da palpitatii, care o epuizeaza si care, paradoxal, o pastreaza in forma.
Periodic, sotilor Mihaescu postasul le aduce scrisori din California. In plicuri, invariabil, gasesc poze cu cele doua stranepoate, Malia-Isabella (6 ani) si Sophie-Kailani (5 ani). Aparatele foto ale familiei aduna continuu imagini cu cele doua fetite, intr-o colectie inceputa pe 30 noiembrie 2004, printr-un cadru in care Malia-Isabella toarce, la varsta de-o zi, pe salteluta unei maternitati din San Francisco.
Bursele generalului
Daca judecatorii il vor despagubi pe general pentru cei cinci ani cu care statul comunist i-a scurtat viata, o parte din bani – a hotarat deja - se vor aseza in doua plicuri: unul pentru Malia-Isabella si altul pentru Sophie-Kailani. Fetele nu vor avea acces liber la ei. In dupa-amiezile sale de contemplatie, acompaniate doar de sotie si de umbrele miscatoare ale soarelui, Constantin Mihaescu a meditat la o solutie pentru a opri instrainarea urmasilor de Romania. Ca sa profite de dolarii strabunicului, Malia-Isabella si Sophie-Kailani vor trebui sa faca dovada ca stiu sa vorbeasca romaneste. Generalul a trait vremuri grele si vremuri grele se anunta in viitor: e convins ca strategia lui pedagogica va da roade, iar stra-stra-stra-stranepoatele cu prenume hawaiiene ale lui Ion Creanga vor invata, macar din interes, limba romana.
Apartamentele Mihaelei
La moartea arhitectului Horia Creanga, din august 1943, toti banii din onorariile sale au fost de negasit. Fiicei lui, Mihaela Creanga-Mihaescu, i-au ramas doar cele doua apartamente din Piata Lahovary in care arhitectul avusese atelierul si in care locuise. Tanara nu s-a putut insa bucura de ele. Fiind convinsa de mama – arhitecta Lucia Dumbraveanu, de care Horia Creanga divortase in urma cu un deceniu - Mihaela a semnat vanzarea acestora in fata unui cumparator pe care nu il cunostea. Lucia Dumbraveanu a pastrat doua treimi din pret, iar o treime i-a dat-o tinerei, cumparandu-i un apartament pe Bulevardul Dacia. Mihaela Creanga-Mihaescu nu s-a putut bucura nici de acest apartament, statul populandu-l, pana in anii 1970, cu chiriasi straini.
Mormantul urmasilor lui Creanga, devastat de autoritati
Sotii Mihaescu sunt proprietarii locului de veci din Cimitirul Bellu, in care sunt ingropati trei dintre nepotii povestitorului: Ionel (d.1931), Laetitia (d.1938) si Silvia (d.1940). Monumentul funerar desenat special de arhitectul Horia Creanga pentru fratii sai a fost distrus in intregime, in anii 2000, de angajatii Administratiei Cimitirelor si Crematoriilor Umane (ACCU). Un utilaj s-a urcat cu rotile pe racla si a infipt cuva in muntele de gunoaie pe care altcineva, tot de la ACCU, il depozitase acolo. Sub greutatea masinii, s-au spart lespezile, s-a rasturnat crucea si s-au miscat bordurile care inconjurau locul de veci. De atunci, Mihaela Creanga-Mihaescu a scris continuu plangeri catre autoritati, cerand ca monumentul sa fie refacut. A scris directorului de la ACCU, primarului Videanu, primarului Oprescu si, prin 2003, chiar si Preafericitului Teoctist, gandindu-se ca Patriarhul l-ar fi putut chema la ordine pe seful ACCU de-atunci, preotul Radu Dumitru. Nu a primit raspuns decat o singura data, in 2001, cand preotul Dumitru i-a transmis ca monumentul 'va fi reconditionat pe cat posibil'. A fost o minciuna. In zece ani, putinele pietre ramase deasupra criptei au devenit si mai putine. Mormantul celor trei nepoti ai lui Ion Creanga aproape ca nu mai exista.
● Ep. 1: Ion Creanga, scriitorul cu nume, loc al mortii si data de nastere necunoscute
● Ep. 2: Fiul lui Ion Creanga, capitanul care a parasit armata pentru a se inrola in marile razboaie ale comertului cu lucruri marunte
● Ep.3: Parintii primului Creanga american
● Ep. 4: Primul Creanga in California: 'O viata limitata la legaturi de buna ziua'
● Ep. 5: Nepotul lui Creanga, taciturnul cu vise de piatra
● Ep. 6: Stra-stranepotul lui Creanga, gradinar la Berkeley
● Ep. 7: Stra-stranepoata lui Creanga ocoleste Romania: 'Gasesti caini infometati care alearga pe strada, ceea ce da masura la cat de prost e administrata tara'
● Ep. 8: Mihaela Creanga: casatorie sub bombardamente
● Ep. 9 Urmasii lui Cranga, in mainile Securitatii
In episodul urmator al serialului cititi despre cum au emigrat in SUA, in anii 1980, cei doi fii ai Mihaelei Creanga, Costin si Dan