Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când aurul Daciei n-a mai ajuns pentru a mulţumi toată lumea romană, gonacii Imperiului au trecut munţii, în Nord, chemaţi de legendele “pântecului de aur” al Alpilor. N-au găsit Cornul Abundenţei, dar nici capul nu şi l-au pierdut, întorcându-se la Roma cu vestea cea bună că, între Sonnblick şi Ankogel (pe Valea Gastein din Austria de azi ), “ceva aur ar fi”... Exploatarea metalului galben a pornit şi, curând, între Valea Gastein şi Roma, prin pasul Mallnitz, carele cu roţi de lemn s-au urnit să transporte aurul din a cărui strălucire Cleopatra alegea linia modei timpului său. Nu se ştie cât aur s-a extras, în Antichitate, din pântecele Alpilor austrieci, dar cert e că, în secolul al XVI-lea, după o lungă pauză medievală, “goana dupa aur” a fost reluată. Celebrul Paracelsus a făcut, de altfel, în zonă primele experienţe cu metalul rar, reuşind să-şi adjudece nu doar renumele de alchimist, ci şi pe cel de “invisible man”. Doar într-un singur an, 1557, arată dovezile istorice, din Valea Gastein au fost extrase peste 800 de kilograme de aur pur.
Mai târziu, spun alte documente, însuşi împăratul Franz Iosef lua decizii, “la faţa locului”, privind extracţia de aur. În timpul său, s-a construit o cale ferată care ducea la Salzburg, s-au trecut sub protecţia statului izvoarele de apă termală şi tot atunci s-au pus bazele viitoarei staţiuni balneo-cimaterice Bad Gastein, în jurul cascadei naturale înalte de 340 de metri; e staţiunea în care va sta, pe timpul verii, patru ani la rând, şi regele României, Carol I!
Lumea elegantă de la începutul secolului al XX-lea a ales Bad Gastein, oraşul de la gura minelor de aur, drept loc de promenadă romantică; chiar dacă n-ar fi fost decât neastâmpărata împărăteasă Sissi (Elisabeta), care i-a dedicat staţiunii patru poeme, şi tot am putea vorbi despre gloria micuţului oraş austriac, care ajungea să nu mai încapă, vara, de regi, regine şi prinţi.
Căutând aur, au descoperit radon
Să ne întoarcem, însă, la munţii Alpi. Cel mai tare au fost scormoniţi Alpii Austriei de Vest (între Italia şi Germania) în timpul celui de-al doilea război mondial când, spre final, Hitler spera într-o minune care să-l salveze de la capitulare. Prospecţiunile au început în 1940 şi ele au mers pe vechile tuneluri de la Radhausberg, dar s-au deschis şi galerii noi, care ar fi trebuit să ducă la baza minereului. Presupunând că filonul de aur se află în partea de sus a muntelui, minerii au săpat dinspre bază, aproape vertical, încercând să ajungă la miezul de aur. Şi totuşi n-a fost un succes. N-a fost aur. Şi, oricum, nu din cauza aceasta Germania a pierdut al doilea război mondial. Săpând, însă, galerii către inima muntelui, minerii au constatat că, în anumite porţiuni, temperatura creştea până la 44 de grade, iar umiditatea atingea aproape 100%. Mai mult, chiar. Unii dintre cei care sufereau de complicaţii reumatice, de artrite sau de astm s-au vindecat, după câteva săptămâni de săpat în mină.
Radonul, la Bad Gastein şi la Băile Herculane
În 1946, lumea descoperea, astfel, cea mai sigură metodă naturală din lume, de vindecare a acestor boli, bazată pe terapia prin radon. Radonul radioactiv, în proporţii mici, poate fi folosit în terapie şi are efecte benefice şi de durată asupra inflamaţiilor şi durerilor; el este administrat fie sub formă de gaz (el există, de exemplu, şi în România, la Herculane, dar mult mai diluat, din cauza contactului direct cu aerul) fie în combinaţie naturală cu apa (care izvorăşte din munte, la Bad Gastein şi în împrejurimi, cu o temperatură de circa 30 de grade).
Austriecii au fost deosebit de inventivi la capitolul acesta, reuşind ca, în 60 de ani, să construiasacă, la Gastein Heilstollen, un nou imperiu, subteran, bazat pe un alt fel de aur, gazos de data aceasta. Clinica din Heilstollen, unică în lume, tratează, prin hipertermie şi radonterapie montană, boli al căror tratament natural aleator necesită, de regulă, luni şi ani.
Medicul român de la Heilstollen
Am avut surpriza să întâlnim, în măruntaiele muntelui de la Heilstollen, o româncă devenită, în doar câţiva ani, medicul-şef al complexului balnear. Primul semn al unei prezenţe româneşti ne-a fost dat de formularele şi de anunţurile în limba română. Aproape greu de crezut, în această lume dovedită nu de puţine ori ostilă românilor, Elena Martea, o româncă din Mediaş, stăpâneşte o comunitate austriacă, germană şi multinaţională în care se simte bine şi de la care primeşte respectul ce ne lipseşte (uneori) nouă, celorlalţi români călători prin Vestul Europei.
“Celebritatea mea de azi, ne spune ea, cu destulă modestie, o datorez, fireşte, ţării mele, unde m-am născut şi unde mi-am făcut studiile, inclusiv cele medicale. Cred că şcoala românească este foarte solidă şi dă posibilitatea de a-ţi construi, ulterior, o carieră medicală în altă ţară. Pentru mine, n-a fost importantă de fapt cariera, ci să ajung undeva unde să pot lucra, unde să fac medicină, aşa cum mi-am dorit. Cu gândul sunt mereu în România, la mama şi la sora mea... Din păcate, am trăit şi momente triste, să aud că spitalele din localitaţile mici din România au fost închise; cred, însă, că vom trăi, cândva, cu toţii, zile mai bune. În ceea ce priveşte staţiunile balneare din România, pot spune că au una dintre cele mai bune dotări naturale din Europa şi cei mai buni medici balneofizioterapeuţi. Ceea ce le trebuie sunt infrastructura, confortul optim cerut de clienţii nu numai din străinătate, ci şi din România.”
Da... Ce să mai adăugăm? Frumos e la Bad Gastein, dar la fel de frumos ar putea fi şi la noi. Pe vremuri, Franz Iosef se ducea la tratament la Tuşnad. Împărăteasa Sissi mergea, şi ea, la Herculane. Azi, românii nu mai au timp de istoria împăraţilor şi cred că în ţara lor au murit locurile unde s-ar putea trata, natural, de tot felul de boli. Iar dacă aud de Austria şi de Bad Gastein, e numai pentru că şi-au programat o vacanţă... la schi!...
Citește pe Antena3.ro
