Viţă nobilă

Ca-ntr-o poveste frumoasă, într-o casă de ţărani din Munţii Vrancei au crescut şapte feciori. Unul dintre ei a ajuns aca-demician. Viţa nobilă a muntenilor vrânceni a rodit un academician, expertul în oenologie Valeriu D. Cotea.

Nedrept mai este spiritul epocii cu anumite bresle! Aplaudăm "generaţia de aur" a teatrului românesc, dar nu le mai recunoaştem (nici măcar) inginerilor merite. Din memoria colectivă a civilizaţiei lui "înainte de '89" au dispărut de-a valma biblioteci săteşti şi librării comunale, sere, ferme şi podgorii, fabricile de cărămizi, ciment, aţă sau pâine. Cu constructorii şi angajaţii lor. Ca şi cum ar fi fost amestecaţi toţi într-o ceţoasă campanie subversivă.

Dar biografiile, consemnate oricât de pe scurt, pun în paranteze avatarurile stilului de evaluare. "Vin din lumea ţărănească, modestă, la locul ei; fac parte din prima generaţie de intelectuali a familiei Cotea, care nu mai are palmele bătătorite de sapă, de hârleţ sau de coasă, se recomandă academicianul oenolog Valeriu D. Cotea. Părinţii au constituit pentru noi cei şapte feciori, un exemplu de frumoase purtări, ei între ei şi cu lumea."

Valeriu D. Cotea s-a născut în 1926 ca al cincilea copil din casă. Învăţa la şcoala primară când pe monumentul din sat au cioplit şi numele bunicului său executat de armata germană, în primul război, pentru "trădarea" la români. Din cei şapte feciori ai familiei Cotea, după datină a rămas unul, în Vidra Vrancei, acasă. Altul a studiat teologia. Toţi ceilalţi s-au specializat în agrononomie şi viticultură. Au plănuit livezi şi grădini, au îngrijit şi recoltat ferme şi podgorii, au experimentat soiuri şi culturi. S-au bucurat de premii, proiecte, concursuri şi simpozioane naţionale şi internaţionale. Prin ei, viţa lungă de ţărani munteni a familiei Cotea şi-a înnobilat soiul.

Profesor universitar, cercetător în "ştiinţa vinului", animator de reuniuni şi fondator al asociaţiilor de agronomie, Valeriu D. Cotea a iubit şi istoria, preţuieşte şi creatorii de literatură şi arte. În biblioteci are un raft, de temă şi autor: literatură de specialitate în oenologie şi istoria viticulturii, consemnări şi memorii. "Am avut întotdeauna convingerea pozitivă, normală, că menirea omului este de a construi, de a crea, de a lăsa pe pământ semnele bune ale trecerii sale", zice academicianul. O confesiune de credinţă, valabilă oriunde, pentru performerii oricărui meşteşug şi oricărei profesii.

De ce atunci doar actorii să-şi fi avut constelaţia lor în trecutul apropiat? Sunt specialişti, chiar generaţii "de aur" şi în sistemul naţional energetic, medical sau de învăţământ.

Ca Valeriu D. Cotea, cei mai mulţi şi-au înnobilat viţa robustă de ţărani cu rădăcini adînci.

"Drumul ni-l croim singuri prin strădanii de-o viaţă, fără a ne propune însă această competiţie finală. Rezultatele trudei tale devin miza unor zaruri aruncate de altcineva. Şi, uneori, ca şi în cazul meu, zeii îţi sunt faşti"