Reşedinţele unor ţesători de mătăsuri din Londra secolului XVIII

Nimic evident. Nimic forţat. Aşa ar putea fi descrise pe scurt două clădiri, rare supravieţuitoare din această parte a Londrei, a căror restaurare meticuloasă şi transformare a durat patru ani. Undeva în estul capitalei Marii Britanii, în cartierul Spitalfields, s-a deschis în 2009 galeria Raven Row, mai exact pe Strada Artileriei nr. 56-58. În timpul celui de-al doilea război mondial, această parte a oraşului a fost puternic bombardată, fiind în aproprierea docurilor, iar apoi nu a mai revenit niciodată la efervescenţa comercială de odinioară. Închiderea docurilor în anii 1980 a dat lovitura finală ducând la abandonarea acestui cartier. În ultimii 6-7 ani în zonă are loc o incredibilă regenerare urbană, astfel clădiri ultramoderne sunt construite peste drum de splendide case din secolul XVIII.

Clădirile din Strada Artireliei nr. 56-58 au fost construite în 1690, pe locul unor terenuri virane folosite pentru exerciţii militare. Cele două case au fost transformate în 1750, se pare, după planurile arhitectului Robert Taylor. Proprietarii erau Nicholas Jourdain şi Francis Rybot, negustori şi ţesători de mătăsuri hughenoţi. Nebunia modei, abundenţa şi cantitatea erau spiritul şi viaţa comerţului, iar damascurile din mătase şi brocardurile francezilor erau magnifice. În acea epocă femeile îşi schimbau toaletele şi de şase ori pe zi, regulă a înaltei societăţi ce era speculată, câştigându-se astfel uriaşe sume de bani. În 1750 cele două clădiri aveau trei etaje şi mansardă, cu faţade sobre din cărămidă, parterul fiind transformat în magazine. Proprietarii locuiau la etaj şi lucrau mătăsurile în camerele bine luminate de la mansardă.

Magazinul de la numărul 56, în dreapta, este aşa cum era în secolul XVIII, păstrând majoritatea elementelor originale. Vitrina clădirii de la nr. 58 a fost modernizată în 1827, în stilul Regent. În 1830 ferestrele etajului întâi de la nu­mărul 56 au fost lărgite, semn al bo­gă­ţiei proprietarului. Tâmplăria ferestrelor este originală, în stil Georgian şi Regent. Uşa principală a casei de la nr. 56 este de asemenea autentică. La începutul se­colului XX, cele două clădiri erau locuite de mai multe familii sărace, care lucrau în pieţele alimentare din apropriere.

În 1972 cele două clădiri au fost de­vastate de un incendiu, interioarele fiind distruse, cu excepţia unui singur salon ale cărui elemente decorative originale se aflau la Chicago. Transformarea clădi­rilor monument categoria A pentru noua funcţiune a implicat o substanţială intervenţie de restaurare şi reabilitare, mai ales că acestea au fost abandonate cel puţin o decadă. Nick Tyson a rea­lizat cercetarea istorică, arhitecţii de la 6a au creat noile spaţii, iar de structură s-a ocupat firma Price & Myers. Proiectul a început în 2005, lucrările de construcţie au demarat în august 2007, închein­du-se la 26 ianuarie 2009.

Decoraţia interioarelor se simpli­fică pe parcurs ce urci etajele. Primul având cele mai multe elemente în stil rococo, în timp ce ultimul nivel nu are decoraţii, ceea ce stabileşte statutul fiecărui etaj. Şemineul este elementul esenţial al fiecărei camere englezeşti. Uşile sunt înguste, şi nu duble. Lemnul pictat în tonuri estompate era o caracteristică a epocii, era moda lambriurilor de lemn şi a tavanelor tencuite în nuanţe alb-gălbui sau tonuri de gri şi decorate cu stucaturi.

La nr. 58, la primul etaj, sunt birourile editurii de artă Four Corners Books. Camera de la stradă fiind cea ale cărui elemente decorative „au văzut America”, cum s-ar spune. Şemineul şi pa­nourile din lemn ce înconjoară astăzi această cameră au fost scoase în 1927 şi vândute ca set Institutului de Artă din Chicago, unde au fost expuse între anii 1930-1940. Repatriată de Spitalfields Trust în anii 1980 camera set a stat într-un depozit în Essex până în 2005. S-a recuperat 75% din camera originală, restul a fost refăcut de un specialist din Brighton.

Fondatorul, Alex Sainsbury, şi-a dorit o galerie care „încurajează o comunicare intimă cu obiectele de artă contemporană”. Galeria este o procesiune de camere, de altfel circulaţia se face liber între clădiri atât la etajul I, cât şi II. Apartamentele de la etajele al treilea şi al patrulea sunt pentru artiştii şi curatorii rezidenţi. Arhitecţii biroului de ar­hitectură 6a au adăugat două spaţii noi de expoziţie. Unul ocupă fosta curte din spate, cel de-al doilea a fost construit sub blocul vecin.

Raven Row demonstrează că se pot restaura şi în acelaşi timp construi ample spaţii noi, fără a se demola sau supraetaja.