x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Revelionul era al unui singur OM

Revelionul era al unui singur OM

26 Dec 2004   •   00:00

SATIRA SI OROARE
Distributia era cheia "divertismentului". Daca cenzura "sufoca" umorul, actorii incercau sa salveze cateva momente de schite. Iar mai tarziu libertatea cuvantului le-a devenit inamic.
DANA ANDRONIE

Patru familii decembriste puneau la cale petrecerea de Anul Nou
Dupa cum probabil va aduceti aminte, revelioanele deveneau, pe an ce trecea, tot mai sarace in poante.

MOMENT DE "DIVERTISMENT". Mai toate momentele de teatru erau scenete satirice despre cei care se prefac ca muncesc, fiind ironizati aceia care trag chiulul si nu vor sa puna umarul la cresterea productiei. Culmea ironiei, una dintre scenetele care s-au difuzat la ultimul Revelion cenzurat si primul partial liber s-a numit chiar asa: "Cum se organizeaza un revelion". Era o sceneta satirica avand un subiect extrem de "subtire": cum se debaraseaza unii de orice responsabilitate, chiar si atunci cand vine vorba despre o petrecere de Anul Nou. S-au reunit in distributia acestui moment de "divertisment" Virgil Ogasanu, Iarina Demian, Ileana Stana Ionescu, Rodica Popescu, Matei Alexandru, Dumitru Chesa, Cornel Vulpe etc. De altfel, distributia era cheia succesului. Orice-ar fi spus, tot ne uitam la acele momente si schite, fiindca ii vedeam pe marii actori. Sa-i rogi pe acestia sa-si aminteasca o sceneta in care au jucat timp de cateva minute e ca si cum i-ai cere unui chirurg sa-si aminteasca una dintre miile de operatii de apendicita pe care le-a facut de-a lungul carierei. N-au fost marile roluri ale vietii lor, dar erau nevoiti sa le joace.

Cenzura i-a oferit si lui Virgil Ogasanu amintiri pe care in veci nu le va uita. "Tot timpul am avut probleme cu cenzura. Noi, actorii, ajunseseram sa ne autocenzuram. Stiam dinainte care texte treceau de comisie. De exemplu, nu trebuia sa rostim cuvintele "carne" , pentru ca nu se gasea la alimentara, sau "Elena", ca sa nu se simta atinsa Tovarasa". Dar metafora se simtea la ea acasa. "Poezia "Iarna pe ulita" a lui George Cosbuc a trecut o data fara sa fie verificata, pentru ca nu continea nimic subversiv la adresa conducerii de partid. Numai ca cineva a inceput sa recite "nu e soare… " si apoi sa numere pe degete, o zi, doua, trei. Toti actorii erau pe jos de ras."

PE INTUNERIC. Desi "prostia" era in floare, revelioanele "beneficiau" de mari actori precum Toma Caragiu, Amza Pellea sau Dem Radulescu. Iar Tudor Vornicu facea mari sacrificii, ca sa treaca materialele valoroase, fara sa fie mutilate de tot. "Dupa 1980, scheciurile au avut mult de suferit. Erau din ce in ce mai proaste din cauza cenzurii. Iar Revelionul era al unui singur OM. Care vorbea la ora 24:00, dar si inainte de miezul noptii. Ajunseseram sa ne uitam doar la bulgari. Baiatul meu, Mihai, incepuse sa invete limba bulgarilor urmarind desenele animate. Se supara foarte tare atunci cand nu putea sa le vada pana la capat, pentru ca se taia curentul. Si ma intreba: "De ce sunt atat de rai?"". Atat de rai, incat, doar intr-o fractiune de secunda, puteau arunca la cosul de gunoi opera unor mari actori. "Politrucii faceau vizionarile si in trei secunde iti anulau toata munca. Asa cum dadea Ceausescu din mana si darama zece case, politrucii taiau scenete intregi, ca sa fie siguri ca Tovarasu’ va fi multumit". Era un cosmar pentru artisti. Dar telespectatorii aveau o bucurie. De Revelion, ii vedeau pe marii actori, nestiind toate mizeriile prin care treceau artistii ca sa nu interpreteze doar texte omagiale pentru "prea iubitul" conducator.

Tovarasul Ogasanu incerca sa scape de responsabilitati

USTUROI LA SUPRAPRET. Virgil Ogasanu a avut de impartit, pentru Revelionul ’90, scenete cu actori de categorie "grea": Matei Alexandru, Dumitru Chesa, Cornel Vulpe, Iarina Demian, Ileana Stana Ionescu. Am vizionat casetele de lucru (care mai sunt inca pastrate in arhiva TVR-ului) si am vazut cum marii actori repetau aceeasi replica pana cand le iesea exact cum voia producatorul Sergiu Ionescu. Pentru cateva minute de inregistrare, au tras sute de duble. Nimeni nu parea afectat de trecerea timpului. Ba dimpotriva, se radea in hohote atunci cand un coleg scotea o "perla". Cu totii formau o familie. De mare actori. Dupa 1989, Virgil Ogasanu n-a vrut sa mai participe la nici un Revelion. A ajuns la concluzia ca era mai bine cu cenzura comunismului, decat cu libertatea cuvantului castigata in urma Revolutiei. O realitate trista. "Textele pe care le-am primit dupa 1989 nu mi s-au mai parut grozave. S-a mers doar pe ideea ca, daca e libertate, se poate face orice. Din cauza asta, scheciurile erau "subtirele", ba chiar vulgare. Si am refuzat sa mai apar de Revelion". A renuntat, desi avea si avantaje. "Dupa ce apaream la televizor, cumparam usturoiul cu o mie de lei mai ieftin. O data am primit gratis si o sticla de bors". Am putea spune ca Virgil Ogasanu a dres-o cumva. N-a mai "mancat" scenete pentru Revelion, dar s-a infruptat din roluri de calitate pe scena Teatrului Bulandra.

"Dupa 1980, scheciurile au avut mult de suferit. Erau din ce in ce mai proaste, din cauza cenzurii. Iar Revelionul era al unui singur OM. Care vorbea la ora 24:00, dar si inainte de miezul noptii. Ajunseseram sa ne uitam doar la bulgari."
Virgil Ogasanu,actor

MIC PENTRU REVOLUTIE
Inainte de discursul Tovarasului din Piata CC-ului (n.r. - actuala Piata Revolutiei), Virgil Ogasanu juca "Mizantropul" lui Moliere, la Bulandra. A doua zi, actorul a fost cu Ion Besoiu la Bucur Obor ca sa cumpere portocale de Craciun: "Vanzatoarea ne iubea, stiindu-ne de la teatru, si mi-a dat mie, si "tovarasului" Besoiu trei kilograme. Ni le-a pus in mai multe pungi, ca sa nu se vada ca avem portocale, pentru ca ne-ar fi linsat lumea". Cand au ajuns pe Soseaua Mihai Bravu, au vazut camioane cu steaguri si muncitori. "Unii strigau: "Ba, nu se mai tine!". Altii: "Ba da, ba, se mai tine!"". Era vorba de miting. La un moment dat, Virgil Ogasanu a vazut pe trotuar tineri care parca erau drogati. "M-a socat, pentru ca tinerii aveau fetele rigide, de parca erau injectati cu ceva. Am vazut multi colegi la televiziune, dar mi s-a parut ca eu sunt prea mic pentru o revolutie.

"Textele pe care le-am primit dupa ’89 nu mi s-au mai parut grozave. S-a mers doar pe ideea ca, daca e libertate, se poate face orice. Din cauza asta scenetele erau "subtirele", ba chiar vulgare. Si am refuzat sa mai apar de Revelion."
Virgil Ogasanu,actor

.

.

Actori pe toate fronturile

Iarina Demian si Cornel Vulpe aveau, deseori, divergente
Iarina Demian nu a participat la multe filmari pentru revelioane. De ce? Cenzura este de vina! "In texte mai putea scapa cate un mesaj, si va asigur ca asa se intampla. Cei care le scriau erau suficient de inteligenti sa strecoare printre randuri ce voiau, de fapt, sa spuna. Fara sa vrei te ducea mintea acolo unde trebuia sa te duca". Actrita s-a asigurat ca va juca in putine scheciuri, dar bune!

LINII TRASATE CU CRETA. "Eu sunt actrita mie in milion si ma numar printre fericitii care au prins televiziune pe viu. Repetam, la o masa, saptamani intregi, adica faceam lectura, si abia dupa 21 de zile incepeam sa jucam. Regizorul era undeva sus, intr-un mic studio, imbracat ca de sarbatoare si ne privea cu un aer parintesc. Avea langa el o armata de oameni care operau trecerile de la un cadru la altul. Jucam fara nici o dubla, caci totul era in direct. Ne strecuram pe sub cabluri, printre camerele de filmat, aveam linii trasate cu creta pe unde trebuia sa trecem. Ne iesea totul excelent, impecabil. Imi placeau tare mult emisiunile in direct si imi e dor de ele. Jucam piese intregi la "Teatrul de duminica"", ne-a povestit Iarina Demian. Daca voiai cu adevarat sa scapi de replicile laudative, puteai sa te strecori. Mai greu era sa scapi de spus poezii patriotice. "La un moment dat, am fost invitata undeva, dar in acelasi timp trebuia sa plec intr-un scurt turneu la care n-am vrut sa particip. Din acest motiv era cat pe ce sa fiu suspendata pentru o vreme din televiziune".

Ileana Stana Ionescu si Matei Alexandru se "incalzeau" cu o cafea

LOC PENTRU TOTI. Ileana Stana Ionescu regreta, la fel ca multi alti colegi de-ai sai, perioadele in care se facea teatru pe toate fronturile. "Pe atunci toata lumea lucra, era loc pentru toti. La timpul acela se practica din placere, cu convingere, indiferent de restrictiile care se puneau sau de cenzura. Din pacate, acum se cauta numai ceea ce e rentabil, lucru care ma indispune profund.

Nu vreau sa-mi amintesc despre evenimentele din decembrie ’89, fiindca au fost mult prea triste si tragice. Dar sincer va spun, n-am crezut ca va dura atat de mult sa ne bucuram de niste lucruri pe care le meritam". (Catalina Iancu)

.

.

.

TELEVIZIUNEA & TEATRUL
Iarian Damian a recitat poezii de dragoste, de tara, dar niciodata "patriotice". "Am fost intotdeauna atenta la texte. Puteam sa selectez ceea ce mi se propunea sa joc si refuzam rolurile "ieftine". Mi-aduc aminte ca, o data, trebuia sa joc intr-o piesa cu doua personaje. Personajul feminin se numea Lenuta. E lesne de inteles ca n-am mai putut interpreta acel rol. Oricum, se facea enorm de mult teatru. Iar televiziunea era un al doilea teatru".

COPIII CARAGIU SI CIULEI
Virgil Ogasanu obisnuia sa se uite, impreuna cu prietenii, la "momentele vesele" pe care le inregistrau de Revelion. "In 1975, am petrecut Anoul Nou la casa de la tara a lui Toma Caragiu. Eram impreuna cu mai multi actori si cu maestrul Liviu Ciulei. Imi aduc aminte ca atunci cand venea sceneta lui, Toma il lua pe Liviu Ciulei si il punea sa se aseze pe podea in fata televizorului, ca sa vada mai bine. Se bucurau ca doi copii".

FARA MEMORIE... MEMORABILA
Rodica Popescu Bitanescu (foto) e singura actrita care n-a vrut sa vorbeasca despre acest subiect. "Nu ma intereseaza ce-a fost acum cincisprezece ani. Sunt atat de ocupata, incat n-am timp sa ma spal pe cap". Probabil era o figura. De stil. E adevarat ca unii au mai pierdut din detalii, dar actorii, in general, au o memorie… memorabila!
×